Lezhë - la cenotaful lui Skanderbeg

TIPĂREȘTE

Despre Skanderbeg - eroul național albanez mai auzisem. Despre Lezhë - orășelul din nord-vestul Albaniei unde aveam să ne aventurăm într-una din excursiile noastre de o jumătate de zi, nu mai auzisem.

Miercuri, 28.06.2017. Era a treia incursiune din cele patru planificate pentru cunoașterea Albaniei, țara în care ne petreceam un sejur de 7 zile. Excursia la Tirana (inclusă ca și celelalte în prețul pachetului turistic), cu excepția unui cuplu, a atras pe toți cei cu care am plecat în grup din România. Efectivul a scăzut a doua zi când am vizitat Durrës - cândva cea mai strălucitoare perlă a litoralului albanez și a scăzut și mai mult atunci când am făcut deplasarea la Lezhë - orașul lui Skanderbeg. Oare mâine, când vom merge la Elbasan, vom fi și mai puțini? Motivele care i-au determinat pe unii să renunțe la niște servicii acceptate inițial, plătite din țară o dată cu contractarea pachetului turistic, sunt - desigur - de ordin personal. Temperaturile foarte ridicate în timpul zilei, dorința de a sta mai mult la plajă și în apa mării sau poate nevoia de odihnă.

De la Durrës, din fața Hotelului Leonardo care ne găzduia, până la Lezhë - orășelul cu nici 20.000 de locuitori, aveam de urmat un drum de mai bine de o oră. Timpul a trecut pe neobservate ascultând relatările ghidului. Ne povestea când despre micul orășel pe care îl vom vizita, când despre istoria locului și mărețele fapte de vitejie ale lui Gjergj Kastrioti, legendarul Skanderbeg.

Lezhë sau Lezha cum vom mai vedea scris prin alte părți este un important loc istoric și cultural al Albaniei. Râul Drin - cel care își trage apele din Lacul Ohrid, la Struga (am văzut acest loc misterios când am fost acolo în 2015), trece din Macedonia în Albania, coboară spre Lezhë, iar în sud-vestul orașului se varsă în Marea Adriatică formând un golf. Râul Drin cu splaiurile lui înverzite taie orașul Lezhë în două completându-i peisajele și dându-i puțin din răcoarea lui în zilele fierbinți de vară.

Autocarul ne-a lăsat aproape de malul apei și de unul dintre poduri, pe drumul paralel cu albia râului, lângă o casă de schimb valutar și un magazin cu suveniruri. Pietonal, am trecut podul de lângă Siklad Hotel și iată-ne în zona istorică a orașelului Lezhë!

Memorialul Skanderbeg sau - cum i se mai spune - Mausoleul lui Skanderbeg, eroul național al Albaniei, este edificiul care atrage privirile imediat. Este așezat la poalele dealului din vârful căruia cetatea ruinată străjuiește și acum vechea așezare.

Cu o istorie care începe cu multe secole înainte de Hristos, așezarea devine colonie grecească (numită Lissus) în jurul anului 385 î. H. Săpăturile arheologice și cercetările vestigiilor descoperite în jurul vechii Acropole din Lissus și al Memorialului Skanderbeg, au scos la iveală urme ale unor clădiri elenistice, romane și bizantine timpurii, precum și morminte datând din aceleași perioade. În Evul Mediu, pe când se afla sub control venețian, Lissus a fost locul în care (în 1444) Gjergj Kastrioti - Skanderbeg a unit prinții albanezi în lupta împotriva Imperiului Otoman. Din toate acestea, până în zilele noastre au rămas legendarele fapte de vitejie și un memorial, un mormânt simbolic al unui erou.

Memorialul Skanderbeg

Răpus de ciumă în 1468, la Lezhë, Gjergj Kastrioti - Skanderbeg, a fost înmormântat în Catedrala dedicată Sfântului Nicolae. Edificiul datând din sec. XIV a fost devastat de turci atunci când au cucerit orașul, iar mormântul celui care i-a îngrozit cu faptele sale de vitejie a fost profanat. Se spune că otomanii au împărțit între ei osemintele eroului păstrându-le asupra lor în speranța că vor fi puternici și curajoși în bătălii la fel ca și Skanderbeg. Sub dominația turcească biserica ortodoxă a fost transformată în moschee. În prezent, biserica nu mai există, dar pe locul ei - în memoria celui mai mare erou al țării - a fost amenajat un mormânt simbolic, un cenotaf.

Memorialul Skanderbeg a fost singurul obiectiv turistic din Albania la care am plătit taxa de intrare: adulți - 100 leke/persoană, copii - 50 leke/persoană. Nu se poate plăti în euro și nici cu cardul. Ziduri groase de piatră într-o terminație neregulată, cu ceea ce a fost cândva absida altarului adăpostind un postament cu bustul dârzului erou (foarte bine realizat din punct de vedere artistic) având în spate un mozaic reprezentând steagul albanez, mormântul simbolic pe care odihnesc sabia și coiful eroului, însemnele heraldice ale prinților albanezi uniți în lupta antiotomană, un fragment de frescă salvat din vechea biserică ortodoxă, iar de o parte și de alta a ușii două plăci mari de marmură care amintesc (în albaneză) de 1444 - anul în care Skanderbeg i-a unit pe albanezi în lupta împotriva turcilor și 1468 - anul morții lui Skanderbeg, iată ceea ce se poate vedea în memorialul de la Lezhë!

Zona este împânzită de rămășițe de ziduri printre care crește iarba, iar undeva, pe o plăcuță țintuită în piatră citim "Muri Bizantin".

Cine a fost Skanderbeg

Gjergj Kastrioti - fiul nobilului albanez Gjon Kastrioti (vasal al Imperiului Otoman), crescut la curtea otomană și educat în spiritul religiei musulmane, a fost un comandant militar în slujba turcilor. Pentru că sultanul Murad al II-lea a încredințat altcuiva controlul asupra cetăților albaneze după moartea tatălui său, nedreptățit, profitând de o cruciadă întreprinsă în 1443 sub conducerea lui Iancu de Hunedoara, Gjergj Kastrioti a considerat că a venit timpul să se elibereze de jugul otoman.

Cum a ticluit o scrisoare ca din partea sultanului prin care acesta îi dăruia conducerea cetăților albaneze, cum a prezentat documentul fals guvernatorului numit inițial de sultan, cum a renunțat la islamism și a redevenit creștin jurând că va lupta împotriva turcilor până la moarte pentru eliberarea țării sale, merită să aflați din istorie. Aici nu este locul pentru prea multe amănunte de acest gen. Important de menționat este că fiind conștient de dificultățile unei lupte cu un adversar atât de puternic, Gjergj Kastrioti a unit pe toti prinții albanezi sub conducerea sa. La Lezhë, în 1444, s-a vorbit pentru prima oară în istorie de o Albanie unită. Au urmat bătălii, confruntări acerbe, victorii și înfrângeri, dar… retras la Lezhë pentru a-și reface armata, Gjergj Kastrioti s-a îmbolnăvit de ciumă și a murit în ianuarie 1468. A fost înmormântat în Catedrala Sf. Nicolae.

De unde numele de Skenderbeg sau Skanderbeg cum mai apare adesea scris? Turcii au fost cei care l-au numit astfel în amintirea lui Alexandru cel Mare (Skender = Alexandru, beg = Mare).

Cetatea Lezhë

Cetatea Lezhë se află pe dealul care domină orașul. Din documentații am reținut că se află la o altitudine de 322 m și că datează din vremea ilirilor. A fost refăcută și întărită de venețieni (1440), apoi de turci (1522), putând fi văzute și astăzi urme ale arhitecturii ilire, romane, bizantine și otomane. Nu am urcat până acolo. Căldura mare, drumul în urcuș și mai ales timpul limitat au fost serioase piedici. Am aflat totuși și vreau să spun cu acestă ocazie celor care vor ajunge în viitor la Lezhë că sus, în interiorul cetății, pot fi văzute ruinele unor clădiri otomane, o moschee, un turn în zidul de sud-est care păstrează un arc roman, precum și un alt turn pe zidul sudic. În plus, de la cetate pot fi surprinse imagini frumoase spre orașul din vale și spre câmpiile din jur până la Marea Adriatică.

Spuneam că noi nu am urcat la cetate. Cineva - un bărbat - a încercat să facă acest lucru, dar nu a ajuns până sus. Căldura mare, drumul în urcuș și timpul limitat i-au stat și lui împotrivă. Timpul programat pentru șederea în Lezhë a fost suplimentat cu 30 de minute pentru ca temerarul nostru să se miște mai lejer. Matematic, el și-a împărțit timpul - jumătate pentru dus, jumătate pentru întors - iar noi ne-am bucurat de un supliment de plimbare pe cheiurile râului Drin, prin micile magazine căutând suveniruri, bere, înghețată și tot felul de chilipiruri... și așa vremea a trecut, iar colegul nostru amator de munte și de cetăți greu de cucerit pe caniculă s-a întors teafăr, dar fără izbândă. A urmat îmbarcarea în autocar și drumul de întoarcere la Durrës.

---

VIZUALIZĂRI: 3387 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI