O apreciere dificila

TIPĂREȘTE

Am facut rezervarea la aceasta locatie prin Booking. Nu exista o nota acordata, asa ca m-am orientat dupa poze. Lucrurile aratau bine, parea un mic hotel, care avea inclusiv paravan la dus (: P). Descrierea incepea cu: "Hotelul Filoxenia Apartments se afla... ". Facilitatile mentionate ca fiind oferite sunt:

Despre camere, citim (pe Booking): Hotelul Filoxenia Apartments se află la o plimbare de doar 5 minute de plaja din satul de litoral Moraitika. Aceste spaţii de cazare în sistem self-catering oferă vedere neobstrucţionată la Marea Ionică de la balcon, acces Wi-Fi gratuit şi multe altele.

Studiourile şi apartamentele spaţioase au o chicinetă complet echipată, cu un cuptor electric, plite de gătit, frigider, ceainic şi cafetieră. De asemenea, acestea sunt dotate cu aer condiţionat, televizor şi o baie privată, cu duş şi uscător de păr.

Suna destul de bine, nu? Pretul era si el OK pentru varf de sezon, o medie de 40 euro pe noapte (am avut o dubla si o tripla, ultimele 2 camere disponibile).

Asta era scris. Hai sa vedem ce am gasit in realitate!

In primul rand, coordonatele GPS oferite de Booking (Latitudine 39.48731682610929, Longitudine 19.923856258392334) erau gresite. Ceea ce mi-a provocat destule chinuri, caci am incercat sa ajung cu masina la punctul indicat si m-am trazit pe niste stradute foarte inguste. La un moment dat, panta se accentua si drumul se ingusta si mai mult, astfel incat am coborat din masina si am luat-o pe jos, cu GPS-ul in mana. Am ajuns intr-un loc apropiat de destinatia finala, dar de unde nici macar nu as fi putut sa mai intorc in vreun fel autoturismul. Fara exagerare! M-am intors la masina, am scos I-Padul pe care aveam alt program de navigatie si am reintrodus coordonatele. Am obtinut un alt traseu, cam la cateva strazi mai incolo, mergand evident catre aceeasi locatie. Am pornit cu incredere pe acel traseu, cand... iar ajungem la intr-un loc pe unde nu prea ar mai fi incaput masina :) Din fericire, cuiva din masina i se paruse ca observase undeva pe drum, mai in spate, o placuta pe care ar fi scris Filoxenia. Da-te jos iar din masina si fa drumul inapoi, evident bodoganind. In fine, partea buna a fost ca acolo era intr-adevar vila cautata. Care avea si o mica parcare in fata. Asta era deja o adevarata comoara, caci dupa ce ne-am strecurat pana la infundare pe stradutele alea, ma si gandeam unde as fi putut sa las masina.

Am intrat in curte si am inceput sa caut receptia aia non-stop de care se pomenea pe Booking. Nu era niciun indicator, nimic, am bantuit un pic pe acolo, pana am vazut o usa deschisa. Inauntru erau cateva persoane la masa. Dupa signomiul si parakaloul de rigoare, am inceput sa ii povestesc cine sunt si ce vreau. Am realizat ca fie exprimarea mea in greceste lasa de dorit mai mult decat as fi crezut chiar si eu, fie femeia ce ma asculta cu mana in sold nu era din "stafful" hotelului. Am "dat-o" in engleza, cu acelasi rezultat. Tocmai cand incepusem sa imi fac probleme, doamna s-a intors catre comeseni si a inceput sa o repeada pe ungureste. A iesit apoi alta unguroaica care mi-a zis ceva in engleza, din care am inteles ca ei sunt tot oaspeti. "Where is the front desk, please? " incerc, pierdut printre sporovaiala lor. "No reception" primesc scurt. "Kostas back soon. One hour. " Bangui un koszonom szepen timid, fara a mai intreba cine este misteriosul Kostas, caci deja mintea-mi era ravasita de perspectiva unei ore petrecute in toiul zilei (era in jurul orei 15), sub un soare nimicitor. Dar vorba aia, “afara e frumos, e cald”, asa ca ma intorc la masina, le spun alor mei ca nu exista receptie, evit din glezne intrebarea fiului meu (“la ce hotel ai facut tu rezervare, de nu are receptie? ”) si ne refugiem pe sub portocalii din curte. Unguroaica mai iese de vreo 2 ori, se uita la noi, nu zice nimic, insa cred ca intre timp ii da un telefon proprietarului, caci dupa vreo 15 minute apare si dl Kostas pe un scuter, asudat si rosu la fata, oferindu-ne scuzele sale si explicandu-ne ca avea niste probleme grave cu o ruda si trebuise sa mearga la el la spital.

In fine, am intrat apoi in camera. Eu cu sotia am luat camera tripla, copiii pe cea dubla. Au urmat explicatiile legate de pornirea aerului conditionat si toate celelalte, stiti voi.

Asadar, hotelul este de fapt o vila cu studiouri... O parte din camere sunt inchiriate printr-o agentie din Ungaria (Ibusz). Alte 5 sunt inchiriate prin Booking. Nici vorba de receptie, d-apoi de una non-stop, frizeria, spalatorie, inchirieri si alte alea…de unde atatea? Activitatile? Poate sa ti se spuna unde sa te duci… in fine, descrierea de la Booking nu are nicio legatura cu realitatea. Trec de primul soc, ma decid sa nu imi stric vacanta pornind un scandal si dupa ce pleaca Kostas, incep sa inspectez camerele.

Camera dubla are un mic hol la intrare, in care se afla si chicineta. Din el, in dreapta se intra in baie (cam mica) iar mergand in fata patrunzi in camera. Aceasta are un pat matrimonial (de fapt sunt 2 paturi lipite) pe centru, flancat de doua corpuri de dulap. Un scaun, instalatia pentru aerul conditionat si televizorul completeaza dotarile. Balconul, la fel ca dimensiune pentru ambele camere, este destul de generos si are vedere catre mare. E drept, distanta e cam mare pana acolo (cam 350 de m). Nimic spectaculos. Nu e chiar deprimant, e cam genul de dotare “standard” din Grecia, insa e sub asteptarile pe care mi le facusem, asta e clar.

Camera tripla in schimb echilibreaza balanta. De fapt, e vorba de un mic apartament. Camera principala, similara ca dimensiuni cu cea dubla, nu are cele doua corpuri de mobila pentru haine, ci noptiere. Asta o face sa para mai mare si mai luminoasa. Mobilierul nu este cel mai bine ales: cadrul patului este metalic, tablia are tot un ornament metalic si o culoare roscata care nu ajuta la crearea unei ambiante care sa incante. In schimb, si de fapt asta a contat cel mai mult pentru mine (caci am probleme cu spatele), saltelele au fost taman pe gustul meu, asa ca am dormit in fiecare noapte ca un prunc. Usa de la balcon nu are plasa de tantari, ci exista doua usi din lemn, gen storuri fixe. Noroc ca am avut aparat de tantari si oricum nu prea erau zburatoare din astea prin zona. In plus, erau niste tantari mai “civilizati”, piscaturile lor erau mai “delicate”, mici si nu te scarpinai ca in cazul altor tipuri de tantari. Pe balcon nu exista uscatoare, asa ca am cumparat de la magazin niste sfoara din plastic si am putut usca costumele de baie, prosoapele si ce mai spalam.

Dar ce mi-a placut mult a fost existenta celei de-a doua camere, de aceeasi marime cu cea in care se afla patul dublu, in care intri de fapt din exterior si in care se afla o masa pe centru, o sofa (al treilea pat), un dulap dublu pentru haine, iar pe un perete (pe toata lungimea camerei), se afla mobilierul si ustensilele de bucatarie. Astea, din fericire, sunt asa cum scrie pe Booking. In plus, pentru a ne sterge pesemne supararea, a doua zi dimineata sotia lui Kostas a venit cu un set nou de cani si cutite mai mici pentru senvisuri. Baia parca era putin mai mare decat cealalta, dar oricum ramane destul de “economicoasa”. Ce era bine, era ca puteai arunca hartia la WC, nu trebuia sa o pui in cos, iar la baie exista un geam ce asigura buna aerisire. In plus, existenta paravanelor din plexiglas de la dus faceau sa te poti spala fara grija ca vei uda toata incaperea. Incalzirea apei de face electric, insa nu au existat niciodata probleme din acest punct de vedere. La baie exista uscator de par, dar nu se ofera sapun si sampon, ci doar hartie igienica.

Faptul ca am avut la dispozitie si aceasta camera (noi fiind doar doua persoane in tripla), unde puteam sa mancam toti 4 micul dejun, a fost un lucru excelent.

Camerele au fost curate, iar o data la doua zile (cu exceptia sambetelor si duminicilor) vine o femeie care matura, spala cu mopul si schimba asternuturile si prosoapele.

La televizor nu sunt prea mult programe, CNN, BBC, unul italienesc, vreo doua grecesti, unul cu budisti, nu stiu ce era, in fine, destul de putine (fara muzica), dar daca nu ar fi fost Olimpiada, nici ca ar fi fost deschis. Asa, il mai porneam putin dimineata inainte sa plecam la plaja si dupa amiaza cand ne intorceam. Dar si daca ar fi lipsit, nu as fi plans dupa el. Mai rau a fost cu internetul. Desi este wireless gratuit, semnalul nu era prea grozav la noi. Adica, in camera “de bucatarie” nu era de loc, in cea unde dormeam doar in jumatate de camera era foarte slab sau slab, asa ca daca doream sa urmaresc un streaming TV al unui program romanesc, trebuia sa ies pe balcon de obicei. Acolo, semnalul era destul de bun.

Kostas incearca sa isi multumeasca clientii. Venea cel putin o data pe zi si se interesa daca totul era in regula. In plus, ai la dispozitie 2-3 numere de telefon la care sa il suni in caz de urgenta. El nu sta la vila, are alta locuinta unde sta cu familia, tot in localitate. Ne-a facut diferite recomandari cu privire la plajele din insula, ne-a adus chiar si o harta. Daca aveai nevoie de ceva (cum a fost un dop pentru chiuveta de la baie), facea tot posibilul sa fie cat mai prompt. Si el si sotia sunt doua persoane care incearca sa te simti bine. Intr-o zi ne-a adus vin, smochine si niste legume, toate din recolta proprie.

Dupa cum spuneam, vila se afla cam la 100 de m de soseaua principala ce trece prin Moraitika, pana la plaja fiind vreo 350. Destul de departe pentru unii, mai ales cand e sa te intorci de la plaja, toropit de caldura. Dincolo de acest inconvenient, exista insa si un avantaj: cel al linistii pe parcursul intregii zile. Nu se aud decat niste insecte care fac un zgomot asemanator cu cel al greierilor, ce canta zi si noapte. Nu stiu cum se numesc, seamana nu niste muste supradimensionate, urate rau, dar care te relaxeaza cand stai dupa amiaza si lancezesti la aerul conditionat. Care, cel putin in primele zile ale lui august cand am fost noi, era indispensabil, uneori si noaptea.

In concluzie, imi este destul de greu sa cantaresc lucrurile legate de aceasta locatie si sa pun un verdict transant. Pe de o parte, imi dau seama ca am fost influentat de prima impresie, cand ma asteptam sa gasesc ceva si am gasit altceva. De asemenea, daca fac comparatie cu vila din Thassos (Filipidis Studios) unde am stat anul trecut (si de care am scris la vremea respectiva) (vezi impresii), iarasi voi spune ca anul asta nu am facut cea mai buna alegere. Daca insa uit de aceste doua aspecte, lucrurile se echilibreaza. Pana la urma, m-am simtit bine acolo. Proprietarii au fost amabili, salteaua buna, camera in plus chiar a contat. Iar daca compar cu hotelul din Salonic unde am dormit la intoarcere, camera de aici a fost chiar bobocel de rata!

Sigur ca se putea si mai bine, sigur ca au existat niste mici frustrari, la inceput mai ales, insa pana la urma lucrurile nu au stat de loc rau. Daca nu plecati cu gandul ca mergeti la hotel, ci la studio, va fi in regula. Oricum, pretul pe noapte cred ca a fost rezonabil. Stand si gandindu-ma “la rece” (de aceea nici nu am scris imediat la intoarcere), daca ar fi sa ma intrebati daca m-as mai duce acolo, v-as raspunde ca nu sunt 100% sigur, dar ca in mod cert ar fi una dintre variantele pe care le-as lua in calcul. Macar pentru a mai vedea rasaritul de soare de la balconul camerei :).

A, si inca ceva: daca dintre dv vor fi doritori care sa mearga acolo, luati legatura direct cu Kostas (Telefon +302661080302 Fax +302661075297 E-mail filoxeniacorfu@gmail.com). Veti obtine un pret mai bun decat pe Booking, caci va va face o reducere, nemaifiind obligat sa plateasca comisionul catre ei.

---

VIZUALIZĂRI: 5241 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI