În trenul de Oslo

TIPĂREȘTE

În gara din Stockholm, o construcţie funcţională, cu forme aerodinamice în stil neoclasic finlandez, te păstrezi în aceeaşi notă de ordine generală, precizie a orelor şi siguranţă personală. Angajaţii gării răspund cu un zâmbet amabil zecilor de întrebări menite să-ţi confirme, chiar dacă ceea ce scrie pe monitoare este limpede, că te afli pe un drum bun, fie şi în propria-ţi ţară. Nu-ţi vine să crezi ce confort îţi creează un zâmbet amabil într-o ţară nordică, unde pleci cu prejudecata că fiecare om poartă în buzunar câte o bucăţică de fiord polar. Aflu de la un pasager că, în Suedia, o simplă persiflare a unei persoane neajutorate sau mai în vârstă de către un funcţionar public poate aduce după sine concedierea necondiţionată. Da, e clar, sunt în altă lume! Atâta bună dispoziţie şi spirit civic îţi pot crea, în egală măsură, admiraţie, uimire, bucurie, dar şi un sentiment de disconfort al omului de-abia mutat într-o casă nouă. Un sentiment asemănător poţi trăi şi în Auckland, Noua Zeelandă, unde oamenii te invită la ceai doar după câteva minute de conversaţie.

Un tren silenţios,(bilet 85E) dar rapid, în care un domn înalt, cu chipiu roşu, uniformă albastră şi barbă albă de Santa Claus taie bilete persoanelor care nu au avut timp să le cumpere stând la cozi pe la case sau pe la automate. Ne îndreptăm, prin păduri vechi de brad, cu lacuri de culoarea cerului de vară nordică, spre staţia Jockonen. Aici mă instalez într-un alt tren, pictat în verde şi negru, cu pasageri la fel de blonzi şi de bine dispuşi, dar cu un conductor femeie, care îmi oferă, cu un zâmbet profesional, toate amănuntele necesare unui voiaj civilizat.

- Vă aşteaptă o călătorie lungă până la Oslo, domnule, dar sunt sigură că nu vă veţi plictisi.

O asigur politicos că aşa va fi.

Încerc să ajung la bufet pentru a bea o cafea care să mă ţină treaz preţ de vreo şase ore, dar vânzătoarea îmi spune, cu regret, că primeşte doar coroane norvegiene… Tocmai când mă încarcă gustul amar al renunţării, un tânăr anonim îmi achită mult râvnita cafea şi îmi refuză politicos echivalentul în euro:

- Păstraţi-vă acești euro, sir, fiindcă o să aveţi nevoie de ei la Oslo! Acolo totul este mai scump decât în Suedia!

În fond, o călătorie întotdeauna te învaţă ceea ce nu ai avut timp să înveţi în propria-ţi ţară, mă gândesc eu, cu umilinţă. Cunosc români care ar proceda la fel cu străinii, dar nu prea mulţi.

Cum nordicii nu pot fi suspectaţi de curiozitate sau de un apetit anume pentru conversaţie, singurul remediu pentru călătorul venit dintr-o ţară latină rămâne contemplarea peisajului care, oricum, aici vorbeşte mai mult decât omul. Pe măsură ce ne îndepărtăm de marile oraşe, pădurile de conifere, lacurile glaciare, cabanele de lemn, vopsite în roşu cu verde, şi animalele mari pe care le vezi sporadic în luminişuri anunţă apropierea de graniţa norvegiană. Chiar şi micile pâlcuri de case pe care le zăreşti în fuga trenului au culoarea sălbatică a zonelor nordice. Ţi se derulează în faţa ochilor lemnul masiv de un galben proaspăt-natural, stivuit pentru prelucrare, bărcile cu motor şi iahturile ancorate pe malul albastrului închis al lacurilor. Apoi, o combinaţie veşnică de păduri fără sfârşit, apă şi soare de august târziu, te duc spre un infinit al naturii creat anume spre liniştea sufletului. Întreprinderile forestiere şi garniturile de tren mai strică din când în când pacea adâncă a peisajului nordic.

Gările liliputane, din lemn vopsit în alb, cu câte doi-trei călători anonimi, par mai importante pe hărţile turistice decât în realitate, iar tarlalele doar de câţiva metri pătraţi de grâu, porumb sau orz, adevărate rarităţi în acest spaţiu, par îngrijite cu pasiunea colecţionarului de obiecte rare.

Persoanele care mă însoţesc în vagon vorbesc aproape în şoaptă şi au în faţă câte un roman, un laptop sau propriile amintiri. Singurul pasager ce încalcă flagrant codul de conduită nordică este un pui dolofan de viking ce imită din răsputeri strigătele de luptă ale temuţilor săi strămoşi. De data aceasta îşi cere doar porţia sa de lapte.

---

VIZUALIZĂRI: 1516 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI