„Logica” taxelor de intrare la obiectivele turistice

@Carmen Ion -

Da' cât costă nu doar o balenă, dar mai ales întreținerea ei în viață, te-ai gândit? Sau a restului animalelor dintr-un acvariu și chiar acvariul în sine? Oare ăsta nu e tot un considerent economic?

Nu am văzut să fi pomenit totuși despre reducerile pentru elevi, studenți și cadre didactice (!!!) practicată de majoritatea muzeelor, mai ales cele cu caracter educativ (artă, științe, biologie).

Nici de „cerșetoria” din muzeele londoneze gratuite. (tip-box-uri peste tot).

Zic și io, nu dau cu paru'...

M-am nimerit si eu cu superbonusul pe aici!

Intersant articol!

Cum din Dinseyland am gustat si eu anul acesta dar si din acvariul SEa Life din Val dÉurope in apropiere, parca imi vine si mie sa ma descarc.

E insa subiect complex inainte de toate guvernat de mai multe principii:

- cerere si oferta (daca la Disneyland sunt mega cozi inseamna ca exista consumatori care platesc tarifele care mie mi se par aberante, si prin urmare nici nu se va schimba nimic in senul dorit de mine pentru ca cererea dicteaza)

- costurile reale ale obiectivelor (conteaza cat costa intretinerea animalelor marine din acvariou, conteaza cat costa intretinerea mecanbismelor din Disneyland, conteaza cat costa intertinerea picturilor etc, dar costurile sunt bineinteles multe altele de personal, de chirie, de administrare, de subcontarre servicii specializate, de logistica, aprovizioonare dupa caz etc)

- daca cineva sponsorizaeaza sau sustine total sau partial un anume obiectiv tutistic (guverne, ministere, organizatii, clienti, turisti, sponsori, programe)

Probabil ca sunt si alte elemente care contribuie la pretul mai mare sau mai mic al unui tichet de acces.

În general, la astfel de obiective, principiul cererii și ofertei funcționează doar în cazul celor private. Un bun exemplu în acest sens este prețul la Muzeele figurilor de ceară, indiferent de unde ar fi ele, preț mare, dar diferit de la oraș, la oraș.

Muzeele aflate în administrarea instituțiilor de stat, centrale, sau locale, sunt, în general, subvenționate, parțial, sau total. De aici vine diferența (uneori semnificativă) de preț.

Un exemplu de bună practică mi se pare mie cel al Turciei, unde intrările la obiectivele turistice sunt practic standardizate: 10, sau 20 lire, după importanță și număr de vizitatori. Aici însă trebuie să spun că toate obiectivele turistice vizitate de mine în Turcia (și nu sunt puține) sunt de stat.

Cât privește plata intrărilor la unele biserici, sau mănăstiri, trebuie să spun că ea este întâlnită și la noi. Tocmai ce m-am întors din Bucovina, unde practic toate mănăstirile au bilet de intrare și taxă foto și de filmare.

Cazul cel mai strigător la cer este cel al bisericii din Arbore, unde, pentru interior, se plătește un bilet de intrare de cinci lei, pentru ca să vezi... schelele montate pentru refacerea picturilor, proces ce durează de cel puțin cinci ani.

Am plătit intrări și la alte biserici și mănăstiri, de exemplu în Portugalia, Austria (Melk), Italia etc.

Ba chiar și la moscheea Hassan al II-lea, din Casablanca, intrarea este 10 €.

În schimb, la nicio moschee din Turcia nu am plătit intrarea și la fel a fost și în Cipru, sau prin Balcani.

Oricum, așa cum spuneai, este absolut necesară o informare prealabilă, pentru o estimare lipsită de surprize a costurilor unei excursii.

Și o ultimă observație.

În general, în aproape toate țările Uniunii Europene, există reduceri, sau scutiri de plata taxelor de intrare la obiective turistice de stat, atât pentru elevi și studenți, cât și pentru pensionari, pentru toți cetățenii Uniunii Europene.

La noi, de exemplu pentru vizitarea Parlamentului, studenții români au scutire de plată, în timp ce cei străini nu!

Așa că, în problema taxelor de intrare la obiective turistice există o așa de mare diversitate, încât eu am renunțat de mult să-mi mai fac vreo problemă, sau să încerc să înțeleg rațiuni, probabil inexistente.

@Carmen Ion... ai abordat un subiect interesant, desi sunt profesor, nu am beneficiat in muzeele olandeze de nici o reducere. Am cumparat anul trecut cu 50 de euro un ,,museum card '' care m-a scos din impas, o intrare la Rijkmuseum e 17,50 euro, la fel la Van Gogh sau Stedellijk, muzeul de arta moderna. Am scutit 7 euro sa vad Biserica Noua de langa Dam, 5 euro la Oude Kerk, etc... tot cu acelasi card. Practic am scos valoarea cardului in 2 zile, am fost insa si in alte orase cu acest abonament, economisind cam 70 de euro.

Referitor la Spania, colegul Dragos, are dreptate, eu platesc anual un card ITIC, o legitimatie internationala pentru profesori, care e recunoscuta de Unesco, valoarea ei este de 30 lei pentru 16 luni. Am petrecut vacanta in acesta vara la Madrid, si am avut marea surpriza sa intru gratuit, pe baza de legitimatie in toate muzeele, am intrat in El Prado de doua ori, un bilet general e 14 euro, de exemplu. La Palatul Regal, unde era o coada infernala, am intrat prin față, gratuit.

Datorită caniculei din iunie, am intrat in 7 muzee, doar la Thyssen Bornemitza, care este o fundatie privata, am platit 17 euro, un bilet combinat cu o expozitie temporara. La Toledo insa am platit intrarile in biserici si in catedrala. I-am iubit pe spanioli pentru darul lor, mai ales ca pe site-ul marilor muzee nu era trecut acest card. Studentii intra gratuit pe baza cardului ISIC. Poate informatia mea va fi utila cuiva.

@Dragos - Am pomenit de unele reduceri: de pildă, că la Oceanografic plus Hemisferic preţul pentru pensionari este de 73,60 euro iar pentru pensionari 63 euro (de aceeaşi reducere de 15% care beneficiază şi copiii şi studenţii), iar Dan&Ema au precizat că preţul standard la Disney este 75 euro pentru adulţi, respectiv 67 euro pentru copii - discountul mi se pare jenant!

Cât costă o balenă şi întreţinerea ei? Nu ştiu, după cum nu ştiu nici cât costă restaurarea unor tablouri? De ce "considerentele de ordin financiar nu-şi au locul aici"? Pentru că atât Museo de Bellas Artes cât şi obiectivele de la Oraşul Artelor şi Ştiinţelor sunt administrate de autorităţile locale din Valencia şi niciuna din aceste instituţii nu se autofinanţează. Peste tot în lume astfel de instituţii sunt susţinute financiar din taxele şi impozitele locale, nu din bilete de admitere. Şi atunci de ce intrarea la un muzeu de artă este liberă iar la un oceanariu costă 28 de euro?

Cât despre "ceşetoria" implicată în tip boxurile de la muzeele londoneze, asta e o contribuţie benevolă, la fel ca şi cutia milei.

@Dan&Ema - De acord cu toate observaţiile. Mulţumesc pentru vizită şi completări.

@Costi - Mulţumesc pentru vizită şi completări. Ai dreptate că muzeele şi celelalte obiective administrate de autorităţi locale sunt subvenţionate, tocmai de aceea am dat exemplul (greu de explicat pentru mine) al Valenciei, unde atât Museo de Bellas Artes cât şi Oraşul Artelor şi Ştiinţelor aparţin de administraţia locală dar "se bucură" de un tratament diferit: intrare gratuită la muzeul de artă şi bilet (scump!) pentru Oceanografic.

@mireille - Da, bună şi utilă completare. Din câte ştiu, şi ziariştii beneficiază de intrări gratuite la muzee.

@Carmen Ion - Da, interesant articol. Întrebările astea mă frământau şi pe mine de multă vreme, însă nu am reuşit să găsesc un răspuns. Probabail pentru că, aşa cum spune şi @Dan&Ema, sunt "n" elemente care contribuie la costul final al unui obiectiv, elemente care poate sunt străine de noi. Dar e adevărat că există unele discrepanţe uriaşe între unele obiective dintr-o ţară şi altele, din aceeaşi gamă, din altă ţară. Dacă tu ai dat exemplul Spaniei şi Angliei, eu o săl dau pe al Austriei si Greciei, unde diferenţele de preţuri la atracţiile turistice sunt absolut uluitoare. În Viena, de exemplu, în 5 zile de şedere, am cheltuit mai bine de 1000 de euro, 3 persoane, numai pentru obiectivele turistice. Într-adevăr, am fost în foarte multe locuri: Parlament, Opera, muzee (inclusiv Hofburg, Haus der Natur si Haus des Meers, care sunt destul de scumpe fiecare), am luat bilete Gold Pass la Schonbrunn si am fost la spectacolul Scolii Spaniole de Calarie (acesta de exemplu consider ca merită din plin banii). Reduceri pentru studenţi sunt peste tot, într-un procent mai mic sau mai mare, oricum nu să te dea pe spate. Şi încă un lucru, e suficient să le arăţi carnetul de student şi nimeni nu comentează nimic. În Grecia în schimb, nu am scos nici un euro din buzunar, nici măcar la obiectivele cu valoare inestimabilă, ca Acropolele de exemplu. Toti studentii si pensionarii din Uniunea Europeana intrau peste tot gratuit, iar ceilalţi puteau să vada practic toata Atena cu un bilet în valoare de 12 euro (dacă bine-mi aduc aminte). Absurd, dacă mă întrebi pe mine. Înţeleg ideea de "scop educativ", dar nici chiar aşa. Bine că nu ne dau şi bani ca să le vizităm-repet-unele din cele mai (daca nu chiar cel mai) importante şi reprezentative obiective europene. Si ce crezi, nici măcar o dată nu s-a uitat nimeni in carnet, să vadă daca e măcar vizat, sau dacă e poza mea acolo.

În Slovacia în schimb, nu am primit nici 2 euro reducere din cei 40 cat m-a costat telecabina spre varful Lomnicky Stit pentru că am avut doar carnetul de student şi nu şi Eurocardul. Acum, daca reducerea se dadea pe baza de Eurocard, inteleg, dar atunci sa nu spuna ca e pentru studenti, ci să spuna din start că e pentru detinătorii de Eurocard. Daca diferenta de pret ar fi fost mai mare (sau daca accesul era gratuit pentru studenti) as fi putut poate intelege ţigăneala. Dar erau doar vreo 2 euro prăpădiţi dintr+un total de 40.

E greu de inteles...

@Camelia19 - Bună concluzia: greu de înţeles... Şi eu, care speram să mă "luminaţi" voi!

Foarte interesanta abordare. Sa dau un exemplu si de la noi. Recent s-a inaugurat la Rasnov Dino Parc in care sunt expusi 45 de dinozauri in marime naturala. Investitia de 5 mil. eu a fost realizata majoritar din fonduri europene si totusi taxa de intrare este foarte ridicata: 28 lei adult si 22 lei copii peste 3 ani. Notati ca dinozaurii nu cer de mancare si nici nu au mecanisme de intretinut. Cheltuielile curente sunt de paza si curatenie a parcului. Adica doi bunici cu doi nepoti trebuie sa scoata din buzunar 100 lei adica a opta parte dintr-o pensie medie. Va spun asta pentru ca multi parinti isi trimit peste vara copiii cu bunicii la munte si este traumatizant si pentru cei mici si pentru batrani sa nu poata vedea Dino parc.

@Michi - Edificator exemplu. Mulţumesc.

Imi permit sa adaug ceva... ajungem intr-o capitala/oras mare european, iesim ziua dar mai ales seara... cautam sa ne simtim bine cu partenerul, ne cam costa 40... 100 euro in unele cazuri prin tarile nordice o seara la restaurant... dupa 8-9 ore stomacul cere iar si iar. un muzeu de ceara, o zona a stiintelor ca in valencia... un Louvre sau chiar si un Disney... nu le vedem zilnic... eu zic ca la un concediu merita indiferent de preturi care da... sunt mari.

PS. in viata asta sau in celelalte... in periplul meu prin Castilia si La mançha costurile intrarii la obiective chiar vor fi pe ultimul plan. vacante placute.

@Cesere - Sigur că dacă îţi permiţi un concediu în străinătate normal ar fi să nu-ţi faci griji în privinţa costurilor de intrare la obiective. Totuşi, ceea ce am încercat eu să subliniez a fost nu numai anvergura acestor cheltuieli, ci şi discrepanţele, chiar lipsa de logică (în opinia mea) în stabilirea tarifelor.

@Carmen Ion: nu v-am contrazis... si eu condamn aceste tarife la intrari... incerc doar sa presupun ca in cazul unei bune dramuiri a finantelor... se poate vizita si un muzeu/zoo/parc

@Cesere - Şi dacă m-ai contrazice ar fi OK - ce ne-am face dacă am avea cu toţii aceleaşi păreri?

@Carmen Ion: Hai ca mi-a mai venit in minte un exemplu de taxa de-a dreptul nesimtita, de data asta de pe plaiurile mioritice. Acum multi ani obisnuiam sa iesim prin zona noastra, pe Cheile Nerei, valea Minisului etc. cu rucsacul in spate. Faceam popas la acum celebra cascada Bigar, declarata de un site de specialitate cea mai nu stiu cum cascada a lumii, o aberatie dar in fine... Atunci nu era decat o cascaduta banala, pentru noi singura calitate pe care o avea era ca langa ea era un foisor cu masa si bancute unde puteam sa ne asezam si sa mancam o paine cu rosii si ce mai caram noi in rucsac. Nici vorba de lume sau taxa. Ei bine, acum de cand Bigar e pe val, hop si taxa: 5 lei/ persoana. Fara sa investeasca absolut nimic, autoritatile s-au gandit ca daca tot se inghesuie lumea s-o vada, de ce n-ar scoate si ei un profit. De data asta, o logica simpla, romaneasca...

Da, și eu am întâlnit în călătoriile mele prețuri prohibitive, care m-au ”descurajat” să vizitez unele obiective turistice.

Madame Tussauds, Grădina Zoologică din Londra, Muzeul Churchill, Castelul Huniazilor sunt doar câteva din obiectivele turistice pe lângă care am trecut și nu le-am vizitat pentru că prețurile de intrare mi s-au părut exagerate.

@Carmen Ion -

Nici eu nu am înțeles de ce sunt diferențe atât de mari între taxele percepute pentru intrarea la un obiectiv sau altul sau între țări.

Cu toate că aceste taxe ni se par mari și unele chiar sunt, ai văzut probabil și cozi, uneori destul de mari, tocmai la cele mai scumpe obiective.

Hemisfericul l-am văzut și eu doar exterior, dar Oceanograficul nu ar fi trebuit ratat, în pofida prețului aparent ridicat al biletului de intrare. Am spus că doar aparent prețul este mare, deoarece comparându-l cu prețul plătit pentru a vizita Acvariul din Barcelona, ceva mai mic, dar și acvariul este mult mai mic și mult mai puțin interesant decât cel din Valencia, ajungi la concluzia că Oceanograful merită cu prisosință o vizită.

Cu peste douăzeci de ani în urmă am vizitat Viena. Mi s-a părut scump biletul de intrare pentru a vizita unul din palatele imperiale, mulțumindu-mă cu o plimbare gratuită prin frumoasele grădini ale acestuia, deși iarna nu ofereau mare lucru privitorului. Mi-am promis să revin pentru a vizita pe îndelete acest oraș. Din păcate, anii au trecut și eu nu am mai ajuns la Viena, deși, teoretic, este mult mai ușor acum decât atunci. Din acest motiv, în concediile ulterioare petrecute în străinătate mi-am propus să vizitez cât mai multe, indiferent de costuri, neștiind când sau dacă voi mai ajunge în orașul/zona respectivă.

Am căutat și eu, ca fiecare, soluții de diminuare a costurilor cu taxele de intrare. Așa am constatat că biletele achiziționate on line oferă mici reduceri, totuși nesemnificative și, în plus, apare obligativitatea printării acestora, dificil dacă te hotărăști când deja te afli în țara respectivă. O altă variantă este aceea de a achiziționa bilete la preț de grup, de obicei, de la ghizi sau agenții de turism locale, variantă aplicată în Mallorca, unde am obținut reduceri de aproximativ 35-40% la biletele de intrare la MarineLand și Palma Aquarium, având inclus și transportul până la destinație. Valencia am vizitat-o cu excursie de la agenția parteneră cu 40 de euro de persoană și a inclus drumul cu autocarul 120 km/sens, vizitarea orașului vechi, vizitarea Orașului Artelor și Științei, precum și Oceanograful, unde însă nu am avut la dispoziție decât patru ore, total insuficient pentru câte sunt de văzut, inclusiv spectacolul cu delfini.

O altă variantă pentru a mai economisi ceva bani o constituie achiziționarea biletelor twin sau combinate, cu vizitarea a două parcuri la un preț mai mic decât suma prețurilor celor două luate separat, de exemplu Loro Park + Siam Park din Tenerife sau două castele Alcazaba+Gibralfaro din Malaga.

@Camelia19 - Ce să mai zic?!!

@nicole33 - Eu am vizitat mai multe oceanarii: pe cel de la Lisabona şi Barcelona iar în Franţa pe cel din Crau du Roi. Fiecare e intereant în felul lui.

Sigur că poţi face combinaţii cu alte obiective, aşa cum am arătat şi eu în articolul "Info practic Valencia" - de pildă, poţi combina Oceanografic cu Bioparc, sau poţi lua un card VLC etc. Obţii, e adevărat un preţ mai mic per obiectiv, dar la total suma creşte. E o chestiune care ţine de priorităţile fiecăruia: dacă aş fi ţinut morţiş să văd Oceanograficul, aş fi făcut-o indiferent de costul biletului. Dar dincolo de asta, repet, ce m-a iritat e principiul: fiind un obiectiv cu scop educativ, tarful ar fi trebuit să fie mult mai mic, după părerea mea, dacă nu chiar intrarea gratuită, ca la Muzeul de Arte Frumoase.

@traian. leuca - Din acelaşi motiv - plus cozile interminabile - şi eu am "sărit" peste Muzeele Tussauds.

Mulţumesc pentru vizită.

Ej-nebun? 30 de lei intrarea?

Am pus acest titlu inspirat de o reclama si cred ca se potriveste foarte bine cu subiectul:taxele de vizitare. Nu credeti ca au luat-o razna?

Sa va dau cateva exemple din vara asta:

- pestera Ursilor- 25 lei adult, 10 lei copil, in conditiile in care se formeaza grupuri de 50 de persoane

- pestera Scarisoara- 20 lei adult, 10 lei copil, la fel, cu grupuri mari

- castelul Corvinilor- 30 lei adult, 10 lei copil plus taxa de poze; parcarea in ziua de azi e mai scumpa decat vizitarea de acum cativa ani

Daca ai familie cu 2 copii te costa vizitarea unui obiectiv mai mult decat cazarea pe o noapte.

Pana acum concediul la mare era mai scump decat cel de la munte datorita acelor multe cheltuieli marunte: inghetata, bere, porumb fiert, vata de zahar, tiribombe, etc.

De vreo 2 ani concediul la munte a devenit prohibitiv: la toate obiectivele cunoscute au explodat taxele de vizitare asa incat nu-ti mai vine sa te mai duci.

Sunteti de acord? Mai mai aveti si alte exemple? In strainatate cum e?

Astept si alte impresii si rog moderatorii sa incadreze articolul acolo unde trebuie.

--

notă webmaster: trimis spre publciare ca articol distinct, ; mutat de noi aici, practic este un fel de "dublă" a celui de mai sus

Inspirata ideea comentariului si iata ce de raspunsuri a provocat. Asa este, preturile biletelor de intrare la muzee sunt cam mari, dar pentru noi romanii, turisti cu venituri mici din estul Europei. Eu am fost multumit ca la Louvru, Versailles, Musei Vaticani, Acropole, Prado, Shonbrunn si Hoffburg nu am platit bilete pentru copilele eleve sau studente. Dar astea sunt toate muzee nationale subventionate. In Grecia am platit redus si au intrat gratis copii si la Micene, Delfi, Knossos, Olimpia. Cea mai scumpa a fost intrarea la Topkapi, fara reduceri, plus bilet suplimentar petnru intrarea la Harem. Si eu cred e normal sa nu coste intrarea la lacasuri de cult, fie ele moschei, biserici sau altele.

Culmea e ca tocmai acasa in Romania nu sunt reduceri pentru tineri elevi sau pensionari la marile muzee, dovada ca lumea se imbulzeste, la noaptea muzeelor deschise. La noi costa si intrarea la manastirile celebre, inteleg ca e nevoie de bani sa le intretii, si la Meteore parca am platit un bilet de 2/3 euro.

Dar, cum bine spune cineva mai sus despre cardul de profesor, si eu cred ca o vizita la muzeu e un act de educatie necesara si ar trebui incurajat. Felicitari pentru dezbaterea propusa.

N-am văzut articolul la vremea lui, dar ecoul de mai sus l-a readus temporar la suprafață. Atinge niște aspecte la care m-am gîndit și eu, dar oarecum din altă perspectivă.

În primul rînd, e bine făcută precizarea că orice calcul al unei vacanțe trebuie să nu omită cheltuielile cu intrările la obiective. Dacă aduni doar cazarea, masa și transportul, riști să te găsești în deficit. Tot timpul trebuie adunate și cheltuielile cu bilete de intrare, suveniruri, juma de euro intrarea la toaletă etc. Sigur că, după ce ni s-a părut că o ofertă e excelentă și ne-am bucurat că vedem Parisul cu 200 de euro, reluarea calculelor cu de-amănuntul ne poate aduce brutal cu picioarele pe pămînt.

Despre logica prețurilor de intrare, sînt absolut de acord cu concluzia din review, prin urmare găsesc că răspunsul la întrebare e dat deja în text: gîndirea economică.

Aproape întreg comportamentul uman poate fi abordat și explicat din punct de vedere economic. Tot ce facem urmărește maximizarea eficienței, rezultate cît mai mari cu investiții cît mai mici, calcul al oportunităților etc. Exact ăsta e și mecanismul stabilirii prețurilor la obiective, fie ele private sau de stat (unde prin stat înțeleg și comunități locale), pentru că și administrațiile și autoritățile locale trebuie să gîndească economic, ca să aibă rezultate.

Datoria de a educa mi se pare că e îndeplinită cu brio, cel puțin de către țările civilizate. Toate au muzee gratuite, reduceri, forme de încurajare a vizitelor cetățenilor proprii (față de care orice guvern are prima datorie - în Istanbul am văzut prețul pentru turci scris cu litere, ca să nu se prindă străinii că e jumate din cel afișat în cifre).

Revenind la abordarea economică, prețul este stabilit în funcție de cerere și ofertă, fiind un element de marketing, nu o cifră seacă calculată de un contabil astfel încît să acopere cheltuielile.

Dovada este vizibilă în spațiu și timp În spațiu e simplu de văzut: în același oraș, obiectivele mai puțin căutate sînt mai ieftine. În aceeași țară, orașele mai turistice sînt mai scumpe decît cele mai puțin turistice.

În timp e mai greu de observat, dar se menține aceeași regulă. Și așa ajungem la amănuntele pe care aș vrea să le adaug la subiect.

În ultimii ani am avut la fiecare excursie peste hotare senzația că lucrurile o iau razna, că aglomerația e mai sufocantă și prețurile mai mari. O răsfoire a unor broșuri și jurnale mai vechi mi-au arătat că am dreptate. Am pus totul pe seama globalizării, a informatizării generalizate și a ridicării marilor țări foste lumea a 3-a, care au generat export de turiști pe plan mondial: China, Rusia, India, Brazilia etc.

Nu mai există nicăieri liniștea din anii 90. Nu mai poți să te așezi liniștit la o coadă, să iei bilete, să vizitezi. Îți intră în față grupuri care au rezervat dinainte pe net, coada se lungește, ai de trecut filtre de securitate etc.

Iar prețurile au explodat. Pentru că nouă, ăstora din lumea veche, ne fac concurență alte milioane de turiști din lumea nouă. Cererea a crescut foarte mult.

Astă vară am fost în Italia. Mai fusesem într-un tur în 1999, și în episoade mai scurte, city-break, în 2008 și 2010. Oriunde m-am cazat a costat pînă la dublu față de ce așteptări aveam. Restaurantele s-au scumpit și ele vizibil. Intrările la obiective, ca să vedeți cel mai „picant” amănunt, sînt pînă la de 4 ori mai scumpe decît în 1999. Am calculat de curiozitate, nu vorbesc după ureche. De pildă în cazul Colosseumului, unde în 99 intrarea costa 8000 lire, adică 4 euro, iar acum costă 17 euro. În vreme ce inflația în Europa a fost cam de 100% în perioada asta, adică media prețurilor s-a dublat, intrarea la Colosseum s-a dublat o dată în plus față de „dublarea” celorlalte prețuri. Iar ca distribuție geografică, tot atunci, în Ravenna, cu aceleași 8000 de lire, îți cumpărai un bilet valabil la 5 obiective, biserici și alte asemenea (cu celebrele mozaicuri). Dar Ravenna nu e Roma.

În general, pe atunci intrările la obiective din orașe ca Roma, Florența, Pisa erau între 5000 și 15000 lire (2000 lire = 1 euro), iar în orașele mai puțin vizitate între 2500 și 4000, deci puteai vizita anumite muzee sau biserici cu 1,25 euro. Acum tariful ăsta îl întîlnești eventual la toaletă.

Creșterea asta eu aș pune-o tot pe seama „invaziei” de turiști, altminteri prețurile ar fi crescut doar cu inflația.

Și în ce privește cazarea, globalizarea informațională a distrus turismul tihnit. În anii 90 te puteai plimba lejer de-a lungul Germaniei sau Austriei și găseai pensiuni în fiecare după-amiază ca să te cazezi. Acum ai nevoie de mai mult curaj să pleci fără rezervări de acasă. Să ieși la ora 18 de pe autostradă și în juma de oră să fi cazat într-o pensiune cochetă.

Exemple se văd și în țările „emergente”. În 94 te plimbai gratis prin citadela din Praga și prin aproape toate spațiile de acolo. Acum nimic nu mai e gratuit, în afara străzii principale. Rapacitate? Nu, pur și simplu exploatarea unei resurse. De ce să nu cîștige comunitatea de pe urma comorilor care le aparțin.

Cel mai evident se vede la noi, în România. De cînd a crescut turismul (intern și extern), au apărut taxe de intrare în locuri unde nu erau, s-au scumpit cele vechi, au apărut muzee noi, primăriile mai harnice s-au apucat de renovări (comparați cetățile Rupea, Alba Iulia, Neamț, Rîșnov, bastioanele Brașovului, sau chiar obiective mai micuțe, ca cetatea Mălăiești, de pînă în 2000/2005, cu cele de acum, veritabile vedete ale economiei locale).

Deci, concluzia acestei demonstrații dezlînate, e că totul ține de cerere și ofertă.

@NELU64 - Nu eram la curent cu tarifele la obiectivele turistice din România. Mulţumesc pentru vizită şi completări.

@calatorul50 - Într-adevăr, o vizită la un muzeu e un act educativ ce trebuie stimulat, inclusiv prin preţuri reduse de intrare. Mulţumesc pentru comentarii.