B&B Feeling Eduardo VII

TIPĂREȘTE

După mult timp petrecut în fața calculatorului căutând un zbor direct București - Lisabona și retur pentru prima săptămână din luna mai, datele concediului fiind fixate încă din noiembrie căci așa este regula la serviciul soțului meu, am luat ce am găsit, adică singurul zbor direct pe care-l primeam la multele simulări, inconvenientul major pentru mine fiind returul când călătoream de la miezul nopții până dimineața!

Rezolvată problema zborului, în aceeași seară am căutat cazare și aici regulile noastre sunt clare, cât mai central sau pe aproape, pe lângă o stație de metrou. Inițial doream hotel Saldanha unde stătuse soțul meu cu un an în urmă dar prețul urcase atât de mult încât pentru trei nopți aș fi plătit mult mai mult decât pentru cinci în 2017.

După alte câteva ore de studiat Booking.com m-am hotărât la un hotel ce părea pliat pe dorințele noastre, Feeling Eduardo VII, amplasat foarte bine între trei stații de metrou, lângă două parcuri frumoase și care nu-mi cerea avans și puteam rezilia destul de ușor aproape de data de check-in. Și ce era foarte important, avea o notă peste 9 pe Booking.com și comentarii foarte, foarte bune.

După zborul fără probleme ajungem în capitala portugheză pe un vânt teribil. Luăm metroul de la aeroport, linia roșie, stația noastră de destinație fiind celălalt capăt al liniei, Sao Sebastiao, o stație cu mai multe ieșiri. Mă uitasem în fugă pe Here, aveam 260 m de la metrou la hotel.

Ajunși la Sao Sebastiao, ieșim la suprafață, mai dau o dată căutare, de data asta pe Google și aflu că avem 760 m până la hotel! Ciudat dar plecăm voioși, drum în pantă, liniște, magazine și restaurante închise în acea zonă, puțin ciudat pentru noi, nu și pentru ei, doar era 1 mai, ziua muncii! Pe scurt, parcurgem cei aproape 800 m de urcuș și surprize, surprize, hotel Eduardo VII închis, părăsit de ceva timp!!!

După o primă palpitație puternică și după replica soțului meu cum că e prima țeapă de la Booking.com, îmi revin și abia atunci scot confirmarea, deja sigură că eu am făcut beleaua. Țeapă nu putea fi căci mă conversasem cu cei de la hotel, bani nu-mi reținuseră pe card, nimic să semene a bătaie de joc, ba din contră. Și da, eu eram vinovată, de fapt hotelul se numește Feeling Eduardo VII, dar eu îl mâncasem pe bietul feeling. După google, trebuia să ne întoarcem cam de unde am venit, în zona stației de metrou.

O luăm la vale de data asta, ajungem la stație, “ați ajuns la destinație“ ne găvărește veselă Sophia!! Care destinație că noi nu o vedeam!! Ne sucim, ne învârtim, întrebăm de adresă și nu de hotel, primim indicații cum că e mai departe, nu mă conving, întrebăm din nou un localnic foarte amabil, un taximetrist, nimeni nu știa pe unde vine numărul că strada toți ne-o arătau peste intersecție, hăt, hăt!!

Până la urmă tot cu un taximetrist bătrân o rezolvăm deși nu știa nici el locația dar a știut pe cine să întrebe până s-a lămurit (taximetriștii colaboratori sunt cam toți trecuți de 65 - 70 ani și vorbesc de regulă germana ????).

Păi misterul era că noi ieșisem la o gură de metrou care dădea în intersecția în formă de Y, clădirea în care este hotelul era mascată și n-o vedeai neam, Sophia spunea bine că am ajuns dar locul era peste bulevard! Dacă eram isteți încă din subteran am fi văzut indicatorul de ieșire chiar către strada unde era hotelul nostru, aflat chiar la fix trei pași de gura de metrou!!! Dar neatenția ca să nu zic altfel, costă!!

Luminați în sfărșit, ajunși în fața ușii, sunăm la interfon (hotelul este la etajul 2 al unei clădiri vechi), urcăm scara curată și iată-ne în fața unui lift antic cu grilaje dar care a mers perfect.

Ne întâmpină o tinerică amabilă, copii după pașapoarte (am ascultat sfatul cuiva autorizat și am rezervat zborurile folosind pașaportul așa că și la hotel am mers pe același act), oferta de o apă și o cafea, refuzăm că ne grăbim. Camera era gata la ora 16, știam, avusesem dreptul să cer check-in la ora 14 dar n-am făcut-o, noi am ajuns la ora 12 și singura problemă era să lăsăm bagajul că de colindat aveam destul. Primim sfaturi cât cuprinde,

Plătim camera și cei 6 € taxa de oraș pentru 2 pers/ 3 nopți și adeus / la revedere în portugheză. Se poate plăti cash sau cu cardul cu care s-a garantat rezervarea, ei aici altă belea. Deși vorbisem cu soțul că plătim cu card, al meu, exact când trebuia să plătim eu m-am trezit să-mi caut unul din telefoane, speriată cumva că am și rămas fără el (se zice că Lisabona este plină de hoți, păi Bucureștiul e maestrul!). Eu tot mestecam în rucsăcel așa că-i șoptesc să plătească el cash). A fost ultima bâlbă sau spaimă în cele 7 zile petrecute în Portugalia, de acolo nu mi-a mai fost nici teamă că mă fură careva (e drept că nu mi-am lăsat rucsacul nesupraveghet), nici n-am mai încurcat adrese ori să ne rătăcim.

Am revenit la hotel pe seară. Cum am intrat pe ușa hotelului, Ana a și venit cu cheia, ne-a deschis și pot spune că ne-a plăcut camera. Valizele noastre așteptau cuminți lângă șifonier și nimic nu părea că cineva ar fi fost curios să arunce o privire prin interiorul lor.

Camera destul de mare, 25 mp, cu un parchet vechi dar foarte bine întreținut. Patul mare cu lenjerie super albă și pe pat o farfurioară cu două mere, cuțite și o scrisoare personalizată de bun venit. Aveam să constatăm după prima noapte că saltele au fost foarte bune. De o parte și alta a patului două noptiere cu câte o veioză bună și prizele necesare.

Masa birou avea pe ea o tavă cu o sticlă în care era apă rece și două pahare, apoi lista numerelor de telefon plus un formular pentru micul dejun, ce dorim să primim în cameră. Pe perete deasupra mesei, povestea numelui camerei scrisă în patru limbi. Șifonierul cu destule umerașe și o pilotă de rezervă pe care de altfel am și folosit-o, nopțile fiind extrem de reci în prima parte a lunii mai.

Geamurile mari ale camerei păstrează vechea tocărie de lemn, nu foarte etanșă iar liniștea poate fi asigurată de rulourile exterioare groase.

Wi-fi excelent în cameră. Canale tv suficient de multe.

Baia este mai mult pe lung. O ușă glisantă despărțea camera de baie dar este foarte bine montată, cu perii astfel ca aburii nu treceau în cameră, mai ales că și ventilatorul era de calitate. Pe chiuveta destul de mare și pe blatul de dedesupt ne așteptau 6 prosoape de diferite mărimi, consumabile foarte bune, uscătorul de păr și o floare naturală. Cabina de duș cu perete de sticlă astfel ca apa să nu dea pe afară, cuiere, priză, toate completau micuța încăpere astfel că nu ne-a lipsit nimic.

Strada spre care dădea geamul camerei noastre este foarte luminată noaptea, așa că și camera era asigurată, astfel încât să nu fim obligați să lăsăm o lumină de veghe.

Micul dejun în prima dimineață l-am luat în cameră, în celelalte două am mers la locul de servire comună. Bune produsele și suficiente. Lapte cald, iaurt, ceai, cafea pe gustul meu, cereale de mai multe feluri plus cașcaval, șuncă, brânză, ouă ce se preparau la comandă, unt și gemuri de casă bune, prăjiturile pe care nu le-am ratat, fructe.

Despre servicii nu pot spune decât că au fost excelente. Se făcea ordine zilnic, prosoapele s-au schimbat deși n-am dat de înțeles că vrem asta. Plus că în ambele seri, când ajungeam în cameră, pe pat ne aștepta o farfurioară cu două prăjituri și o sticluță cu două păhărele, o băutură, un fel de lichior destul de tare și bun.

Hotelul are de fapt doar 9 camere decorate diferit, fiecare cameră are un nume și nu un număr, numele sunt desigur ale unor personalități din istoria țării.

Camera unde am servit micul dejun se transformă după ora 11 a. m. într-un loc de socializare unde, până seara târziu se poate sta la un pahar de vin portughez luat de la recepție, la studiat cărți din biblioteca proprie sau la simplă socializare primind gratis de la hotel o prăjitură bună alături de un ceai sau o cafea. În hotel nu se fumează dar este un balcon închis, cu două măsuțe unde se poate bea o cafea și o țigară. Singurul lucru care m-ar fi deranjat dacă veneam într-o perioadă mai caldă este lipsa unui mini frigider, sper să-și remedieze această problemă.

Hotelul nu acceptă animale de companie și nu este indicat persoanelor cu dizabilități motorii, scara de la intrarea în bloc până la lift nu permite accesul pentru cărucioare.

Și dacă alegeți un hotel cu numele Eduardo VII în Lisabona, fiți atenți să nu fie cel deja închis din nu știu ce motive. Verificând pe net, l-am găsit pe cel cu pricina pe unele pagini ca fiind încă activ. Cazați -vă la un Eduard VII plin de suflet!!

Pentru ce ne-a oferit și pentru poziția lui excelentă, a fost o alegere foarte bună. Pot spune, știind prețurile de la hoteluri din zonele centrale și apropiate că raportul calitate/preț a fost bun la serviciile oferite și poziția clădirii.

Peste drum de hotel este parcul Eduard VII, apoi parcul Amalia Rodriquez, muzeul Gulbenkian la aproximativ 500 m distanță și peste stradă complexul comercial El Corte Ingles. De lângă hotel se pot închiria biciclete.

Hotelul nu are parcare și din câte am observat, nu se poate parca în zonă. Stația de metrou care este chiar în ușa hotelului, Sao Sebastiao, este foarte utilă, duce prin linia directă, roșie, direct la aeroport și gara internațională Oriente.

Recomand acest hotel chiar și cârcotașilor …. medii ????

Vă rog atașați youtube.com/watch?v=6Jqdti9qM9w Lisboa, moro em Lisboa

---

VIZUALIZĂRI: 1724 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI