O masa de peste si/sau fructe de mare excelenta

TIPĂREȘTE

Pentru ca in timpul sezonului estival suntem "bombardati" de prieteni si rude care ne viziteaza; pentru ca suntem suficient de stresati de aglomeratia creata de "valul de turisti", noi localnicii stam mai mult acasa si evitam sa evadam in diverse locatii.

Insa... vine si vremea noastra la sfarsit de sezon!

Tot planuisem de ceva vreme sa mergem sa ne facem pofta de midii, asa ca, in aceasta dimineata, dupa ce am servit micul dejun, am hotarat sa plecam la Restaurantul Dalboka - ferma de midii.

Drumul catre Vama Veche a fost chiar relaxant, putine masini pe sosea, soarele "ne mangaia" din cand in cand, iar vantul era la el acasa, reamintindu-ne (sincer nu uitasem!) ca suntem la mare.

Prin vama am trecut repede, am platit vigneta (5 euro sau 25 lei valabila o saptamana) si ne-am continuat drumul cel valurit, peticit si cu suficiente gropi, dar nu ne-a deranjat foarte tare pentru ca eram la plimbare si nu am depasit 80 km/h.

Drumul nu e spectaculos, nici macar frumos, iar avantajul este ca mergi in linie dreapta (fara a face stanga sau dreapta) spre Varna, iar la primul indicator care arata Kaliakra 16 km, se face stanga, se merge cam 4 km, dupa care la prima intersectie (sunt 2 indicatoare: 12 km pana la Kaliakra si 6,5 km pana la Dalboka) se merge iar la stanga. Drumul acesta e mult mai bun decat primul, dar se parcurge repede si imediat apare indicatorul cu Dalboka la dreapta.

Se poate merge si prin Kavarna, dar e mai lung (se ocoleste putin).

Incepe coborarea spre “buza apei” si “un du-te vino” de masini inmatriculate in Romania si Bulgaria.

Am parcat destul de repede si mult mai sus de intrarea in restaurant, intuind ca nu o sa gasesc loc de parcare prea usor (era duminica ora 15). Cu cat coboram si ne apropiam de locul in care ne doream sa servim masa, vazand o puzderie de masini, ne intrebam daca o sa gasim lesne o masa libera.

Am avut noroc! Am gasit repede o masa, ne-am asezat si am inceput sa studiem meniul in limba bulgara (nu stiu sa citesc in aceasta limba)... am cerut apoi unul in limba romana.

La bauturi ne-am hotarat repede: ayran si bere Kamenitza; in schimb la capitolul mancare... a fost mai greu: vroiam din toate, problema era ca avem cate un stomac normal nu un sac pentru cartofi!

Am comandat o ciorba de midii (mirajul marii) 4,5 leva, doua portii de midii natur cu condimente 6 lv. /portia, raci de balta – dar nu aveau, rulada cu maduva si midii (era rulada cu dovlecei si midii) 8 lv. /buc. (era foarte consistenta), rulada cu vinete si midii 8 lv. /buc. si pasta de usturoi 2 lv. (o sa atasez o poza cu meniul si preturile).

Toate au fost excelente (inclusiv ayranul), chiar foarte satioase (eu n-am reusit sa mananc tot ceea ce-mi propusesem), iar la final notade plata a fost de 40,9 leva.

Cursul de azi: 1 leva = 2,38 lei.

Chiar daca era foarte aglomerat, a durat mai mult pana ne-au luat comanda, insa servirea a fost rapida (credeam ca o sa dureze mai mult).

Locatia nu e una luxoasa, dar e rustica, cu o priveliste splendida (vad marea des, dar nu ma saturam sa o privesc), cu multe mese, mancare gustoasa, proaspata si cu preturi rezonabile.

Interesant este ca, daca nu cunosti locatia sau daca nu-ti povesteste cineva, e greu sa ajungi din intamplare si totusi acolo este multa lume. Oare de ce? Va las pe voi sa raspundeti!

Ghiftuiti, am plecat spre masina, tanguindu-ne ca avem de urcat dealul cu un unghi destul de inclinat, dar cu stomacul plin de midii usor digerabile!

Pentru ca am fost acolo, am simtit nevoia sa va povestesc si poate ca o sa va “delectati“ si voi intr-o zi cu o gustoasa masa de peste si/sau fructe de mare.

---

VIZUALIZĂRI: 9091 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI