San Pawl din Malta, catamaran pentru Veneția

TIPĂREȘTE

Se spune că Veneția e romantică, așa o fi. Frumoasă e, am gustat un pic din ea :p.

Cert e că de când a aflat domnul C despre posibilitatea de a face o excursie de-o zi la Veneția, că de, m-a mâncat să-i spun, dorea neapărat să vedem cu ochii noștri frumusețile alea ude.

Am căutat în portul Rovinj o excursie cu o barcă rapidă, excursie de-o zi. Era ceva nou pentru noi, n-am mai fost în Veneția, a fost o experiență plăcută.

Portul Rovinj e mărișor, am parcat într-un loc cu linii albastre, aveam de introdus monede, ne-a luminat o turistă mai tânără, aveam monedele strânse la sugestia Elvirei, căreia îi mulțumesc:*.

Și m-am pus pe căutat. Era vineri, doream o excursie pentru sâmbătă, e importantă ziua pentru fiecare plecare.

N-am nimerit din prima agenția bună, era o tipă acolo care ne vrăjea că nu există plecări sâmbăta, nici măcar duminica. Domnul era deja necăjit:(. Ne-am pus pe colindat, căutam agentii, sunt destule firme în port, am fost convinsă că ce-i al nostru e pus deoparte.

Printre negri, italieni și croați ne plimbam de zor, fotografiam și am zărit o altă agenție, ne-a atras atenția afișul cu Veneția.

Știți că sunt împotriva rezervărilor online, nu suport să-mi fac program fix și fixat într-o vacanță :).

Găsim o domnișoară amabilă, îi spun direct că vreau bilete, prețul nu conta, știam că e uriaș.

Tipa spune că sigur nu mai sunt bilete pentru „mâine” dar totuși va verifica în baza de date.

Uite că Cineva acolo sus ne-a zâmbit și nouă, bilete erau câteva, ne-a rezervat ea pe loc două bilete.

Numai că era o micuță problemă, traseul pentru sâmbătă era Rovinj – Porec – Piran – Veneția, adică nu era cursa directă, ne mai opream în două porturi printre care unul în Slovenia – Piran.

Plecarea era la ora 6:15 întoarcerea la ora 22:30. Nici nu mai contau amănuntele. Am plătit în kuna, am schimbat la tipă euro în kuna, 1040 kuna/139,97 euro. Puteam plăti și cu cardul.

Emoții mari pentru noi, trebuia să ne trezim la ora 4 dimi, cazarea era la 2 km de port. Puteam alege o parcare mai ieftină în port sau puteam călători pe jos. Ce credeți? Hmm, știți deja răspunsul! =))

Adresa portului din care pleacă catamaranul este Ulica Giordana Paliage, Valdibora. V-am spus că portul e măricel, din acest loc pleacă vapoarele mari. Parcări sunt multe, lângă dar și în port, pe malul mării.

La ora 5:30 eram deja în port, cu mașina parcată, mă informasem dacă și unde putem plăti noaptea parcarea.

Hai să cautăm vasul cu privirea, era unul sclipitor, eu așa l-am văzut :p.

Odată identificat mergem să ne îmbarcăm, două femei erau pe mal, la check in, verificau biletele și cărțile de identitate. Tipa mai tânără se uită în acte, se uită la noi și exclamă: „Sunteți români! Bine ați venit la bord! ” Wow, ce ușurare, ce fericire pe mine!

Am primit două cartele, boarding pass, am pășit pe vas, acolo erau încă doi stewarzi, un băiat și o fată, ambii români, ambii tineri. Mateloții erau patru, toți români. Din 11 persoane ale echipajului, 7 erau români, tineri veniți din Galați și Constanța, efectuau un stagiu obligatoriu de 6 luni pentru o valoroasă ștampilă care le asigura o slujbă mai bună pe un vas de croazieră.

Vasul San Pawl este maltez, fusese adus din Malta cu câteva luni în urmă, e un catamaran alb, frumos, a circulat cu 30 noduri/oră, cică ar fi viteză mare, nu mă pricep. Are și o pernă de aer, așa ziceau băieții, n-am habar de perne dar am simțit cum își ridica botul încetișor, tremurând :D, apoi aluneca pe Adriatică. Eu n-am observat nicio viteză mare, mi-a plăcut tare mult.

Cu o punte largă, împărțită în două ”săli”, între ele era poziționat barul, locul pentru bagajele mari „de cală” dar și scara care ducea la etajul sălii VIP.

Cu o capaciate de 330 locuri, interiorul era foarte curat, semăna izbitor cu bordul unui avion. Centuri de siguranță aveau doar cei care stăteau pe primul rând, aceștia având și avantajul unui spațiu foarte mare în fața picioarelor. Normal că n-am stat acolo, de fraieră:(, domnul a fugit de centură și bineînțeles că am urmărit turiștii, nimeni nu s-a ancorat cu centura, au fost foarte relaxați.

Scaunele erau dispuse pe trei rânduri a câte trei locuri. Frumos la geam dar incomod de ieșit la plimbare.

În fața tuturor scaunelor, pe pereți, erau niște monitoare, acolo am crezut că voi vedea ceva interesant dar ecranele alea erau doar pentru a urmări cum să ne punem vestele de salvare în caz de ceva rău.

M-am zbenguit pe vapor=)) pentru că dimi eram doar noi doi și echipajul, am vrut să ies afară să fumez, nu mai aveam voie după check in. Am inspectat toaletele, patru la număr, curate, aveau consumabile, românii mateloți se ocupau de ele. Pe-astea le-am găsit în spatele vaporului.

Cei trei stewarzi români, două fete și un băiat au fost tare dulci, m-am întreținut cu ei, am aflat câte ceva interesant, le-am dat sfaturi și medicamente, parcă erau copiii mei, îmi erau tare dragi.

Nu există wi-fi pe catamaran dar am folosit cu succes datele noastre mobile.

Barul avea pentru halimosit diverse sandvișuri, produse de patiserie, cafea, sucuri, cronțănele, băuturi alcoolice, salate de fructe, apă. Prețurile erau de Italia nu de Croația, adică ridicate. Am avut traista plină cu de toate, chiar n-aveam poftă de nimic în afară de o țigară.

Lângă bar era un cordon roșu catifelat, în fața câtorva trepte. La etaj era puntea VIP cu 30 de locuri. Fiecare bilet VIP costa cu 15 euro mai mult pe sens. Ce aveau în plus? O sală mică, aerisită, vedere de la etaj, fotolii și măsuțe și... două uși cu ieșire pe punți, una pe dreapta și alta pe stânga. În clipa în care intram pe Canalul Giudecca, vasul încetinea și stewardul responsabil de VIP, adică tânărul român din Constanța, deschidea ușile și cei de sus puteau ieși la o țigară, puteau sta pe punți, puteau fotografia, preț de 15 minute. În plus, în Veneția ei aveau întâietate la coborâre.

În Slovenia au urcat cei mai nesi oameni pe care i-am întâlnit în viața mea, au fost îngrozitor de gălăgioși și nepăsători, au făcut o mizerie de nedrescris pe vapor, țipau, vărsau sucuri, mâncau semințe, urlau la câte un gol al nu-știu-cui de la campionatul mondial, m-am enervat cumplit, mai ales la întoarcere când le-am făcut semn copiilor români că nu îi mai suport, să ia măsuri împotriva lor:((. I-au liniștit copiii.

Pe tot parcursul călătoriei a funcționat A. C. , am paralizat de frig.

Ghizi am avut doi bărbați, unul vorbea în slovenă, croată și engleză și altul în limba germană. Pe unul dintre ecranele din față era o hartă, ghidul ne mințea frumos, spunea și glumițe, a fost interesantă istoria Veneției spusă de ghid. Printre altele spunea că Veneția e cel mai frumos loc de pe pământ. În fine, trecem peste, m-a bufnit râsul... =))

Ghizii doreau să-și vândă excursiile, adică să ne plimbăm cu gondola 15 minute 27 euro/adult, să luăm un transfer pe apă până la St. Mark*s Square cu 15 euro/adult dura 5 minute, să prânzim cu ei în Piazza San Marco cu 20 euro/adult, să luăm un taxi la întoarcere, cu „doar” 30 euro/adult.

Întrăm pe Canalul Giudecca, fata îmi face semn să ies, C era timid, nu dorea la VIP. Normal că abia așteptam să ies pe puntea Vip, am fumat și m-am pozat, am trimis băiatul după domnul C, i-a fost rușine să-l refuze. Copilul mi-a luat rucsacul, l-a pus în dulapul lui, mi l-a adus pe domnul C pe balcon, eu l-am plimbat de pe o punte pe alta, l-am pozat, era tare bucuros și emoționat, dorința i-a fost îndeplinită :)).

La ora 11 eram în vamă la San Basilio, am coborât imediat după VIP-uri, doar eram și noi importanți, eram români :p.

Cei din Slovenia erau din Schengen, stăteau pe un alt rând la vamă, noi pe altul, totul a fost rapid, nimic enervant.

De lăudat este faptul că puteam beneficia gratuit de un ghid vorbitor de engleză pe tot parcursul șederii noastre în Veneția, pe apă sau pe pământ, unul dintre ghizi era lângă grupul care nu dorea excursii pe apă, și-au împărțit și ei mușterii.

Eu citisem pe net că în Veneția te poți pierde foarte ușor, nu m-am panicat, netul meu mergea perfect, aveam harta pe mail, am folosit Google Maps și ne-am debarasat de grup. N-aveam chef de încetineala lor, ochi aveam, picioarele încă ne țineau, vaporul nu pleca fără noi, tânărul steward român mi-a dat un check in pe WhatsApp;), n-am avut nevoie dar am stat liniștită.

Cum am văzut eu Veneția? Verde, nu foarte aglomerată, frumoasă, interesantă. Timp de 6 ore am colindat pe străduțe săbiuțe, pe poduri, am admirat clădirile superbe, unde era gratis am intrat și-am vizitat, am mâncat acolo unde am avut chef.

În Piazza San Marco ne-am întânit cu grupurile noastre, cu ghizii noștri care au predat turiștii unui ghid italian, om al locului, vorbitor de engleză. L-am ascultat un pic și i-am părăsit, mă oboseau teribil, ne-am continuat călătoria pe jos, singurei, nu ne-am rătăcit, a fost foarte bine.

La ora 17 eram în vamă la San Basilio, ne-au fost verficate actele, am trecut cu brio de controlul vamal, apoi înapoi pe vas, vizita noastră în Italia se încheiase, eram obosiți dar mulțumiți.

Câteva sfaturi

Îmbarcarea se face cu maxim 30 de minute înainte de plecarea vaporului.

E musai un act de legitimare valid, fără el biletul de îmbarcare nu este valabil, există vamă în toată regula în Veneția dar se verifică actele și în Slovenia, în portul Piran.

Să aveți ceva gros de pus pe voi, e foarte frig pe vapor.

Aruncați în rucsac ceva de ronțăit și o sticluță cu apă, economisiți bani, în preț nu aveți nici măcar un pahar cu apă.

Pe vas nu se fumează, e la fel ca in avion.

Bagajul „de cală” trebuie să aibă dimensiunile de 56cm*45cm*25cm

Excesul de bagaj se plătește 20 euro/bagaj

E permis doar un bagaj de mână, se poate ține la picioare, sub scaun. Eu am avut un rucsac.

Bicicleta este considerată un bagaj suplimentar, costă 10 euro/buc

Toate bagajele trebuie să aibă numele și prenumele deținătorului.

La urcarea pe vas echipajul ia bagajul, îl depozitează, la coborâre îl veți primi doar după ce au coborât toți turiștii de la bord.

Biletele se pot achiziționa și on line, pe site-ul lor, costă 520 kuna adică 70 euro/ persoană dus întors plus 30 euro/persoană pentru puntea superioară VIP

Puteți lua vaporul și din portul Porec, la ora 7:15, astfel veți dormi mai mult dimineața.

Sunt multe vase de croazieră, multe firme în portul Rovinj dar și în Porec, puteți să vă orientați în funcție de zi, preț și condiții direct de pe site-urile în cauză, sunt agenții care nu organizează excursii zilnic, alegeți doar dacă vă convine programul. Prețul cred că e cam la fel, la toți.

La ora 23:30, cu o întârziere de o oră, am ancorat în portul Rovinj, epuizați dar bucuroși că totul a fost amețitor, nou, super interesant.

---

VIZUALIZĂRI: 2462 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI