Excursie de o zi la Bursa sau cum nu am vazut Bursa decât ca o priveliste panorama în drum spre muntele Uludag

TIPĂREȘTE

Bursa este un oras situat în partea asiatica a Turciei lânga Marea Marmara si este al patrulea oras ca marime (dupa Istanbul, Ankara si Izmir).

Se crede ca orasul a fost întemeiat în anul 186 î. e. n., si orasul a prosperat si datorita izvoarelor termale, fiind prima capitala al Imperiului Otoman pâna în 1361, cu o perioada de maxima dezvoltare în secolul XV.

Ce ni s-a promis ca vom vedea în aceasta excursie: Moscheea Ulu construita de Baiazid I între anii 1396-1399, cu 20 de cupole si doua minarete adaugate ulterior. Turnul cu ceas Tophane, carea fost construit prima data de sultanul Abdulaziz, avea 4 etaje, apoi a fost demolat si reconstruit la începutul secolului XX, în 1905. Dupa reconstructie are 6 etaje si 33 m înaltime. Turnul este în parcul Tophane, pe o colina si de aici ai o panorama frumoasa asupra orasului. În acelasi parc sunt si mormintele Osman Gazi si a fiului sau Orhan Gazi, fondatorii Imperiului Otoman. Marele Bazar Bursa. Plimbare prin centrul vechi pentru a admira arhitectura otomanaAgentia din Constanta a oferit aceasta excursie pentru prima data la un pret de 40€ si cu doua zile înainte de plecare am fost informati ca pretul a urcat la 55 € pentru ca agentia turca a inclus si o masa de prânz.

Din pacate au fost doar 15 doritori pentru aceasta excursie, pentru a avea o masina doar pentru grupul nostru deoarece agentia turca a impus numarul de 25!

Asadar am plecat de la hotelul nostru la ora 8.15 si timp de doua ore ne-am „plimbat” prin Istanbul pe diferite hoteluri pentru a aduna turisti. La un moment dat am stat 15 minute si am asteptat alta masina, e vorba de autocarele alea micute cu spatii mici, am fost dati jos si cuplati cu o alta masina deja ocupata de turistii din America de Sud, Columbia si Venezuela, doar femei si 4 turisti din Pakistan. Am gasit locuri doar în spatele masinii pe bancheta, ultima, cu scaune foarte incomode.

Credeam ca gata plecam, iesim din Istanbul dar masina a mai facut o escala la un hotel de 5 stele pentru a prelua înca un turist pe care l-am asteptat 15 minute sa apara! Domnisoara nu era gata...

În sfârsit la drum. Si de aici a început o însiruire de evenimente la care am asistat noi, grupul român, neputinciosi si a trebuit sa ne adaptam la programul excursiei pentru sud-americance care au fost în extaz tot timpul...

Ghidul turc a vorbit tot timpul pentru ei, pe noi ne-a ignorat tot timpul. Muzica pusa la difuzoare Shakira, Shakira si dansau doamnele din Venezuela pe culoarul masinii... la un moment dat a fost si o melodie pentru cei din Pakistan, un domn a dansat miscând mâinile într-un balet gratios. Mai târziu la insistentele grupului român s-a pus si o melodie româneasca dar... era aproape o manea, off.

Am iesit de pe sosea pe un drum fara asfalt si ne-am oprit într-un fel de popas cu multe ATV-uri. Ghidul turc oferea o plimbare cu ATV-ul la pretul de 1000 TL pe drumurile de pamânt din jur. Grupul român zero doritori, au plecat bineînteles vreo 4 ATV-uri cu America de Sud.

Eii, si noi am asteptat întoarcerea lor vorbind cu ghidul nostru si am aflat lucruri îngrijoratoare: agentia turca cu care colaboreaza (sef mare este un personaj Milad) ne-a vândut biletele la Bursa (fara sa ne informeze, ne-au pus în fata faptului împlinit si nu voiau sa ne dea banii înapoi) la o agentie de stat care face acest program zilnic când are clienti si e programul lor si noi trebuie sa îl acceptam. Este programul vândut turistilor din America de Sud pe bani multi, un program încarcat cu tot felul de obiective: telecabina pe muntele Uludag, telescaun catre vârful muntelui la 2543 m altitudine, skijet-uri pe zapada, inclusiv un magazin de gemuri, unul de dulciuri adica lokum/rahat în o mie de moduri, un magazin de suveniruri si haine. Business în toata regula pe buzunarul turistilor.

 Ce cautam noi pe munte? Si Bursa, întreb eu. Ghidul nostru nu stie, nu se întelege cu cel turc care nu îi da voie sa vorbeasca la microfon ca doar e excursia lui si noi suntem doar tolerati.

Asa se explica atitudinea vesela, zâmbitoare când vorbeste cu sud-americanii si privirea rece când ne priveste pe noi.

Din acest loc am plecat spre drumul catre telecabina ce urca pe muntele Uludag, dar mai întâi masina a facut o oprire la un magazin de dulciuri vreo jumatate de ora (am gustat mai putin de data asta) si apoi am ajuns la teleferic unde biletul costa tot 1000 TL, doritori grupul de femei vesele si vreo doi din Pakistan. Am uitat sa va spun ca asa de bine a comunicat ghidul turc cu turistii lui ca erau îmbracati ca de vara/toamna calda si cu adidasi cu fete textile.

Restul de turisti a ramas în masina si am facut turul muntelui pe sosea pâna sus unde este statia de oprire pentru teleferic. Peisajul a început sa se schimbe, a început sa apara zapada, mormane de zapada, si a început sa ninga! Sus la statia de teleferic zapada peste tot, fara bataie cu zapada ca eram si eu cu skechers cu fete textile! Dar aveam o haina groasa si bereta tricotata, deci nu eram fraierul perfect care urca pe munte în toiul iernii cu blugi cu vedere la glezna si sandale dar nici nu eram prea departe...

Grupul s-a reunit, unii povesteau ce peisaje spectaculoase au vazut ei din teleferic, si urcam mai departe spre zona cu hoteluri si restaurante.

Toate hotelurile erau închise, la fel si restaurantele, se vede ca a fost viscol zilele trecute prin mormanele de zapada ce erau de-o parte si de alta a strazii si masina a oprit în zona cu snowmobile.

Aici surpriza! Niciunul dintre turisti nu a vrut cu snowmobilul, pretul era de doar 2000 TL, adica vreo 40 € dar era frig si zapada multa si Sud America era îmbracata si încaltata subtire. Suparare mare pe ghidul turc! Nu i-a iesit pescheșul.

Ceasul arata cam 13.30 si l-am intrebat pe ghidul turc, care le complimenta pe turistele lui, „la ce ora mâncam” am început în engleza si am terminat în franceza, creierul meu îmi mai face feste când sunt stresata. A înteles el ca „I’m hungry” si raspunsul a fost ca mai avem un obiectiv si un magazin de vizitat. Aoleu!

Obiectivul era o plimbare cu telescaunul deja platit, grupul s-a dus cu ghidul turc catre telescaun pe un drum cu multa zapada si noi am cautat un grup sanitar, cu plata desigur.

Dupa nici 10 minute grupul s-a întors zgribulit si înghetat de frig. Au renuntat ca era foarte frig si drumul prin zapada nu le-a priit, sincer m-am bucurat ca se scurteaza timpul pâna la masa de prânz.

Spre norocul nostru, ghidul a vorbit la telefon cu restaurantul care ne astepta cu mâncarea calda si a luat hotarârea sa mergem directsi dupa masa sa mergem la magazinul cu gemuri.

Drumul spre restaurant coboara si am iesit din zona cu zapada si oprim la restaurantul Kerasus la aprox ora 15. Îmi era tare foame, au trecut 8 ore de la micul dejun modest si pentru igiena alimentara si protejarea stomacului nu manânc nimic între mese. În sala mare e cam frig, soba cu lemne e cam mica pentru pentru o sala asa de mare.

Meniul a fost pui, doua chiftele turcesti, salata de ceapa si o mâncarica din cereale pe care nu le-am recunoscut, o salata de varza si ceva racoritor de baut, de ales între ayran si coca-cola.

Suplimentar, contra cost, ni s-a oferit un platou cu farfurii cu mâncare la alegere, fiecare farfurie mica costa 300 TL. Am ales o mâncare de ciuperci si o farfurie cu trei bile prajite cu crusta si inauntru ceva carne picanta.

Masa nu a tinut prea mult, meniul era subtire si într-un colt era un loc de facut fotografii cu un divan si doua manechine îmbracate în haine turcesti.

Plecam mai departe si ne oprim la magazinul de gemuri, intram si pe partea dreapta sunt rafturi cu borcane cu gem de nuci, de rodie si dovleac, am calculat si un borcan costa 90 de lei. Scump, domnule, scump, dincolo era mai ieftin.

 Urmeaza o masa cu boluri cu gemuri diverse si cu lingurite de plastic de unica folosinta si gustam din bunatati, sunt boluri cu fructe uscate, cu masline. Personal am gustat din gemul de rodie si de smochine, bune dar nu m-au dat pe spate. Dam o raita prin magazin si vedem rafturi cu sapun de diferite culori si compozitii, cosmetice, un stand cu cafea turceasca, aici am facut degustare si mi-a placut cafeaua. Nu am cumparat nimic. Pe drum am vazut din mersul masinii atât la dus cât si la întors o vedere panoramica de sus a orasului Bursa.

Ajungem în sfârsit în Bursa si suntem debarcati în zona unde se gaseste Moscheea Verde și Mausoleul Verde. Moscheea Verde este impresionantă prin decorațiunile din interior, iar Mausoleul Verde atrage prin culoarea verde atât din exteriorul mausoleului, cât și din interior cu peretii împodobiti cu mozaic vernil si decoratiuni orientale. Aici este îngropat al cincilea conducător al Imperiului Otoman, sultanul Mehmed I (1386-1421) și membrii familiei sale. Mormântul sultanului este cel mai mare si frumos împodobit cu motive si caligrafie orientale. Pe o esarfa cu dungi este asezat un turban cu margine alba si zona de centru este de culoare rosie.

Din pacate ghidul turc nu a vrut sa ne dea informatii de cum se ajunge la turnul cu ceas, el ne-a adus la magazinul dedicat cu suveniruri, textile, haine, obiecte diverse la preturi duble, chiar triple, cum poti sa ceri 50 de € pe doua cesti de ceai (pahar din sticla în suport metalic) si o cutie de ceai de rodie??

Am dat o tura prin jur, vizitând moscheea pe dinafara, nu am vrut sa intru, erau credinciosi înauntru si afara un grup de fete tinere îmbracate la fel ca într-o uniforma, dar am intrat în Mausoleul verde.

Timpul alocat a trecut repede, de nici o ora si am pornit la drum spre Istanbul, cale de doua ore si jumatate. Am fost ultimii debarcati, nu ne-a deranjat am vazut Istanbulul by night.

Excursia a fost o teapa, am vrut sa vedem orasul Bursa si am primit altceva, cineva din grup a zis ca macar am vazut zapada. Pe bune? Starea de spirit pe timpul zilei a fost de enervare maxima când am aflat ce ne asteapta si apoi resemnare surda pe restul zilei.

Concluzia 1 : Ghidul nostru a tras învataminte pentru viitor, daca pentru o excursie optionala la Bursa sau în alt loc important nu are 25 de turisti înscrisi anuleaza excursia pentru ca daca apuci sa dai banii la agentia turca nu mai vezi banii înapoi!

Concluzia 2: La excursiile cu grupul trebuie sa fim vigilenti la ce ni se promite si ceea ce primim.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 21 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI