Family Hotel Saint George - un loc de poveste la marginea Sofiei

TIPĂREȘTE

Știam că drumul de întoarcere de la Durres (Albania) spre București este destul de lung și greu de străbătut într-o singură zi (cum am aflat că fac unii temerari) și am ezitat până în ultima clipă să luăm o decizie fermă. Totuși am făcut, pentru liniștea noastră, chiar înainte de plecare, o rezervare de... rezervă. Un hotel care mi-a atras atenția suficient de mult: Saint George Family Hotel. Pe booking are note excelente, un preț relativ mic și nu se solicită card pentru rezervare. Reținusem că e oarecum greu de găsit, că e situat pe undeva pe la marginea orașului și... cam atât.

Și iată-ne la drum, o zi lungăăă petrecută pe drumuri, în care am străbătut Albania, Macedonia și mare parte din Bulgaria. Se însera deja când am intrat în Sofia, epuizați, flămânzi, amorțiți de atâta stat în mașină. Nici vorbă să fi ajuns acasă în aceeași zi. Pe GPS am setat coordonatele locaţiei deoarece strada părea de nerecunoscut...

Și deviem noi de la autostradă, ajungem către limita orașului, pe niște străzi destul de înguste și denivelate... și mergem, mergem… printre case destul de arătoase și mari, nu din cele noi, semn că era acolo un cartier destul de bine-pus, de oameni înstăriți ai unor timpuri apuse... Panica ne-a cuprins când am văzut că, deși eram deja în pădure, doar ici-colo câte-o casă ascunsă printre copaci, GPS-ul ne indica încă 5 km până la destinaţie. Era aproape întuneric, noi eram obosiți, rezervarea era fără card deci oarecum nesigură și strada de pe site avea un nume ...inexistent... deci nu știam nici cât nici către ce mergem... iar drumul ducea spre muntele ce străjuiește capitala bulgară, spre pădurea tot mai deasă.

Spre norocul și liniștea noastră am întâlnit o doamnă în vârstă ce plimba un câine și am întrebat-o dacă există adresa și hotelul căutat de noi. Răspunsul ei afirmativ ne-a dat curaj să mergem mai departe deși drumul prost și plin de găuri și denivelări nu ne era deloc pe plac.

Am mai trecut pe lângă o clădire mare, părăsită, un fel de “castel al fantomelor” pe seama căruia am făcut haz de necaz: “ăsta o fi hotelul nostru de familie” când în sfârșit Hotel Saint George a apărut într-o poieniță înconjurată de brazi mândri. O clădire cu un anume aer aristocrat, pe trei niveluri, renovată integral la exterior, cu o terasă largă în față. La interior am sesizat imediat că mai era de lucru, recepția fiind oarecum nefinisată. Ne-au întâmpinat doi băieți tineri cu o intrebare” cum ați reușit să ne găsiți? - semn că nu era o noutate pentru ei efortul clienților de a-i descoperi. Ne-au rugat să achitam pentru că a doua zi nu vor fi de dimineață acolo (oare nu prezentam siguranță?) apoi ne-au condus, cu amabilitate, până la etajul trei. Liftul nu funcționa (cred că nu era încă instalat) și am urcat pe scări și așa am putut observa că etajele inferioare sunt deocamdată în lucru. Ultimul etaj însă arăta impecabil.

Am rezervat o cameră pentru 2 persoane pentru prietenii noștri și un studio pentru noi, fiind 3 adulți. Ceea ce gazdele noastre ne-au oferit a depășit cu mult așteptările pentru cei 31 de euro achitați: studioul nostru era de fapt un apartament format din hol cu baia chiar în față, un living în stânga și un dormitor în dreapta, ambele cu balcon cu vedere spre pădurea de brazi. Un mobilier de foarte bună calitate, nou, în tonuri de maro și bej, draperii și perdele în aceleași nuanțe, lenjerie care parcă te alinta cu textura sa plăcută, decorațiuni elegante și discrete, totul se combina armonios și elegant. Livingul modern și spațios, baia mare cu cadă și cu produsele de toaletă foarte bune, dormitorul cu un pat matrimonial în care am dormit regește, toate acestea au creat o senzație de răsfăț de parcă am fost în noaptea aceea prințesa care nu a găsit nici un bob de mazăre sub saltele. Și camera pentru două persoane, deși mai redusă ca dimensiuni, a fost la fel de plăcută, urmând aceeași linie.

Am înțeles astfel că doar din cauza drumului destul de dificil și a distanței față de oraș, și poate și pentru că nu este încă finalizată restaurarea hotelului, se justifică prețul atât de convenabil. Pentru că altfel este o locație a cărei eleganță și bun gust ar ridica cu mult valoarea unei cazări.

Dacă va aflați în căutarea unui popas în Sofia și aveți suficient curaj și răbdare să străbateți un drum nu tocmai prietenos, Saint George Family Hotel poate fi o alegere inspirată pentru o noapte- sau mai multe- de răsfăț. Deși nu se poate spune că este în oraș, drumul până în centru a fost relativ ușor de stabatut pentru că legătura se face printr-un bulevard larg cu multe benzi, a doua zi dimineață fiind rezervată viizitarii Sofiei.

Eu cred că, în afara celor ce îl aleg pentru tranzit, acest hotel oferă un refugiu pentru localnicii ce au norocul de-a avea, lângă un oraș-capitală, un munte împădurit cu brazi, cu trasee montane, cu aer proaspăt și răcoare pe măsură, oferind în același timp și condiții excelente de cazare.

---

VIZUALIZĂRI: 1604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI