Turismul “de intimitate”

@Web, pozele dupa masa, mersi!

Pun pariu că fraza de inceput a review-ului (care m-a amuzat) ai adaugat-o practic dupa ce l-ai scris! Sunt de asemenea curioasă să vad ce fotografii ai de postat la un aşa subiect?

În rest ce să-ţi spun, ca de obicei, mie îmi place ce scrii şi în acelaşi timp recunosc că mă intrigă, pentru că niciodată nu reuşesc să înţeleg tot. De mult insă m-am declarat învinsă în faţa ta ca şi capacitate intelectuală (asta e doar sinceritate pură fără orice urmă de ironie).

Aştept si review-urile de călătorii (publice nu doar de intimitate) din alea de obicei înţeleg mai mult. Numai bine!

„Turismul sexual” (de ce să fim pudibonzi și să nu-i spunem pe nume?) nu e de azi, de ieri. Și nici nu va pieri vreodată.

Singura obiecție pe care o am asupra acestuia este dată de faptul că adesea justifică și susține o întreagă industrie de pedofilie și sclavagism în epoca modernă.

Și, din păcate, și România e pe „harta” asta.

@dorgo - Turismul de intimitate, cum bine i-ai spus, e o realitate, nu o putem ignora, dar aştept din partea ta şi alte tipuri de reviewuri. Şi am pretenţii mari!

@dorgo - e un articol "greu" ca tema in sine. genul acesta de "turism de intimitate" cum il numesti tu e un subiect delicat si greu de abordat. imi place ca ai reusit sa vorbesti despre el cu empatie. e o lume obscura care sigur ca ne intriga pe toti si e greu sa o privesti obiectiv. trebuie sa te pozitionezi clar pro sau contra si in functie de asta esti judecat de ceilalti. de obicei judecam faptul, actiunea in sine si nu luam in calcul factorul uman. cu siguranta fiecare are o poveste, sentimente, vise, sperante, dureri, frici si daca stai sa le intelegi cred ca ai veni cu toate acasa in incercarea de a le salva... asa ca treci repede peste si incerci sa nu te mai gandesti. Back to work, time is mony... and my life is my life...

si sentimentele alea in grup, cred ca-s orgii, nu urgii. te corectez eu cu drag, sa n-o faca altcineva.

@dorgo - Ok, ti-am citit articolul cu, hai sa zicem, o ridicare de sprinceana. De ce? Pai n-am inteles ce vrei sa ne spui pina la urma. Aceste lucruri sunt cunoscute si nu este nimic nou. Ce-ai descris tu este ceva normal, ca mersul la servici sau dormitul noaptea, Deci care-i „Spiel-ul” pina la urma?

@Dragos - Nu sunt deacord cu afirmatia ta atunci cand spui ca „turismul sexual” sustine o intreaga industrie de...

Ce a descris Dorgo, in locatii precum Frankfurt, dar si in restul tarii, decurge in mod legal si controlat de toate organele statului, inclusiv de fisc pentru ca aceste estabilimente platesc ca fiecare chiosc sau intreprindere, impozit. Nu decurge nimic in mod clandestin sau ascuns.

Ca doamnele si domnitele angajate acolo nu vor sa stea la casa la Penny sau sa la receptia unui hotel romanesc si sa primeasca o leafa lunara de 300 €, asta-i alta treaba. Sau ca musai Celula trebuie sa fie de la firma cu marul muscat, sau, sau, sau...

Daca atunci cand ai vorbit de sclavagie te-ai gandit la ce-am scris mai sus, atunci DA, sunt de partea ta.

@Maya_C - In principiu sunt de parerea ta. Doar la factorul uman, cum il numesti tu, EU nu pot sa am atita intelegere. Fiecare este responsabil pentru ce decide si face. Motive si scuze puteam sa aducem toti si fiecare. La fel este cu legea falimentului personal. O lege care se discuta, daca sunt bine informat, la ora actuala in Romania. Sunt contra. De ce? Pentu ca eu cred ca trebuie sa fi responsabil pentru ce faci si decizi si nu sa speri si sa iei o hotarire avind in cap: ,,Pai lasa ca daca nu merge, pina la urma tot scap cumva,,

Mai sti cite domnite au ajuns pe aceasta sina sa se ofere in cluburile descrise in articol de Dorgo. Facut datorii (pina in 2008) pentru un apartament sau mai rau, doar de nevoi personale, si, pentru ca pe la jumatatea traseului sau terminat banii dar datoria a ramas, respectivele au ales calea ,,Kaiserstrasse,,

@Michaell - eu m-am referit la categoria lărgită de turism de acest tip, nu doar la aspectele punctuale prezentate de dom' doctor mai sus. Și asta nu doar pentru că a amintit la început despre Tailanda, ci și pentru că am mai văzut ceva documentare și despre alte locuri unde chiar e o mare problemă. Și nu te mira dacă afli că poate unele dintre „domnițele” angajate (e drept) cu forme legale, nu au intrat în branșă de bună-voie, ci oarecum forțate de împrejurări de genul „Lover boy” (caută pe net filmul ca să poți înțelege despre ce vorbim).

Așa cum spuneam, e un domeniu controversat și oricum am lua-o, nu poate fi oprit. E evident mai bine ca totul să fie legal și astfel câștigă și statul (de două ori - prin impozite și prin cheltuieli medicale mai mici), dar și lucrătorii și clienții. Însă nu peste tot acest lucru se practică legal - și asta e marea problemă. Culmea! câteodată chiar și acolo unde se poate și legal! (deși extrem de rar).

====

later:

1. da, cu condiția ca deciziile și acțiunile să fie luate în deplină cunoștință de cauză și de bun-voie. Din păcate, de multe ori aici vorbim despre înșelătorii, corupere și altele. Și atunci nu prea se mai aplică ce spui tu. Nu confunda lumea în care te-ai adaptat atât de bine (unde legea domnește) cu cea în care trăim noi, ăștilalți.

2. nu se discută legea falimentului personal (aia există deja din câte știu), ci cea „a dării în plată” (adică a închiderii datoriei față de o bancă în momentul în care aceasta execută garanția - adică în două cuvinte îi dai casa și șterge datoria). Și mie mi se pare corect, atât timp cât la acordarea creditului, banca a fost de acord că valoarea bunului cu care se girează e suficientă să-i acopere valoarea. Nu să vină peste „Ț” ani și să spună ce de fapt, piața a scăzut și acum nu mai are aceeași valoare bla-bla-bla și să te dea afară din casă și să mai ia și zece piei de pe urma ta. Și nu le mai plânge băncilor de milă, că niciodată nu ies ele în pierdere (decât dacă nu-s fraudate în mod voluntar). Așadar, ești și aici puțin dezinformat.

@Dragos - Nu-ti pot da dreptate. Sunt, si raman la ce am spus, ESTE setea si tragerea nestapinita dupa consum. Un consum, deseori, fara cap si minte. Daca as intilni pe cineva care mi-ar spune ca din cauza unei probele de sanatate, de ex. transplant de un organ, etc, a fost nevoit sa paseasca pe aceasta cale, OK, sunt primul care as avea intelegere, dar NU, in ce-a mai mare parte nu este necazul ci LACOMIA motivul. Respectivele persoane se obijnuiesc cu totul ce este scump si comod in viata si, cum am scris mai sus, deseori rad si nu inteleg cum cineva merge la servici o luna intreaga pentru o suma pe care ei o citiga in citeva zile.

Nu trebuie sa mergi in alte tari ca sa dai de ce a descris Dorgo - poti beneficia de aceste servicii in mai toate hotelurile orasului tau natal. Desigur in mod ilegal - nu ca in Frankfurt.

@Dragos - Nu e momentul si locul potrivit sa-ti dau o replica pe cinste. Risc un cartonas sau macar o mustrare. Nu vreau si n-am nevoie pentru ca am inceput sa indragesc acest site si nu doresc conflicte cu repsonsabilii.

Doar atit: Personal nu voi avea nevoie de aceasta lege sau de alte ajutoare ale statului si nici de vre-o plecaciune (pentru ca pina la urma asta este) ca urmare a unei decizii de-ale mele. Nici copilul meu, atita timp cit suflu, nu va fi nevoit sa se ofere pe Kaiserstrasse. De ce? Pentru ca mi-am facut lectiile. La ce ma refer cand spun asta? Pai uite, sa-ti dau un ex: in zilele trecute mi-am comandat o masina noua. Ghici ce marca? Iti spun eu. Un Kia Rio. Am bani doar pentru un Kia? NU - as avea mijloacele necesare ptr. ZECE alte masini. Dar asa am invatat candva de la cineva...

@Michaell - În principiu sunt de acord cu tine cu privire la teoria responsabilităţii (inclusiv în contractarea creditelor). Însă trebuie să ţinem cont şi de factorul uman (percepţia fiecăruia asupra realităţii) şi mai ales de cel aleatoriu (nu poti întotdeauna să vizualizezi ce intervine pe parcurs). Şi cei care au luat credite ieftine în franci elveţieni şi-au făcut calculele lor şi au crezut că sunt solvabili şi drept urmare capabili să achite datoria însă nu au prevăzut cât de mult va creşte francul (şi nici nu aveau cum după parerea mea, ca doar nu erau experţi în finanţe-bănci, ci oameni simpli). Au fost o mulţime de hotărâri judecătoreşti relevante în acest sens, în care oameni simpli au câştigat în faţa băncilor.

Bine, normal de aici şi până la prostituţie, e cale lungă, ca să îmbrăţişezi o astfel de meserie după parerea mea fie ai o anumită inclinaţie spre aşa ceva, fie pur şi simplu vrei să câştigi bani în orice chip.

Dorgo, ti-am citit reviewul inca de acum citeva luni. Azi i-am dat doar votul. Mi-a placut si atunci si sint sigura ca i-am dat like.

E un articol asa, mai ciudat, ca si tine. . No offence!

@Web muzical, te rog melodia, daca se poate, mersi! https://www.youtube.com/watch?v=RQa7SvVCdZk

Odată cu pozele (încărcate între timp şi validate acum), Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

@webmasterX - vreau sa votez o poza si nu reusesc. de ce?

@dorgo: Nu contenești să mă surprinzi. Mă bucur că am venit cu superbonusul!

@adri-nico

dacă nu-mi spui mai multe detalii, nu pot să-ţi rsp.

Încearcă la mama Omida, eventual (FĂRĂ nicio aluzie, la terţi)

-

Ce poză ai vrut să votezi - de la acest review, probabil, dar care? (zi-mi indicativul, de exemplu P6)

- din ce cauză nu ai putut să vptezi - nu ţi-a apărut / nu ai văzut linkul "Like"; a apărut dar dacă ai click pe el nu ai obţinut niciun rezultat; când ai apăsat pe el ţi-a apărut un mesaj de eroare (care?) etc şamd.

@dorgo - Ne-ai delectat si cu fotografii, unele chiar reprezentative (mulţumim). Nenea ală numai oase, unde l-ai găsit? Sper că nu îl ţii cu tine în cabinet. Nu mai spun nimic, vad că noi ne ostenim aici toţi cu ecouri şi tu vorbeşti doar cu tine şi cu web pentru muzică.

@webmaster - Gata, am rezolva! Era din cauza ca nu dadusem click pe poza. .

@mogly - Individul acela cam ciolanos sa stii ca e foarte scump (ca pret), se numeste Johny si noi medicinistii invatam pe el anatomia oaselor si locul de insertie a muschilor.

Cel din poza apartine amicului meu din Germania care e kinetoterapeut si trebuie sa cunosca bine dinamica articulara, muschii, tendoanele, ligamentele, etc... primul an de medicina e infernal, trebuie sa cunosti fiecare crestatura si sant de pe os, plus toti muschi, tendoanele, ligamentele, nervii cranieni. In latina. Pe glezna exista un sant mic numit "sulcus tendini musculi flexori halucis longi".

Cine trece de primul an, se zice ca e medic. Pentru a stii care din cei 12 nervi cranieni e senzitiv, motor sau mixt, (ordinea) foloseam menmotehnia... dica invatam primele 2 litere de la fiecare cuvant... de ex. se. se. mo. mo. mi. mo. mi. se. mi. mi. mo. mo (chestia asta o repetam pana ne intra in cp) (se-senzitiv, mo-motor, mi-mixt).

Puteti intreba orice despre tema data ca trece reviul pe monitor.

@dorgo - Eu stiam de ma. me. mi. mo. mu. me. mi!!!

Uite cum mai invat eu cite ceva.

@dorgo - Ma gandeam eu ca trebuie sa fie un prieten de al tau (am observat ca tu ai simtul umorului, deci nu risc sa primesc vreun bobarnac) Iar despre medici si facultatea de medicina toata stima mea, recunosc ca nu stiu mare lucru, dar cunosc faptul ca e o facultatea grea. Poate in curand ma voi familiariza mai mult cu ea. Dupa cum am mai spus pe aici si poate ai retinut am trei copii: cel mare Calin (acelasi prenume) e a 12 si vrea sa urmeze arheologia, Malina a 11- drept (vrea sa-mi calce pe urme, desi eu nu am sfatuit-o) iar cea mica Oana a 10- vrea medicina. Si sa stii ca e ambitoasa, anul trecut a ajuns pana pe tara la olimpiada de Biologie.

Multumesc pentru raspuns Dorgo, acum ma simt si eu bagata in seama!

@mogly - uite-asa mai afla omul cu cine sta la masa... doamna avocat?

@adri-nico - N-ai nimerit-o, nu sunt avocat si n-am fost niciodata, mai incearca... dar nu aici, pe PM. Te pup!

@mogly - Am si eu 3 copii mari, se descurca deja singuri, au joburile lor, in martie, anul viitor ma pensionez, saptamana viitoare merg la "Targu de job"-uri din Tg. Mures, ca sa-mi caut un loc de munca intr-o statiune balnearea din tara, in continuare, iar chestia asta cu medicina mi-a adus aminte de o intamplare din tinerete, nu stiu daca v-am mai zis-o... (daca v-am mai zis-o, scuze!)

Mariska

"Cand eram un biet “pici”, nu mai inalt decat scaunul din bucatarie de pe care cadeam mai mereu cand aveam spanac in farfurie, am facut varicela. Buba langa buba. Eram tot numai o buba rosie din cap si pana pe sub unghiile de la picioare. Cred ca si pe timpan si pe firele de par din freza Cicero ce-mi latea fruntea si ma facea mai destept, aveam bube. De-atatea bube nici n-aveai loc unde sa bagi un ac intre ele, fapt ce ma bucura nespus pentru ca n-aveam cum sa primesc vreo injectie. Asadar eram un bolnav vesel.

Irina, prietena mea de joaca mi-a zis ca varicela fac numai magarii si ca dupa ce trec bubele o sa fac obligatoriu si tuse magareasca. Taica-mio era plecat din tara asa ca mama dadu un telefon la dispensar unde cunostea ea un medic batran care tot timpul mirosea a transpiratie. Dar medicul batran avea rujeola in schimb ni s-a promis ca va veni negresit un tanar stagiar care n-avea decat un inceput de galbinare. Ei, acum, ce mai conta culoarea, important era sa ma vindec.

Doctorul cel tanar m-a mangaiat bland pe cap si a zis ca varicela trece si ca tusea magareasca n-am cum sa fac daca aveam doar buline rosii la gradinita dar ca trebuie sa stau in casa 2 saptamani ca boala e molipsitoare. Cum? Sa nu ies eu la joaca atata amar de vreme? Mi-am zis c-o sa ma duc doar la Irina acasa sa ma joc, ca sa-i dau si ei bubele. Astfel m-am mai linistit un pic. O merita din plin, Irina, pentru c-a fost măgăriţă si m-a speriat degeaba cu tusea magareasca.

Dupa consultatie, din bucatarie aparu tanara noastra bona Mariska cu dulceata de nuci amare si pahare cu apa rece. Cand o vazu (pe Mariska, nu dulceata), tanarul stagiar facu ochii cat cepele. Atunci am vazut intr-adevar ca are galbinare. Incepu s-o mangaie si pe Mariska pe cap chiar daca ea n-avea nici o buba. Medicul a zis c-o sa vina zilnic sa vada cum evolueaza boala mea.

Intr-adevar, medicul cel tanar fu deosebit de devotat, un adevarat urmas a lui Hipocrate, venea chiar si de doua ori pe zi, mai ales cand maica-mea era la cumparaturi.

Dar timpul trecu repede. Eu m-am vindecat, medicul cel tanar nu mai dadu deloc pe la noi, Mariska voma aproape in fiecare dimineata, iar spre necazul meu, de Irina nu se lega nici o boala, asa ca intr-o zi i-am scapat involuntar dar cu ciuda mare, o coada de matura in frunte. Noroc ca taica-mio era acasa si i-a pus o copcie. Irina mai are semnul si azi. Nici nu stiu cum de-au primit-o la Ambasada la Bucuresti cu-o cicatrice in frunte... cred c-a avut pile.

Am auzit apoi ca tanarul medic "a fugit in America". N-am inteles insa de ce a trebuit sa fuga el pana acolo, America e departe, cu autobuzul sau cu trenul nu era oare mai usor? Mariska era insa din ce in ce mai rau, asa ca mama chema iarasi medicul de familie. Taica-mio era din nou plecat din tara. De data asta veni medicul cel batran ce-o pipai pe bona mea cea tanara peste tot. La urma ii zise ca-i in luna V-a si ca, dupa experienta lui de-o viata, precis ca va fi baiat. Mariska izbucni in plans si-a zis ca nu se poate si c-o sa-nghita toata soda de rufe din baie. Bine-nteles ca m-am intristat si eu, oare cu ce-o sa mai spalam noi rufele? Mai ales ca eu ma cam tavaleam toata ziulica prin praf...

Peste catva timp insa aveam o alta bona, Mariska s-antors acasa la ea la tara. Bona cea noua era urata, batrana, slabanoaga, scuipa in timp ce vorbea si intr-o zi adormi pe closet. Cel mai rau era cand mergeam cu ea la tuns. Ma punea mereu pe scaunul unui batran care ma ciupea de urechi si-mi lasa fire de par pe spate dupa camaşuţă, adica exact acolo unde nu ajungeam nicicum cu mainile ca sa ma scarpin.

Anii trecura insa repede... multi, multi. Intr-o zi, la cabinetul meu de la Sovata aparu o femeie eleganta. Semana izbitor cu Mariska. Mi-a zis ca are si o sora geamana si ca ele erau de fapt "baiatul din luna a V-a", ca mama lor murise iar ele se stabilira in Ungaria. Pe tanarul medic stagiar din America nu l-au mai cautat niciodata din moment ce in certificatul lor de nastere era trecut "tatăl-necunoscut".

Ei, ce era sa fac? Sa le zic ca tanarul stagiar ajunsese directorul unui spital de chirurgie plastica de langa Los Angeles? Si ca avea o familie frumoasa in care aparusera si nepotei? Uneori e bine ca unele secrete sa nu le dezvalui decat in lumea de apoi… "

@dorgo - Doctore, ce pot să mai spun? Frumos și trist, ca ochii studentei din Nord (Bucovina sau Maramu?).

Dar și ele există, și ele trebuie să trăiască.

Eu te citesc, așa că mai scrie!

@dorgo - Emotionanta poveste! Si, nu stiu cum se face si din ce cauza... astept cu nesat ecourile tale. (poate aflu si in ce statiune te stabilesti!)

@dorgo - Eu sigur nu am citit-o, as fi tinut-o minte. E o poveste de viata adevarata si cred ca da, uneori e mai bine sa nu te amesteci in viata celorlalti, adevarul poate face si bine unora la fel cum poate face si rau altora.

Succes la Targu de job-uri, alege ceva ce-ti place, calatorii frumoase in continuare si multe review-uri!

Dat fiind că turismul are o definiție largă, încît cuprinde orice deplasare în afara cartierului de domiciliu, cu excepția cotropirii armate, evident că există și turism sexual.

Dar aș zice că tipul de turism e dat de scopul principal al deplasării, nu de mici distracții de pe parcurs. Și sînt într-adevăr turiști care plătesc zdravăn. O deplasare peste mări și țări, de genul SUA - Tailanda, sau Europa - Indonezia, e destul de scumpă încît să presupună o ofertă și o satisfacție pe măsură. Din păcate, în aceste țări sărace, oamenii sînt concomitent resursă economică și obiectiv turistic în sens tare, într-o accepțiune mai directă decît în orice teorie economică occidentală. Poți spune că bucovinenii în costume naționale sînt un obiectiv turistic, sau că tradițiile populare maramureșene sînt o resursă economică a zonei, dar măsura implicării lor în producerea PIB-ului e blajină și indirectă pe lîngă furnizorii de plăceri de care e vorba.

Deși, dacă mă gîndesc bine, și dacă trec cu vederea specificul culturii noastre occidentale creștine, se poate argumenta că ori te duci la Brănești să vezi (eventual și participi la) Cucii, ori în Tailanda, să vezi (eventual și participi la) circ erotic, cam tot aia e.

Un amic mi-a relatat aventurile sale galante într-un loc de pe lîngă Chișinău similar cu „Sauna” din pădure, doar că la o scară mai mică (o simplă vilișoară). Dar cu aceeași logistică: halatul, băutura, gagicile etc.

Iar varianta cea mai la îndemînă pentru asemenea turism sînt parcările de tiruri sau șoselele de centură. În această formă, e probabil cel mai ieftin tip de turism

Si totusi ai povestit amănunte din Senat dar nu ne-ai spus cum te-ai simțit, dacă recomanzi sau nu o astfel de experiență. Ne-ai lăsat loc imaginatei. Așa în cum se scrie pe Afa: recomand destinația pt ca eu m-am simțit foarte bine! ????