Drum initiatic spre... Giola

TIPĂREȘTE

Am plecat spre Thassos cu temele facute. Acum dupa expierenta celor 7 zile stiu ca e bine sa te documentezi, dar e la fel de bine sa ai curajul sa cauti si locuri mai putin batute. Sigur chestia asta nu e pentru oricine, uneori iti iese alteori nu, dar merita incercat.

Intr-o dupa-amiaza, dupa ora 17, am plecat din Limenaria, am trecut de Potos si undeva dupa hotel Aeria,. am vazut un indicator, pe dreapta: Giolahouse. Aici e, ne-am zis. Am lasat masina acolo (mistake) si am pornit in cautarea Giolei la ceas de seara. Am mers vreo jumatate de ora si entuziasmul nostru scadea. Dupa un timp am zarit marea ascunsa intr-un golf micut si pietruit. In dreapta, sus pe deal, era hotelul Aeria si pana la el, o carare de trepte numeroase. Aveam senzatia de ulita de sat, amestecata cu litoral si cu peisaj de statiune de munte si era minunat, ce imi putem dori mai mult? Sa atingem obiectivul, bineanteles.

Era, o turista acolo, care ne-a explicat in engleza cum ajungem la Giola si care a incheiat cu" mayby another day... ". adica s-o lasam pe maine... Noi insa, am continuat drumul pana" in the top of the hill", inca vreo jumatate de ora., dupa cum a spus doamna. Deja nu mai vorbeam, ca sa nu ne irosim fortele si sa nu ne descurajam, unul pe celalalt. Am mers strajuiti de intinderi cu maslini pe dreapta si ferme cu oi si capre pe stanga. Noi, tacuti, la mijloc.

Cand sperantele de a ajunge, erau reprimate deja, am auzit vorbindu-se romaneste, zgomote de sarituri in apa si am inteles ca ne apropiam. Urma insa o coborare pe pietre intr-un mod serpuit, in care trebuia sa te concentrezi pe unde calci si nu prea mai aveai timp sa admiri zona.

E frumoasa... marea care "se varsa" in Giola... stranie minunatie a naturii. Parca si culoarea e un verde ciudat. Nu as compara-o cu o piscina, ci cu o caldare mare de apa situata intre pereti stancosi... Daca nu citeam despre ea inainte, sigur nu as fii avut curaj sa fac baie acolo. Asa insa, dupa drumul, care mie mi s-a parut tare lung, senzatia de racorire in apele Gioleii a fost grozava.

Se insera, nu am avut ragazul sa stam mai mult pe pietrele din jur si sa meditam la ceea ce e un obiectiv turistic natural, pe care grecii nu-l imprejmuiesc, si nici nu pun bilete de intrare. Am facut imediat, insa comparatia cu Saliara, sau cu atractiile turistice de pe litoralul turcesc si am stiut inca o data de ce m-am indragostit de Grecia.

La plecare, am profitat de bunavointa unor turisiti care fusesera inspirati si adusesrea masinile pana sus langa pietre si care ne-au dus la masina noastra lasata la sosea .

A trebuit sa vad Giola, dupa ce am mers foarte mult timp pe jos... Nu stiu daca a fost o greseala de informare turistca sau poate, ca sa ajung acolo si sa o vad trebuia sa fac acest drum... initiatic.

---

VIZUALIZĂRI: 2531 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI