Ocoliţi hotelul Galaxy!

TIPĂREȘTE

Îmi amintesc cu drag momentele frumoase din vacanţele petrecute de-a lungul timplului şi trec cu uşurinţă peste mici dezamăgiri care n-au reuşit niciodată să-mi alunge bucuria unei călătorii alături de familie sau de prieteni dragi. Cele rele să se spele, cele bune să se-adune, vorba lui Ion Creangă...

În călătoria noastră balcanică din primăvara anului 2015 am avut şansa unor cazări de vis în zona montană a Greciei la Nestorio, Metsovo, Koumaria.

În cea de-a şaptea zi a vacanţei ne-am despărţit cu greu de doamna Athina, o aromâncă vrednică ce ne-a primit cu braţele deschise în casa familiei sale din Koumaria, transformată într-o splendidă pensiune.

De la Koumaria până la Salonic sunt doar 80 km. dar drumul este presărat cu multe atracţii turistice care nu ne puteau lăsa indiferenţi. Am oprit în pitoreasca staţiune de ski Seli, pustie la începutul lunii mai. Următorul popas a fost în apropiere de oraşul Naoussa, la parcul şi mânăstirea Agios Nikolaos, o rezervaţie naturală cu platani seculari situată la izvoarele râului Arapitsa. Un parc natural unic în Grecia, un loc de o frumuseţe tulburătoare care atrage anual peste un milion de turişti! Ne-am continut drumul spre Vergina, o mică localitate bine cunoscută pasionaţilor de istorie antică, unde am vizitat mormintele regale ale lui Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare, parte a patrimoniului mondial UNESCO.

La Salonic am avut parte de un trafic infernal, centrul oraşului mi s-a părut extrem de aglomerat. Am găsit foarte greu loc de parcare în apropierea bisericii Agios Dimitrios pe care doream neapărat să o vizităm. Am avut timp pentru o plimbare la malul Mării Egee, pe faleza vegheată de Turnul Alb şi de monumentala satuie a lui Alexandru Macedon.

De la Salonic până la Serres unde aveam rezervată cazarea pentru ultima noapte a vacanţei noastre sunt puţin peste 80 km. Am ajuns la Serres, al doilea oraş ca mărime din Macedonia Centrală după Salonic, odată cu lăsarea serii. Am fost în vizită la Asociaţia Aromânilor din Serres unde este amenajat un muzeu mic dar foarte interesant dedicat istoriei şi tradiţiilor aromânilor din această zonă a Greciei.Gazdele noastre ne-au întâmpinat cu căldură, ne-au servit cu ceai, cafea şi prăjituri, am vizionat împreună un film documentar care prezintă povestea tragică a fraţilor noştri aromâni din Grecia. Ştiaţi că Grecia nu recunoaşte oficial nicio minoritate de pe teritoriul său?

Obosiţi după o zi plină am pornit spre hotelul care ne-a găzduit în ultima noapte a vacanţei noastre.Se află în zona centrală a oraşului,adresa fiind strada Panagi Tsaldari nr.1. Hotelul este situat pe colţ, din dreptul său începe o arteră pietonală zgomotoasă şi destul de murdară, ticsită de baruri, magazine, cafenele şi restaurante cu specific grecesc şi internaţional. Din exterior nu se deosebeşte cu nimic de blocurile de locuinţe din jurul său, doar firma luminoasă Hotel Galaxy ne-a dat de ştire că am nimerit bine. După părerea mea Galaxy este un bloc obişnuit, transformat fără prea mari investiţii în hotel.

Recepţia mică este înghesuită la intrarea în hotel. Lângă recepţie se află două lifturi vechi, hodorogite cum mai vezi doar în filme... am fost fericită când am coborât teferi din liftul care scârţăie din toate încheieturile! Holurile hotelului nu sunt luminate... atmosferă sinistră de loc părăsit, am bâjbâit prin întuneric să găsim camera, apoi să deschidem uşa cu cheia.

Camera spaţioasă cu tavan înalt, cu balcon spre strada gălăgioasă, pare a fi cunoscut vremuri mai bune. Două paturi de o persoană cu saltele şi perne uzate, aşternuturi destrămate şi pătate, pleduri şi draperii prăfuite, dulap şi masă de televizor şubrede şi zgâriate. Lumină slabă, aer condiţionat murdar, televizor şi frigider defecte... Pereţii n-au mai fost demult zugrăviţi, gresia are o culoare greu de definit din pricina mizeriei. Câţiva păienjeni îşi duc traiul liniştiţi... brrr! Baia părea ceva mai curată decât camera dar n-am avut curaj să folosim prosoapele deşirate.

Am ieşit repede să mâncăm şi ne-am oprit la unul dintre restaurantele din vecinătatea hotelului. Am mâncat bine alături de localnicii care umplu toate tavernele după lăsarea serii şi-am stat la poveşti cu prietenii noştri până după miezul nopţii ca să avem cât mai puţine ore de petrecut în camere până dimineaţa. Era prea târziu şi eram prea obosiţi ca să mai căutăm alt hotel...

Răpuşi de oboseală am dormit destul de bine cu toată agitaţia străzii care s-a potolit abia spre dimineaţă. În dreptul balconului se afla şi o reclamă luminoasă care a clipit toată noaptea!

Micul dejun inclus în preţ a fost în ton cu cazarea, de foarte slabă calitate, sărăcăcios... dezamăgitor. Cafea proastă, ceai, lapte, cereale,vreo două feluri de gem, măsline, şuncă şi brânză topită din cele mai ieftine.Singurul produs bun a fost iaurtul grecesc. Salonaşul în care se serveşte micul dejun este o încăpere luminoasă, destul de spaţioasă, cu un balconaş cochet spre stradă. Curăţenie nu se făcuse demult nici pe acolo, am rămas cu impresia că nu se ocupă nimeni de curăţenie la Galaxy.

Am aflat că hotelul a fost bine întreţinut cu ceva vreme în urmă, actualul proprietar a moştenit afacerea de la tatăl său dar pare a fi total dezinteresat. Nu-mi place să scriu despre locurile care m-au dezamăgit, m-am gândit că au trecut doi ani de când am fost la Galaxy şi poate s-o fi schimbat ceva în bine. Din păcate impresiile recente şi notele mici de pe tripadvisor m-au convins că hotelul Galaxy din Serres oferă în continuare servicii de cea mai proastă calitate! La Galaxy nu m-aş întoarce niciodată şi vă recomand din suflet să-l ocoliţi în călătoriile voastre. Este adevărat că hotelul are doar două stele, n-am pretins lux doar curăţenie şi un mic dejun decent.

După micul dejun la care oricum n-am mâncat mai nimic ne-am luat bagajele şi am pornit repede la drum. După opt zile de călătorie ne era dor de casa noastră, de copil, de bunici, de căţel şi pisică, de viaţa noastră de acasă! Ne-am oprit după aproape 90 km. la Kavala, ne-am plimbat mai bine de o oră pe faleza cu palmieri, ne-a plăcut tare mult oraşul cochet cu atmosferă de staţiune estivală şi am regretat că n-am ales Kavala pentru ultima noapte a călătoriei noastre. Cu toate pânzele sus am pornit spre Bucureşti, prin vama Makaza, cu o singură oprire pentru masă la Stara Zagora!

---

VIZUALIZĂRI: 1567 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI