Concediu vara

TIPĂREȘTE

Hotelul este amplasat in padurea de brazi la 7 minute de mers pe jos de statia de autobuz, e foarte liniste, au doua iazuri micute cu pesti. Personalul e foarte amabil si mancarea e foarte buna. Noi am facut trasee pe muntii din zona deci am mancat o masa mai consistenta seara si micul dejun bineinteles care e inclus.

Singurele obiectii au fost la baie... au robineti stil vechi cu garnitura care trebuie stransi ca sa nu picure si paturile cam scartaiau.

Au posibilitatea cazarii cu animale de companie, dar aceastea nu au voie in restaurant.

......................................................................

nota Webmaster 13 :- Randurile urmatoare au fost atasate ulterior:

......................................................................

Si pentru ca mi s-au cerut mai multe detalii:

Am aflat de Bad Gastein dintr-o revista care continea bineinteles si poze si mi-au sarit in ochi cabanele, cararile (300km de poteca) si muntii inalti din zona (cel mai inalt varf cu care se mandreste Valea e Kreuzkogel 2680, mai este un varf de 3100 m Sharek dar e putin mai departe deci nu e acces direct din vale).

Pasul urmator a fost sa caut informatii pe internet despre zona, am gasit niste harti neclare si m-am abonat la oferte de cazare pe gastein.com. Valea cuprinde o mica statiune de ski Sportgastein si 3 orasele: Bad Gastein, Bad Hofgastein, Dorfgastein toate unite printr-o linie de autobuze cu orare foarte bine puse la punct si destul de frecvente, de fapt mai apoi in hotel am gasit si pliante cu orarul autobuzelor.

Am primit foarte multe oferte de cazare din care am selectat cateva locuri la altitudini mai mari. Dupa ce am vazut ca la Evianquelle au si izvor cu apa in curte si e undeva la 1200 m am zis ca e un loc ok de pornit dimineata la drum. Am facut rezervarea pe internet prin virament bancar (cealalta optiune cu dat datele de card nu mi-a suras deloc) cam cu o luna inainte si am ajuns in Austria cu masina personala in prima noastra zi de cazare dupa ora 8 seara.

Pana am iesit din Romania a fost mai greu pana am dat de autostrada si civilizatie. In Ungaria a fost super bine pentru ca aveau locuri de oprit foarte dese cu toaleta apa potabila benzinarii, cand treci in Austria sunt mai putine si in general sunt doar benzinarii, deci daca vrei apa trebuie sa cumperi .Ne-am luat si rovigneta in ambele tari imediat dupa intrarea in tara cu pricina ca trebuie sa platesti ceva taxe de drum sau de autostrada iar in Austria trebuie sa-ti lipesti actibildul pe parbriz musai.

Dupa ce ne-am cazat am mers la masa si pentru ca era dupa ora 8 aveau un mic fluturas cu doua optiuni. Daca ajungeam la masa pana la ora opt puteam sa ne alegem din meniul mare ce vroiam dar asta numai pe parcurs am aflat. In restaurant ne-a intampinat catelusul gazdei care chiar nu are voie acolo dar noua ni s-a parut nostim cum se uita la noi asteptand probabil ceva bun si l-am lasat in pace si nu i-am dat nimic sa nu-I stricam digestia. In camera am inceput sa citim brosurile pe care le aveam la indemana si uite asa am aflat ca beneficiezi de card cu reduceri daca esti cazat in Vale, cei de la hotel iti dau o foaie pe care o completezi si iti fac un card cu care ai reduceri la autobus ,telecabina, telescaun, strand si chiar la cumparaturi si cel mai important e ca ai telefon in camera de pe care poti suna direct unde vrei si poti fi sunat direct fara sa fie receptia intermediar.

A doua zi micul dejun a fost destul de consistent aveau sunca branza unt dulceata iaurt lapte cereale ceai cafea suc si fructe taiate. Micul dejun a fost acelasi in fiecare diminetza iar noi ne-am obisnuit sa papam cam din fiecare cate ceva. Am cumparat o harta ca sa vedem pe unde sa mergem si ce optiuni avem dar oricum prima zi aveam traseul deja stabilit si am fost pana la Radeckalm(e o cabana), traseu prin padure, au si avanposturi cu scari in care te poti urca sa vezi privelistea si am mancat la Radeckalm. Atentie ca au numai omlete la felul doi si unele chiar cu slanina prajita.

Am observant ca pe munte mai toate cabanele au suc de mere, cred ca e o traditie la ei si majoritatea iti servesc cam o jumate de litru de asa ceva intr-o halba de bere. E nevoie si de lichide pentru hidratare ce e drept. Pe cand ne-am intors ne-a prins un pic ploaia dar eram pregatiti . Noi stiam dinainte ca pe munte mergi cu haine subtiri pe tine daca e cald si haine groase in rucsac, trecerea de la cald la frig poate fi brusca si e bine sa ai polar si pelerine puse cu tine, de bocanci speciali de munte in picioare nu mai vorbim mai ales daca planuiesti sa urci pe stanci. Eu nu m-am antrenat special pentru acest concediu desi am umblat mult pe munte asa ca am inceput cu un traseu usor 4 ore total si am continuat cu altele mai grele .

Urmatoarele trasee le-am facut spre Subnerkogel, e super sus pentru ca au restaurant care e deschis doar pana la ora 4 si mai este un pod suspendat pe care te poti plimba. In plus ai optiunea sa te intorci cu telecabina noi am coborat jumate de traseu cu telecabina si am mancat la o cabana pe munte care ne-a servit drept cina afumaturi: cas afumat, kaizer afumat sunca afumata paine neagra, probabil toate facute de ei acolo sus pentru ca oamenii aveau vaci .

Dupa experienta asta am mancat doar la restaurant desi dupa efort am digerat foarte bine totul. Urmatorul traseu a fost Graukogel dar aici ca sa ajungem sus a trebuit sa luam doua autobuze pana in Bad Gastein la statia de telescaun sa parcurgem doua trasee de telescaun si apoi ne-am pornit spre varf. In doua ore am ajuns pe Huttenkogel si de acolo vazand privelistea abrupta am zis ca nu o sa pot cobora de pe Graukogel fara sa-mi testez raul de inaltime asa ca m-am pus pe o banca si am lasat expertii sa urce pana sus. A fost o zi lejera pentru ca in urmatoarea zi a urmat Bockhartcharte, e un traseu din Sportgastein.

Pana in Sportgastein am fost cu autobuzul si de acolo am urcat pana la un lac Bockhartsee care e destul de mare si e foarte frumos sus daca e vreme buna si apoi am urcat pana in varf. Traseul e destul de lung vreo opt ore cu tot cu pause dar zapada din varf a meritat efortul si mai ales pozele cu varfurile inzapezite pe care le-am facut de sus.

Am avut vreme buna si de data asta asa ca urmatoarea zi ne-am plimbat prin Bad Gastein. Austriecii pun arahide pentru veverite pe Kaiser-Willhelm-Promenade asa ca poti lua arahide si sa le dai la veverite pentru ca sunt extreme de familiarizate cu turistii si oricum vin si te studiaza sa vada daca nu ai ceva bun pentru ele chiar daca nu le chemi. Urmatoarea zi am urcat pe Kreuzkogel si nu recomand traseul pentru ca sus e multa piatra si zapada, traseul trece prin pante cu zapada. Nu am supus ca austriecii au un soi de insigne pe care le acorda contra cost celor care au facut un numar de puncte parcurgand trasee.

Harta pe care am cumparat-o avea o brosura care descria trasee cu cate puncte au fiecare si pe brosura e o sectiune unde poti pune stampile care se gaseau in niste cutii rosii pe fiecare varf sau la fiecare lac unde se ajungea pe jos. Noi daca ne-am fi pus stampile la fiecare locatie la care am urcat am fi putut sa ne cumparam insigna de aur.

Singurul varf unde am vrut sa punem stampila a fost Kreuzkogel pentru ca e cel mai inalt varf pe care am urcat dar nu era tus in cutie asa ca ne-am multumit cu poze. In brosura e specificat ca poti demonstra cu pozele facute, sau cu marturia unui “coleg de echipa” ca ai urcat pana sus daca la locatia respectiva nu ai stampila.

Noi nu suntem vanatori de insigne asa ca nu ne-a prea pasat de cutiile rosii. Ma amuzau in schimb turistii care mergeau si isi puneau stampile si in general am fost impresionata de numarul de pensionari pe care i-am intalnit in Austria pe munte. Erau multi pensionari si la hotelul la care eram cazati si din cate am inteles “stateau mai mult” pentru ca aveau niste servetele pe mese impachetate in plicuri pe care era scris numele lor si cred ca multi erau veniti si la tratament pentru ca in apropiere era o pestera vindecatoare in care se faceau tratamente cu radon pentru bolnavii de reumatism si in vale existau stranduri termale.Dar sa revenim la treseu, pe Keruzkogel am urcat 6 ore si am coborat in 5 ore. Imediat dupa ce am coborat s-a lasat ceata pe varf si s-au adunat norii de ploaie, si ne-am bucurat ca nu ne-a prins ploaia sus pe varf.

A doua zi am avut parte de ploaie, a fost singura zi urata asa ca am facut o excursie pana in Sportgastein pe jos patru ore dus intors si am mancat la Valery Haus in Sportgastein o supa fierbinte cu ceva piftie de branza dar foarte buna si ceva snitel vienez cu salata de cartofi. Sportgastein e aproape de ghetar asa ca daca e innorat acolo e ca iarna de frig iar in Valea Gastein e ca toamna-vara. Urmatoarea zi am urcat pana la Redsee, un lac aflat la 1800 de metrii, am mers cu autobuzul pana la Gruner Baum si de acolo pe jos.

Am intalnit niste ponei, mie oricum imi plac animalele, si am mancat la afine pe drum pana ne-am saturat(erau foarte multe).Ultima zi ne-am plimbat prin Sportgastein ca a fost senina si am vrut sa vedem ce pancarte sunt prin parcul national. Era un traseu special cu imagini din loc in loc cu flora si fauna locului. A doua zi de dimineata am pornit deja spre tara nu inainte de a ne umple toate sticlele care le aveam cu apa de izvor. Cam asta a fost concediul nostru. Sunt foarte multe alte posibilitati de divertisment in zona: golf, tenis, calorie pe lame, segways, terapie cu umblat prin apa, o multime de trasee pentru biciclisti cine e amator.

---

VIZUALIZĂRI: 4507 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI