O croazieră ce nu trebuie ratată!

TIPĂREȘTE

Bine v-am regăsit (sănătoşi sper!) în 2015!

La sfârşitul anului trecut, mai exact de Crăciun, Moş Cornel a adus în dar unora dintre cei mai cuminţi membri AFA ceva daruri neaşteptate, sub forma unor zuperbonusuri! Săru’mâna Moşule, să fii sănătos mulţi ani şi să ne mai faci surprize de-astea! Cu această ocazie mi-am verificat usercard-ul (după ce, ca tot românul, m-am uitat mai întâi în ograda altora, mai bine clasaţi decât mine! :))) şi am constatat că sunt la un pas de review-ul cu numărul 100 – dealtfel, în această perioadă alţi câţiva useri deosebit de valoroşi au ajuns la cifre rotunde: @iulianic-300, @pepsi70ro-200, @Dragoş-200, @Marian Preda-100! La mai multe!

De atunci m-am tot gândit (printre sarmale, cârnaţi, ţuică, vin... hâc!) cu ce să delectez onorata asistenţă în acest review jubiliar, iar acum, că am terminat cu ,,dezmăţul”, m-am hotărât să inserez în cele ce urmează cea mai frumoasă amintire (grea alegere!), pentru mine şi familia mea, a anului turistic 2014:

Lefkada – Croaziera celor 7 insule

Fusesem până la acea dată (sfârşitul lui iunie 2014!) în câteva croaziere cam de acelaşi fel, prin Spania, Turcia, Croaţia şi Grecia (Sithonia-Muntele Athos), iar o săptămână mai târziu aveam să mergem în Paxos şi Antipaxos (cu plecare din Parga!), aşa că am la ce să mă raportez în momentul în care afirm că a fost chiar cea mai frumoasă croazieră la care am participat până acum, iar această afirmaţie nu este făcută ,,la cald” după cum vedeţi!

Croaziera am achiziţionat-o de la o agenţie de turism situată chiar la intrare în Nidri, venind dinspre capitala Lefkas, la bifurcaţia şoselei de centură cu strada principală a staţiunii, stradă care devine doar pietonală după ora 19.00 până dimineaţa – deoarece gps-ul mă băga prin localitate am oprit să întreb pe cineva la această agenţie şi, spre norocul meu, am dat peste o fătucă de pe la noi care m-a lămurit (după ce s-a documentat în greacă la şefa ei!) pe unde trebuie s-o iau spre pensiunea unde aveam cazarea!

Recunoscător pentru acest serviciu, m-am întors, aşa cum i-am promis, 2 ore mai târziu (după ce ne-am cazat în celălalt capăt al staţiunii!) să-i fac vânzare româncuţei noastre şi astfel, am cumpărat 2 bilete a câte 20 de euro/adult (nepoţelul având gratuitate!) pentru această croazieră de care ştiam de acasă, de la userii AFA, bineînţeles! A fost plăcut surprinsă fata noastră pentru fair-play-ul meu, iar pentru asta mi-a ,,vândut” un pont – să renunţăm la prânzul de pe vas, inclus în preţ, în favoarea unei excursii cu un catamaran pe la vreo 3 peşteri din insulele învecinate, în ziua imediat următoare – aşa am şi făcut numai că excursia s-a transformat într-un transfer pe insula Meganisi, unde am avut parte de o zi de plajă foarte liniştită! Fără să vrem, ce-i drept, dar binevenită după o zi încărcată!

Makedonia Palace – cel mai tare vas de croazieră din Nidri! Căpitanul Costas – mare meseriaş!

Am avut mână bună cu românca noastră de la agenţie deoarece am nimerit cel mai modern vas de croazieră din Nidri – Makedonia Palace – construit în 2007, de 37 metri lungime, 8 lăţime, 2 motoare principale care dezvoltă 720 cai putere, prinde o viteză de 16 noduri şi poate transporta în deplină siguranţă până la 500 de pasageri dar, din raţiuni de siguranţă şi confort, în astfel de croaziere se îmbarcă doar jumătate din capacitate.

Vasul are 3 punţi: - cea de jos are în mijloc o sală închisă, cu aer condiţionat la nevoie, cu scaune şi mese elegante, canapele capitonate, loc de joacă pentru copii; tot la acest nivel avem, la pupa, 2 tobogane pentru coborâre în apă, iar la prova o scară şi o punte rabatabile pentru o debarcare/îmbarcare pe/de pe uscat extrem de accesibile – acesta este argumentul forte pentru alegerea acestei nave în detrimentul celorlalte, care oferă o coborâre destul de anevoioasă, în special pe plajele sălbatice;

-puntea din mijloc este dotată cu un bar foarte bine aprovizionat, scaune şi canapele confortabile, toalete, duşuri şi cabina de comandă;

-puntea de sus poate fi parţial acoperită cu o prelată care se fixează pe un schelet metalic dar are şi destule locuri sub cerul liber, astfel încât este preferată de iubitorii de mult soare – şi aici găsim multe mese, scaune şi canapele!

În ceea ce ne priveşte, am preferat puntea din mijloc, obţinând (prin metoda oltenească! :))) un loc privilegiat în faţa vasului – dealtfel acest nivel este cel mai solicitat, din ceea ce am observat, în primul rând datorită prezenţei barului şi toaletelor, dar şi a posibilităţii de a face poze în cabina de comandă, în anumite momente, foarte atent alese de căpitan!

Comandantul vasului (am avut senzaţia că este chiar proprietarul!) este căpitanul Costas, un profesionist desăvârşit, care se implică personal în toate acţiunile echipajului pe durata croazierei – el a prezentat locurile pe care le-am vizitat în limbile greacă şi engleză, iar spre norocul nostru, al românilor prezenţi în număr destul de mare la bord, în echipaj se afla şi un conaţional de-al nostru (un băiat mai plinuţ, stabilit de vreo 20 de ani în Grecia, cu părul lung, legat într-o coadă simpatică!) care ne-a tradus ceea ce spunea căpitanul.

Insula Lefkada

Pentru îmbarcare, fata de la agenţie ne-a spus să ne prezentăm în port la ora 9.30 pentru că la ora 9.45 vasul ridică ancora, iar noi ne-am conformat întocmai, ca nişte soldăţei disciplinaţi! Ei bine, vasul a plecat după ora 10.00, aşteptând plecarea altei ambarcaţiuni similare – Kontogeorgis Cruises – cu care a mers în tandem toată ziua, zgândărind puţin spiritul de competiţie din noi pe parcursul întregii zile, nemaivorbind de bucuria şi atenţia celor mici!

Din Nidri (localitate aflată în estul insulei) plecăm spre sud, cu viteză maximă şi fără opriri, lăsând în urmă pe partea stângă insulele Madouri (cea mai micuţă!), Scorpios şi Meganisi, iar pe partea dreaptă insula Lefkada, unde am remarcat, datorită comentariilor căpitanului, satul Poros cu plaja Mikros Gialos şi un mic şi cochet port – Sivota – plin de ambarcaţiuni de agrement, obiective pe care aveam să le vizitez două zile mai târziu, dar pe uscat!

În partea de sud a insulei (pe care am traversat-o de la est la vest!) am admirat de la depărtare localitatea Vasiliki, orăşel-port-staţiune aflată într-un superb golf cu unghiuri drepte, paradisul windsurferilor de toate vârstele – nu am văzut în viaţa mea atât de multe ambarcaţiuni de acest fel într-un singur loc! Parcă erau nişte fluturi multicolori!

În extremitatea vestică a laturii de sud întâlnim Capul Dukato, punctul cel mai sudic al insulei, pe care admirăm un far înalt de 25 de metri, de pe care (din spusele căpitanului!) se vede perfect până la o distanţă de cca 25 de mile marine, far construit pe ruinele unui templu grecesc – Templul lui Apollo!

Conform legendelor, de aici s-ar fi aruncat Afrodita în mare pentru a se vindeca de iubirea pentru Adonis şi tot acest punct ar fi fost folosit ca loc de pedeapsă pentru oamenii găsiţi vinovaţi, care erau aruncaţi de pe stânci în mare, iar dacă scăpau cu viaţă erau cruţaţi, considerându-se că s-a făcut voia sorţii! Interesant, nu?!

Odată ajunşi pe partea de vest a insulei, mergând spre nord, peisajele s-au schimbat brusc, captându-ne atenţia în totalitate: relieful a devenit mai sălbatic, stâncile mai abrupte, vegetaţia mai săracă iar apa (incredibil de limpede!) şi-a schimbat nuanţele coloristice, transformându-se din verzui într-un albastru închis (în dreptul Capului Dukato) iar mai apoi în acel superb turcoaz renumit în toată lumea, caracteristic plajelor din vestul Lefkadei, culoare care mai poate fi întâlnită şi în celelalte două insule vecine: Kefalonia şi Zakynthos!

Trecem în viteză de plaja Porto Katsiki şi facem prima oprire la plaja Egremni , o plajă greu accesibilă de pe uscat datorită celor peste 250 de trepte ce trebuiesc coborâte/urcate de la/până la şoseaua de coastă! Aici am constatat pentru prima dată eficienţa scării de îmbarcare-coborâre de pe vasul nostru comparativ cu al concurenţei, timpul pentru aceste operaţiuni fiind mult mai mic în cazul nostru! Plaja era pustie când am ajuns noi (în jur de 11.30), pe lângă faptul că este greu accesibilă mai contează şi faptul că soarele abia pe la această oră îşi face apariţia de după impunătoarea stâncă care o străjuieşte; am rămas aici pentru baie şi plajă preţ de vreo oră şi un sfert, timp în care vasele de croazieră s-au retras în larg, lăsându-ne să ne bucurăm în voie de superba plajă sălbatică – dacă vă hotărâţi să mergeţi aici trebuie să vă aduceţi toate cele necesare! Intrarea în apă este abruptă dar nu există riscul de înec deoarece apa te ţine la suprafaţă fără prea mult efort!

După această adevărată desfătare, vasul a plecat înapoi, spre sud, oprind pentru vreo 15 minute în dreptul plajei Porto Katsiki, timp în care a făcut o întoarcere de 360 de grade pentru admirat peisajul mirific şi o şedinţă foto – aici nu a fost posibilă acostarea deoarece plaja este mai mică decât Egremni, era deja populată la acea oră, fiind mult mai accesibilă decât surata ei – are decât vreo 80 de trepte de coborât/urcat! Am rămas cu regretul că nu am ajuns la această plajă şi pe uscat, cu toate că planificasem acest lucru două zile mai târziu dar, la insistenţele familiei am rămas la plaja din Vasiliki, care oferea mult mai multe facilităţi decât Porto Katsiki – nisip fin, intrare foarte lină în mare, şezlonguri cu umbrele, taverne, magazine, sporturi nautice etc.

Insula Kefalonia

Părăsim coasta de vest a Lefkadei şi ne îndreptăm spre Kefalonia, moment în care echipajul, deosebit de operativ al vasului, serveşte masa inclusă în preţul croazierei – aşa cum v-am spus noi am preferat în locul mesei o excursie în următoarea zi, aşa că am plătit 6 euro pentru câte o porţie de souvlaki (2 frigărui de porc), tzatziki şi salată pentru nepoţelul nostru căruia i se făcuse ,,o foame de lup” după bălăceala de la Egremni!

Drumul dintre cele 2 insule a durat cca o jumătate de oră, timp în care căpitanul Costas şi translatorul său român ne-au povestit despre Kefalonia: -este cea mai mare dintre insulele Ionice şi pe locul 6 în Grecia; în anul 1953, cănd a avut loc un cutremur devastator, insula avea o populaţie de aproximativ 65 000 de locuitori iar după aceea foarte mulţi dintre ei au părăsit-o – în momentul de faţă are puţin peste 25 000 de suflete; capitala este la Argostoli, situată pe coasta vestică a insulei iar la 10 mile de aceasta adâncimea Mării Ionice depăşeşte 3 200 de metri adâncime etc.

Debarcăm în pitorescul port Fiskardo, aflat în nordul insulei, un sat pescăresc care în mod inexplicabil a scăpat de furia cutremurului de care pomeneam iar acum a devenit o importantă destinaţie turistică a insulei care oferă, pe lângă numeroase taverne, terase şi magazine de toate felurile, posibilităţi de cazare pentru toate buzunarele iar în port, alături de bărcile pescăreşti ale localnicilor şi-au făcut loc tot felul de ambarcaţiuni de agrement, iahturi de lux şi nave comerciale; tot aici acostează şi feriboturile care fac legătura cu insulele Lefkada şi Ithaka.

Aici am zăbovit cca o oră şi zece minute, timp în care am servit masa şi ne-am plimbat pe superba faleză a portului – deşi căpitanul şi românaşul nostru din echipaj ne-au avertizat să avem grijă la notele de plată, ,,am furat-o” totuşi la restaurantul Tassia cu 6 euro: ospătarii au umflat nota de plată la calamari cu 2 euro (11 în loc de 9!) şi la un file de peşte cu 4 euro (17 în loc de 13!); pe lângă acestea am mai luat 2 chifle, o bere, o apă şi o prăjitură, toate însumând 37 de euro pe notă! Durerea cea mare a fost că am lăsat şi 3 euro bacşiş! ,,Nu-mi pare rău că mă baţi, dar să nu-mi faci vânt”!

Insula Ithaka

Insula Ithaka (sau Itaca, aşa cum o cunoaştem noi!), celebra ,,ţintă” a lui Ulise din ,,Odiseea” lui Homer, are o suprafaţă de numai 96 kmp şi numără doar vreo 5 000 de locuitori, se află poziţionată în nord-estul Kefaloniei, de care aparţine dpdv administrativ şi are capitala la Vathi. Aici am oprit, pentru vreo 40 de minute, în satul Kioni, un ,,Fiskardo” dar la scară mai mică, o localitate pitorească unde se putea face baie (opţional bineînţeles!) şi unde am servit frappe şi îngheţată la preţuri mult mai cumsecade decât la ,,jecmănitorii” din Fiskardo!

Insula Meganisi

Următoarea insulă pe care aveam s-o vizităm seamănă izbitor, din punct de vedere al formei, cu o ţară foarte dragă mie – Croaţia, are cca 20 kmp şi vreo 3 000 de locuitori iar capitala se numeşte, ca şi cea a insulei Itaca, Vathi! Interesant este faptul că ,,meganisi” se traduce prin ,,cel mai mare”, statut pe care micuţa insulă îl are comparativ cu celelalte insuliţe care se află între Lefkada şi partea continentală a Greciei! Nu este dezvoltată dpdv turistic, are relief şi plaje sălbatice (la unele dintre ele se poate ajunge numai pe mare, cu ambarcaţiuni închiriate din Nidri, unde se găsesc din abundenţă!) şi aparţine de Lefkada, între cele 2 insule circulând zilnic un feribot.

Aici am vizitat peştera lui Papanikolis, unde se ascundea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, căpitanul Latridis împreună cu membrii echipajului de pe submarinul său, de navele italiene şi germane pe care le vânau, submarin dotat chiar şi cu un tun antiaerian! La această peşteră căpitanul Costas şi-a demonstrat (nu că ar fi fost nevoie!) întreaga ,,măiestrie” în materie de navigaţie, intrând efectiv ,,la limită” cu partea din faţă a vasului în peşteră şi oferindu-ne nişte imagini de vis!

După ce am plecat de la această peşteră aflată în vestul insulei, la câteva sute de metri, mergând spre nord, am remarcat o alta – Cave of Giovanis – mai mică şi mai puţin spectaculoasă!

Aveam să revenim în Meganisi în ziua următoare, cu ocazia transferului bonus oferit în preţul croazierei, în partea de nord a insulei, în apropierea satului Spartochori, loc unde se află cea mai frumoasă plajă a insulei – Spilia Beach (la cca un kilometru de portul cu acelaşi nume) o plajă cu pietriş şi nisip, cu intrare lină în mare, dotată cu şezlonguri cu umbrele şi beneficiind de o tavernă foarte bine aprovizionată!

Insula Scorpios

Nu ştiu de ce, dar din momentul în care am achiziţionat această croazieră, aceasta a fost insula pe care mi-am dorit cel mai mult s-o văd, deoarece am fost dintotdeauna fascinat de povestea de viaţă a lui Aristotel Onasis (fostul ei proprietar!), poveste redată excelent de colegul nostru @vlado2(vezi impresii) într-un review din 2013, an în care insula a fost vândută de către nepoata armatorului grec unui miliardar rus, proprietarul echipei de fotbal A. S. Monaco, care i-a făcut-o cadou fiicei sale! Preţul? S-ar spune că 120 de milioane de dolari sau 100 de milioane de euro! Mărunţişuri!

Eram avizaţi de faptul că insula nu se poate vizita de când a trecut în proprietatea noilor stăpâni, aşa că, ne-am mulţumit să privim de la distanţă casa de vacanţă cu 35 camere, nişte dependinţe şi camere ale personalului de serviciu şi muncitorilor, precum şi plajele pe care au fost văzute de-a lungul timpului alături de Onasis, Maria Callas şi Jackie Kennedy, ultima dintre acestea fiind surprinsă chiar într-o ipostază mai indecentă!

Chiar dacă n-am putut pune piciorul pe uscat, căpitanul Costas ne-a permis, pentru o jumătate de oră, să facem baie chiar lângă una dintre aceste plaje iar la plecare, am admirat şi iahtul ,,Christina”, botezat aşa după numele fetei armatorului, ancorat de un micuţ ponton într-un golf liniştit al insulei!

Insulele Sparti, Kastri şi Madouri

Ultimele insule din această croazieră au fost cele mai mici din cele văzute în acea zi, le-am trecut în revistă doar, fără a insista asupra lor prea mult – am reţinut doar faptul că prima (Sparti) a aparţinut tot lui Onasis iar în ultima (Madouri) s-a născut, a crescut şi şi-a scris opera marele poet Aristotelis Valaoritis, iar acum insula aparţine strănepoţilor acestuia.

Am ajuns în portul Nidri în jurul orei 19.30 (cam cu un ceas întârziere faţă de ora planificată!) iar la debarcare, căpitanul Costas ne-a mulţumit pentru faptul că i-am fost oaspeţi şi ne-a invitat să servim masa de seară (contra cost, bineînţeles!) la una dintre cele mai bune taverne din staţiune - ,,El Greco”, local ce aparţine surorii sale şi unde servesc 2 fraţi români foarte simpatici!

Mă scuzaţi pentru faptul că m-am întins prea mult la vorbă, dar vă rog să mă credeţi că am făcut-o fără să-mi dau seama, povestind despre cea mai frumoasă croazieră pe care am făcut-o până acum şi pe care v-o recomand cu mare căldură!

---

VIZUALIZĂRI: 8274 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI