Comportamentul turistilor insotiti de copii.

Rog webmaster atasarea melodiei "Jordy - Dur, dur d'etre bebe". Multumesc.

Atasata melodia solicitata, auditie placuta!

@ninaa, pana acum am fost cu fetita noastra de trei ani prin toate concediile, mai putin o iesire de w-e la munte si inca una tot atat de scurta la Griffid Arabela - Nisipuri, asa ca ma voi limita sa vorbesc despre ea. Am avut cateodata impresia ca a mea este ori prea cuminte, ori prea zapacita si deranjeaza pe altii. Si era acelasi copil. Nu stii cum poate evolua intr-o vacanta, este imprevizibila, comportamentul ei depinde mult de cat de mult ii place acolo si daca are cu cine se juca si, evident, sa faca nazbatii.

Ei, cu toate aceste circumstante acordate copilului, limita o impune parintele, iar daca el este de tipul celor al caror comportament te deranjeaza, copilul va fi inevitabil la fel.

Am vrut sa-ti dau eu primul vot cu care sa treci in fata mea, dar mi-a sunat telefonul si pana am inchis, mi-a luat-o altcineva inainte. Votul 2 de la mine. Bafta.

Foarte interesanta abordarea... mai ales ca si tu esti mamica. Fetita mea e prea mica si prea cuminte acum ca sa deranjeze pe cineva in eventualitatea in care o iau cu mine in concediu, dar nu m-am gandit niciodata ca lucrurile se pot schimba atat de tare odata cu trecerea timpului, incat sa fie privita cum privim, toti de altfel, copiii jucausi din jurul nostru prin vacante.

Mi-ai transmis astfel un mic avertisment; macar ca e mica, lucrurile pot fi controlate de acum.

Sunt convinsa ca esti o mama buna... Si cred totodata ca ai doi copii minunati si cuminti care te-au inspirat oarecum in scrierea acestui review.

Merci webm10 pt melodie, valimi, popescu. borsa si deliutza27 pt vot.

Valimi, ai dreptate, copiii sunt imprevizibili, mai ales cei mici, eu am un ghimpe contra parintilor indiferenti sau total absenti cand sunt in concediu cu copiii. Asta mica ne-a facut show la masa in primul sejur, nu vroia sa manance deloc, urla, se zvarcolea, nu stiam ce sa-i mai facem, eram constienti ca deranjam dar cum sa convingi un copil de un an sa manance in liniste? Ne ridicam si plecam de la masa. Nu s-a simtit bine acolo. In al doilea sejur a fost deliciul turistilor seara la discoteca iar la masa manca tot si ceva pe deasupra.

popescu. borsa - tu ma citeai pe mine, eu pe tine, n-am apucat sa scriu un ecou ca se scartaie asta mica dar promit sa revin.

deliutza27 - ai dreptate, mi-a dat Dumnezeu doi ingeri, cea mare a fost fenomen cand era mica, nu plangea, nu se zvarcolea prin magazine, facea pe dadaca cu cei mai mici decat ea iar acum cand are 18 ani nu iese seara fara sa-i dau voie si la 20.30 este in casa, fara exceptie. De-abia dupa 16 ani a fost in prima tabara scolara fara mine. Cea mica mai face fitze dar numai pt ca o alintam prea mult.

frumos, este si acest review o lectie de viata, o lectie de calatorie, in cazul meu... s-a cam dus perioada aia, caci fetele mele deja sunt domnisoare dar cand erau mici, (si e si un an si 2 luni intre ele), am intampinat destule greutati cu ele, si eu nu am mers fara ele in concediu, mai ales la mare, nu ma lasa sufletul, dar imi aduc aminte ca imi era destul de greu, mai ales la mare, nu le scapam o clipa din ochi... dar daca s-a ivit ocazia sa mergem undeva unde pentru ele era obositor, am avut noroc cu parintii si le-am lasat cu ei.

adryana - jos palaria in fata ta si in fata tuturor mamelor care cresc sau au crescut copii unul dupa altul, sunt constienta ca este foarte greu. Nu sunt de acord cu zicala "se cresc unul pe altul", fiecare copil e unic in felul lui si necesita atentie speciala, trebuie sa le oferi multa dragoste sa nu apara gelozia intre ei.

Foarte inspirat acest review. Chiar m-am gandit de foarte multe ori la aceste aspecte insa, de cate ori deschideam gura mi se replica: "Tu n-ai cum sa stii, n-ai copii!" Nu, nu am inca dar, cu siguranta cand voi avea, voi incerca sa le indrept pasii spre lucrurile bune si voi fi cu ochii pe ei.

Iubesc nespus copiii, ma amuza si, de multe ori, prin concedii, ma trezesc ca ma joc cu ei la piscina pentru copii sau construim cate ceva la malul marii, pe plaja, desi nu ne cunoastem. Ador mutrisoarele lor nevinovate, poznele si intrebarile cu carul. Dar, nici eu nu tolerez proasta crestere a lor si lipsa de bun simt si nepasarea unor parinti. A le oferi libertate copiilor nu este egal cu a nu ii educa. Si copiii educati sunt tot spirite libere

Dincolo de faptul ca m-am amuzat copios, rw este binevenit. Chapeau bas pentru atitudine.

Foarte frumos acest review...

Un vot si de la mine, si as dori sa scriu aici o poezie. si sa o dedic tuturor celor care au fost copii si acum, la randul lor, sunt parinti cu copii mari...

Copile, mai deschide o usa

Macar asa, din cind in cind

Si la casuta care in noapte

Doi ochi de mama amar te plang...

Fi bland ca in copilarie

Si spune doua vorbe bune

Si mamei care te-a crescut

Si care te-a adus pe lume

Tine minte tu copile, ea te-a leganat pe brate

Ziua si-n puterea noptii, pana catre dimineata

Si-n ochi ei de mama, tu ai fost sfanta minune

Ce nu se gasea in ceruri, inger mai frumos ca tine

Pentru ea tu esti lumina si craciunul si -invierea

Tu esti lumea la un loc, bucuria si durerea...

Au trecut anii, ai crescut, acum esti mare si ai plecat

Si ti-ai uitat copilaria, si chipul mamei l-ai uitat?

Ea te-anvatat, ce-a fost mai bine

Ti-a dat atat cat a putut...

Si-atunci cand tu ai facut rele

De rele inima si-a rupt

Nu vrea sa-ti fie o povara, si-n viata nu-i trebe mai mult

Decat ca sa te stie om, si nu un suflet ratacind...

Ca al mai mare vis al ei, e sa te vada ajuns la bine

Sa inchida linistita ochii, cand o pleca de langa tine

Atat cat o mai ai pe lume,

Din picatura de credinta

Intoarce-te iarasi la ea

Din cand in cand, cu pocainta...

Du-te la ea, copile draga,

Pana mai ai la cin-te duce

Si pana cand n- apuci sa ai

In loc de mama, o biata cruce

Copile. mai deschide o usa

Macar asa, din cand in cand,

Si la casuta care in noapte

Doi ochi de dorul tau se sting...

I

any, m-ai rascolit cu poezia mamei, din pacate eu nu mai am la ce chip sa ma intorc decat la cel pus pe o cruce din marmura si o pot face de cel mult 3 ori pe an.

Da, rascolitoare si emotionante versuri, mai ales pt. cineva care si-a pierdut unul dintre parinti, este si cazul meu. Acum cand suntem parinti, realizam fiecare vorba buna sau dojeana pe care o primeam. Am fost eu si fratele meu, la mica distanta de timp unul de celalalt. Intotdeauna plecau cu noi, oriunde. Si eu fac la fel cu baietii mei, doar un weekend pe an fug fara ei, dar le duc dorul nespus. Cel mare are 10 ani, a fost si este un copil foarte cuminte, care rareori iese din cuvantul nostru, in schimb cel mic de aproape 4 ani, este o "secatura" cum il alintam noi. Oricat am incerca noi sa il strunim, tot ce stie el face. Tot timpul stam cu gura si ochii pe el ca sa nu faca vreo boacana. Nu cred ca este neaparat rasfat, cred ca este firea copilului. Nu incerc sa ii iau aparare, dar cred ca a fost mai urechiat decat cel mare. Sunt singura care constitui o amenintare pt. el, este nazdravan si necesita supraveghere continua. De multe ori m-a pus in situatii stanjenitoare, ultima oara a muscat biata asistenta de la cabinet, de s-a invinetit toata. Mi-am cerut scuze de 100 de ori, dar faptul era consumat si am plecat cu coada intre picioare. Sunt convinsa ca intro zi voi fi multumita de munca mea constanta in batalia cu el. De multe ori vin din concedii mai obosita decat plec din cauza lor, dar nu renunt nici clipa. Probabil si noi, copii fiind, dadeam aceiasi bataie de cap parintilor nostri si astazi ne-a venit randul. Nu conteaza timpul si efortul depus atata timp cat rezultatul este cel pe care il doresti. Mai rau este cand parintele rade sau spune ceva de genul: " lasa, mami, ca esti mic! " cred ca educatia incepe in cei "7 ani de acasa" si se termina o data cu parintii. Sa ne traiasca tuturor copiii si sa ne bucuram de ei!!!

PS. Ninaa, lasa-ma sa nu fiu de acord cu tine pt. nota data la distractie si relaxare, eu as fi dat un 50% pt. distractia si linistea sufleteasca in timpul petrecut cu ei, caci de relaxare nu poate fi vorba.

Ninaa, iti citeam rew-ul cand hop, apare fiică-mea, atrasă de muzică. Zice, ia dă bă sa mă uit şi eu. Citeste, apoi scoate o limbă în direcţia mea. "Păi da, toată lumea îşi ia copii în concediu, tu mă laşi mereu acasă".

Am "amendat-o" doar anul ăsta când am fost în concediu.

Puneţi oameni buni şi voi AP sau semnul 18 cînd mai scrieţi despre copii că ne faceţi revoluţie în familie! ))))

Santana am ras cu pofta de patania ta. Nu stiu cati ani are fiica ta cea mare dar a mea sare intr-un picior de bucurie cand o "amenint" ca nu o mai iau cu noi in concediu. Zice bogdaproste ca scapa, mai da si ea un bairam cat lipsim. In oct cand am fost la Pojorata ea nu a mers ca nu putea lipsi de la scoala si cand ne-am intors, cu toate ca era casa luna am gasit cateva semne ca s-ar fi dat o petrecere, ceva. N-am facut mare caz pt ca asa procedeaza toti adolescentii.

Anadragusin, imi cer scuze pt nota, n-am vrut sa fie zero la suta, n-am vrut sa dau nici o nota de fapt dar in graba, cand am postat rw am selectat optiunea aceea si am lasat-o asa, nu am vrut sa mai stresez wbm ca si-asa ii rog toata ziua cate ceva.

Maine plec intr-o mini vacanta la Kiev si Cernobil. Ce-mi

recomandati? Sa iau si copiii?

da, superba poezie, m-a emotionat f. tare, sa ne traiasca la toti copiii si sa ne bucuram de viata cat o mai avem, va doresc din suflet tuturor sarbatori fericite cu multe bucurii

Popescu. borsa lasa copiii acasa, ia in schimb soacra! E o gluma, sper sa nu se supere soacra ta!

Soacra nu se mai supara de mult. Cred ca o dus-o socru, inaintea mea.

@ ninaa, eu imi luam copiii si-i duceam pe rand de-a "calu" adica ii puneam pe ceafa si ii tineam de manute iar ei se simteau tare mandri ca vedeau lumea "de sus" si erau mai mari decat tata... odata, l-am intrebat pe baiatul cel mic care nu stia sa-l zica inca pe "R"... Ia zi-mi numele unui peste rapitor care incepe cu litera "R", iar el mi-a raspuns le nerasuflate... "lechin"

Felicitari pt ce-ai scris!

Ninaa, perfect de acord cu tot ce-ai spus mai sus, purtarea copiilor este oglinda straduintelor noastre si a atentiei pe care le-o acordam permanent; nu trebuie sa ajunga in situatia in care sa-i deranjeze pe cei din jurul nostru, asa cum nici adultii n-ar trebui sa fie intransigenti cu tipetele unui bebelus.

Any, poezia ta e incarcata de sensibilitate, felicitari! Ca si ninaa, de cativa ani o privesc pe mama doar in pozele de familie si-i aduc cate-un buchet de flori de 2-3 ori pe an pe care i le las la capatai. Cat as vrea sa pot sa i le mai dau si-acum in mana...

Din pacate ne dam seama cat de mult ne lipsesc de-abia cand nu mai sunt langa noi. Ne raman amintirile si valorile pe care ni le-au transmis.

@ninaa - Sunt de acord cu tine. Uneori am impresia ca sunt mama din aia nebuna, care sta cu gura pe copil non-stop, in incercarea de a-i insufla cateva elemente minime de bun simt Blondinei mele. Dar si cand vad copii scapati din mana ma bucur ca a mea nu e in halul ala... Felicitari pentru review.

@any - Frumoasa poezia. Impresionanta!

@spezam, cam asa sunt si eu, cu ochii tot timpul pe copii, prietenii si rudele ma cam cearta ca nu le dau mai multa libertate.

Consider ca asa ar trebui sa fie toti parintii sa-si supravegheze copii in permanenta in primul rand pentru ei sa nu pateasca ceva (mai ales la mare) si apoi sa nu deranjeze pe cei din jur. Si eu am o domnisoara acum maine poimaine face 13ani si imi aduc aminte cand era mica, ani la rand ma bronzam in picioare pentru ca o supravegheam cumva de la departare sa vad ce face dar in acelasi timp o lasam sa se descurce si singurica, nu-mi permiteam sa ma intind pe sezlong decat daca stiam ca e cu tatal ei. Am avut si copil cuminte si acum e la fel dar conteaza si parintii ce eduactie dau, chiar si acum o supraveghez din umbra sa vad ce face cu cine iese si cu cine vorbeste (bineinteles fara sa ma observe) asta e daca vrei sa ai copii cu educatie si cu care sa nu ne fie rusine sa iesim in lume.

Şi io la fel. Dar...

Am citit cu mai mult timp în urmă, pe AFA, un articol al unor părinţi care exact asta NU făcuseră, copilul lor (unul dintre ei, de fapt), murind înecat în piscină. Din păcate (şi îmi cer mii de scuze faţă de durerea şi chinul lor sufletesc), faptul că încă mai consideră pe oricine vinovat de acel accident (hotelul în special) cu excepţia lor, mă face să cred că lecţia aceea nu a folosit prea mult...

sa fii parinte nu este deloc usor, aceasta meserie se invata de catre fiecare dintre noi de-a lungul timpului si se aplica iar in functie de fiecare, de cum a fost educat de mic si din ce a vazut el de-a lungul timpului de la parintii lui. Poate voi fi analizata gresit dar vroiam sa spun prin acest ecou ca nu voi fi niciodata de acord cu acei psihologi femei din scoli si gradinite cu care vrand nevrand macar ocazional toti avem de-a face, care vor sa dea lectii de educatie celor cu copii. Ideea asta ma deranjeaza la culme, ca sa vorbesc civilizat. Ei asta au invatat in facultate, cum sa dea lectii de educatie, dar ei nu au acasa macar un copil ca sa vada direct pe pielea lor ce inseamna sa faci educatie cu adevarat.

E asa frumos sa mergi la sedinta la scoala si sa vina si un psiholog, invitat, si sa inceapa sa iti spuna sa nu faci aia, sa nu faci aialalta, dar sa faci asta si aialalta. Nu voi fi niciodata de acord cu asa ceva. Si ca sa inchei, si fara psiholog fetele mele sunt premiante, primele din clasa, au doar 9 si 10, fara meditatii si alte cheltuieli inutile, si mai au un pic si termina clasa 6. Deci daca vrei se poate.

Si ca un raspuns la ecoul de mai sus cu tragedia aceea, daca vrei sa ai un copil, trebuie sa iti asumi raspunderea asupra cresterii lui si asupra educatiei, altfel mai bine nu il faci. De ce sa il faci si apoi sa il chinui, stand in brate cu el la semafor in frig, cum vad cu groaza mai mereu aici la mine la Razoare, Ce vina are acel copil? Vina ca s-a nascut dintr-o mama denaturata care doar pentru placerea procrearii l-a adus pe lume? E dureros ca tara noastra e pe ultimele locuri in Europa la capitolul contraceptiei si planificarii si la nr. de avorturi. Incotro ne indreptam? vad si ma cutremur, fete de 12 ani care ajung sa nasca? ! pai a mea la 12 ani inca se mai joaca cu papusile, ca si cealalta fetita dealtfel.

Ar fi multe de spus, foarte multe, am avut si eu, dar si altii momente grele prin care a trebuit sa trecem ca sa crestem acesti copii, caci copiii fac atatea pozne... dar ce? eu nu am facut? tare drag mi-e sa o ascult pe mama cum imi povesteste si acum ce prostioare faceam cand eram si eu copil. , cum am luat ratustele pe rand din curte si le-am dus sa ,,inoate'' la wc din curte, cand locuiam la tara... cum ma balaceam in fundul gol cu purceii gramada vara cand era cald si ce satisfactie aveam sa ma vad toata manjita cu noroi... cum dormeam in fan in sura cu puii de pisica din aia mici si dragalasi si mama venea disperata de la servici si ma cauta pe ulita... unde e fata mea? ... Dar ce frumoasa e copilaria, fara griji, stiind ca cei mari te vegheaza din umbra. Tare mi-ar place sa mai dau timpul oleaca inapoi, dar...

@Dragos si eu am asistat acum vreo 3ani la hotel Vctoria Palace din Sunny Beach la un accident de acelasi gen cand un copilas de vreo 3-4ani a ajuns in piscina de adulti fara colac si mai ales fara un parinte si au scos fetita inecata de acolo noroc ca au stabilizat-o pe margine si apoi toata lumea sarise pe cei de la hotel cu toate ca peste tot scria ca nu exista salvamar. Intrebarea mea era " unde erau parintii? " va spun eu erau la plaja binemersi pe senzlong radeau si se simteau bine si copii de capul lor. Asta se intampla, p[acat aceea fetita putea sa moara si nu din vina ei ci a parintilor iresponsabili.

Tocmai de aceea am subliniat ca un copil nu e un job de cateva ore. Am intalnit parinti care au facut copii pt ca nu aveau bunicii mostenitori si de aceea nu pareau sa aiba nici o tresarire cu privire la responsabilitatile unui parinte. Daca bunicii i-au dorit, tot ei sa se si ocupe de plangaciosi. Astfel, se trezesc in concediu ca nu pot sa-i controleze... sau sa-i aduca sanatosi acasa. Ar fi multe de spus, incepand de la copiii nedoriti, pana la cei exploatati, dar sa nu uitam ca noi nu avem inca o protectie sociala solida, care sa-i protejeze de abuzurile adultilor ce vad in ei o sursa de venit. Nu dam liber la adoptii, in schimb ii lasam sa moara de foame, legati in lanturi sau arsi de vii din cauza unor inconstienti. Asta e tara in care traim!