De la antic la medieval: Kourion și Kolossi

TIPĂREȘTE

Am vrut să vizitez cât mai mult din Cipru și, neavând mașină închiriată, din Paphos am mers împreună cu prietena Elena într-o excursie intitulată „Turul ghidat al orașului Limassol cu Stânca Afroditei” . Am făcut rezervarea și plata (27 euro) de acasă, online, cu o lună înainte pentru a evita orice surprize, și bine am făcut, căci autocarul a fost full.

Am apelat și de această dată la site-ul integrator www.getyourguide.com, pe care îl recomand cu căldură. Ca să vedeți cât de serioși sunt, o să vă povestesc o mică pățanie: inițial mă înscrisesem în două excursii, însă în ziua de după turul menționat mai sus mi s-a făcut rău și mi-a fost teamă să mă avânt departe de una singură (Elena nu voise să mi se alăture), așa că am anulat rezervarea și banii mi-au fost înapoiați pe card în 5 minute, cei de la getyourguide respectându-și promisiunea de anulare gratuită până cu 24 de ore înainte și rambursare completă.

Atenție! Această excursie se face numai sâmbăta și durează 7 ore. Ghidă ne-a fost Sofia, o doamnă foarte drăguță și bună cunoscătoare a istoriei Ciprului, care ne-a „bombardat” cu o mulțime de informații interesante. Am fost preluate, conform indicațiilor primite pe mail imediat după rezervare, la 8:20 din stația de autobuz Tombs of the Kings, și tot acolo am fost depozitate după încheierea turului.

Vă spuneam că Sofia posedă cunoștințe vaste de istorie, care s-au dovedit a fi foarte utile în această excursie. De ce? Pentru că primele opriri aveam să le facem în locuri emblematice pentru trecutul Ciprului.

Situl arheologic Kourion

Iată-ne pornind spre vest pe autostrada A6, din care ne-am abătut puțin spre sud, către mare. Kourion se află la 13 km est de Limassol, în apropiere de satul Episkopi, și se întinde pe o suprafață vastă, pe un platou stâncos, probabil greu accesibil dușmanilor, din apropierea râului Kurius și a văii sale fertile.

Situl este deschis zilnic din 16 septembrie până în 15 aprilie între orele 8.30-17 iar în restul anului de la 8.30 la 19.30. Biletul de intrare (inclus în prețul excursiei) costă 4,50 euro/persoană. Excavările sistematice efectuate de cercetători americani au început în anul 1933 iar din 1975 au fost continuate de Departamentul pentru Antichități al Ciprului.

Prima remarcă vizează excelenta organizare: în fața parcării de mari dimensiuni este centrul pentru vizitatori, cu toalete curate, pliante (m-am servit și eu cu unul, un plan al sitului) și automate cu cafea și băuturi răcoritoare. Și tot de aici se deschide o panoramă splendidă a ruinelor, cu marea în fundal.

În sit se găsesc panouri explicative în limbile greacă și engleză, pasarele din lemn cu balustrade metalice de la a căror înălțime se pot vedea vestigiile, iar din loc în loc au fost amplasate bănci și foișoare. Ceea ce nu-i deloc de mirare, având în vedere aria impresionantă pe care o ocupă situl. Există și rampe pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.

Kourion a fost unul dintre cele mai importante orașe-regat cipriote din antichitate. Legenda spune că ar fi fost întemeiat de locuitorii Argosului din Peloponez în secolul al XIII-lea î. Hr. pe locul unei așezări neolitice. A cunoscut o perioadă de maximă înflorire după cucerirea romană din anul 58 î. Hr., când au fost ridicate majoritatea clădirilor. Cutremurele din secolele III-IV d. Hr. l-au distrus parțial iar raidurile arabe din veacurile VII-VIII i-au dat lovitura de grație, făcând să fie abadonat.

Ne-am început vizita la Casa lui Eustolios, un remarcabil ansamblu de construcții datând de la finele secolului al IV-lea, înălțat peste ruinele unui mai vechi conac roman. E bine protejată de un acoperiș cu structură metalică și prevăzută cu platforme de lemn.

Casa cuprindea peste 30 de încăperi dispuse în jurul a două curți centrale. Din inscripțiile păstrate, s-a aflat numele proprietarului, fără îndoială un localnic foarte bogat, iar mozaicurile care decorează podelele dovedesc că Eustolios era creștin.

Se crede că, întors dintr-o călătorie, el a constatat cu tristețe cât de mult decăzuse Kourionul după cutremurul din anul 365, motiv pentru care a decis să ofere orașului un complex de îmbăiere și relaxare.  

Băile au fost amenajate după modelul clasic roman, în care fiecare încăpere servea unui scop precis. Exista o cameră cu băi reci – frigidarium, o alta cu apă caldă (tepidarium), și una cu ape fierbinți (caldarium), precum și mai multe apodyteriumuri, un soi de garderobe. Între ele, nișele semicirculare asigurau intimitatea necesară. Încălzirea se făcea prin pardoseală cu ajutorul unor conducte de teracotă prin care aerul fierbinte era împins în sus, iar apele murdare erau folosite în latrine. În urma săpăturilor, se pot vedea acum rezervoarele, bazine de apă, țevile și conductele din teracotă, inițial acoperite de dale obișnuite din ceramică sau de mozaicuri.

Și în aceste băi, ca și în reședința sa, Eustolios a placat podelele cu mozaicuri cu figuri geometrice, antropomorfe ori zoomorfe și cu simboluri creștine, precum peștele. Se remarcă unul înfățișând o femeie ce ține în mână un băț, în fapt un fel de riglă de arhitect utilizată de romani în construcții. În jurul capului ei este inscripționat cuvântul „Ktisis” , însemnând creație, începutul unei construcții, cu aluzie la biblica Facere a lumii.

Nu departe de casa lui Eustolios se află Teatrul, cu deschidere spre mare. A fost amenajat de localnici în secolul al II î. Hr., cu adăugiri făcute de romani în veacurile II-III d. Hr. Avea o capacitate de 3.500 de locuri și astăzi găzduiește diverse evenimente culturale. Evident, și aici, ca în toate teatrele antice pe care le-am vizitat de-a lungul timpului, s-au găsit câțiva turiști care au testat acustica și au constatat că este foarte bună.

În situl arheologic de la Kourion se mai găsesc diverse alte construcții care stau mărturie scurtei perioade de prosperitate de care s-a bucurat orașul: agora, fântâni, băile publice, trei basilici paleocreștine, stadionul, Casa lui Ahile, Casa gladiatorului, ultimele două cu mozaicuri. Din păcate, cum vizita a fost scurtă, nu a inclus și aceste obiective, dar am preluat de pe net imagini care sper să îi convingă să le vadă pe cei interesați de istorie.

După oprirea de cca. 1 oră la Kourion, am purces mai departe spre următoarea destinație.

Castelul Kolossi

Deschis zilnic din 16 septembrie până în 15 aprilie între orele 8.30-17 iar în restul anului de la 8.30 la 19.30. Biletul de intrare (neinclus în prețul excursiei) costă 2,50 euro/persoană.

Castelul sau fortul Kolossi, un interesant exemplu de arhitectură militară cu rol semnificativ de apărare în Evul Mediu, a fost construit în secolul al XIII-lea și refăcut în forma actuală două veacuri mai târziu. Se află în apropierea satului Kolossi și la 10 km est de Limassol.

Istoria sa e lungă, complicată și indisolubil legată de cea a cruciadelor și ordinelor militare religioase. Se pare că a fost construit în jurul anului 1210 de Cavalerii Ordinului Sf Ioan din Ierusalim (Ordinul Ospitalier), care au primit acest teren din partea regelui Hugh I, iar după căderea Acrei (1291) în mâinile musulmanilor, a dobândit o mare importanță, servind ca sediul al Comandamentului (Commanderie) Ordinului Ospitalier. Până în 1210, zona aparținuse unui nobil local pe nume Garinus de Colos, de la al cărui nume a fost preluat cel al fortului.

Între 1306-1313 castelul a aparținut Ordinul Templierilor, dar după desființarea acestuia a revenit din nou Cavalerilor Ospitalieri. Deși se relocaseră în Rhodos, ei au păstrat Kolossi drept Grande Commanderie din Cipru, care deținea nu mai puțin de șaizeci de sate prospere datorită plantațiilor de grâu, bumbac, trestie de zahăr și viță de vie. Produceau și exportau în Anglia celebrul vin Commanderie, despre care v-am povestit într-un alt review că e considerat cel mai vechi vin ce și-a păstrat neschimbată denumirea.

Castelul în forma actuală a fost construit din calcar la porunca Marelui Maestru Louis de Magnac în 1454, după atacurile mamelucilor din anul 1426, care au distrus vechea clădire. Are 21 m înălțime dispuse pe trei nivele, la care se adaugă subsolul unde se păstrau rezervoarele de apă, în timp ce la etaje se aflau bucătăria, dormitoarele și sala de mese. Acoperișul crenelat, prevăzut cu găuri de tragere, oferea fortului mult dorita inexpugnabilitate. Zidurile exterioare sunt decorate cu blazoane.

În 1488 castelul a intrat în posesia familiei Cornaro, primul proprietar, George Cornaro, fiind fratele lui Catherine, ultima regină a Ciprului din dinastia Lusignan. În timpul ocupației venețiene, moșiile s-au mai redus ca număr, dar în 1489 Commanderie încă deținea 41 de sate. În 1571, când otomanii au cucerit insula, familia Cornaro a pierdut proprietatea, dar și-a păstrat titlul de Mare Maestru al Ordinului Ospitalier. Ultimul membru de sex masculin al familiei a murit în 1799, dar contele Montseningo, care s-a căsătorit cu moștenitoarea, a revendicat titlul.  

Castelul se află în prezent sub jurisdicția Departamentului de Antichități, care a efectuat excavații în zona fostei fabrici de zahăr, care a fost, se pare, înlocuită de turci cu una de făină și o alta de mătase și bumbac.  

Zona este foarte frumoasă, plină de verdeață, cu chiparoși, acacii și plantații de viță de vie ce se întind cât vezi cu ochii și munții Troodos în fundal.

Prea mult timp nu am avut la dispoziție nici aici, doar 30 de minute, cât să dau ocol castelului, să o ascult pe Sofia povestind despre el și să iau apoi o binemeritată pauză de hidratare la terasa din față. Câteva imagini puteți vedea însă vizionând un filmuleț: youtube.

După care ne-am continuat călătoria către Limassol. Dar despre el și despre Stânca Afroditei, în review-ul următor.

---

VIZUALIZĂRI: 234 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI