Alb-albastru, flori și bondari

TIPĂREȘTE

Aegina nu e o insulă de fițe, ba chiar aș spune că e departe de așa ceva și dacă veți căuta acolo resorturi de 5 stele cu all inclusive, nu veți găsi absolut niciunul. De fapt, doar câteva din hotelurile și pensiunile de pe insulă poartă pe frunte cununa garnisită cu 2 sau 3 steluțe, majoritatea sunt mici afaceri de familie cu câteva camere, 3-4 pisici și multe, multe flori, care se adresează turistului ce caută relaxarea deplină și autenticul Elladei. Într-o astfel de pensiune am locuit și noi timp de 5 zile - minunate zile de sfârșit de vară, în anul de grație 2016...

Odată ce am hotărât să ne stabilim baza în capitală, nu ne-a rămas decât să baleiem printre cele 40-50 de variante disponibile pe booking cu câteva luni înainte de excursia proiectată. Așa cum fac de obicei, am exclus locațiile prost cotate și lista s-a mai subțiat, dar nu cu mult. Alte filtre nu am folosit, căci nu visam nici la închiriat mașină, să ne trebuiască parcare, ne puteam lipsi liniștiți și de chicinetă, iar despre mic-dejun inclus nici nu putea fi vorba - o cafea și un biscuite, ceva om găsi noi la fața locului!

Pensiunea Electra s-a chemat fericita câștigătoare a fericitului nostru sejur! Situată la 200 de metri de port, dar într-o zonă liniștită, pe o stradă perpendiculară pe acesta, înconjurată de zeci de taverne și magazine de toate felurile, m-a cucerit imediat prin aspectul său tradițional alb-albastru, prin nota excelentă acordată de aproximativ 200 de antemergători și prin prețul rezonabil, respectiv 43 de euro pe noapte dubla. Am rezervat inițial 7 nopți, „să fie”, dar după ce am cumpărat biletele de avion am modificat (gratuit) la 5 nopți, urmând ca plata s-o facem la destinație.

Adresa este Leonardou Lada nr. 25, Aegina Town și într-una din pozele de prezentare de pe booking este foarte clar schematizat cum să ajungi acolo. E atât de ușor, încât nici n-a fost nevoie să printez desenul, pur și simplu l-am memorat. Coborâm așadar de pe ferry care ne-a adus din Pireu și care acostează la dana cea mai nordică a portului. O cotim un pic dreapta pe frumoasa promenadă ce mărginește portul, apoi traversăm șoseaua, identificând pe partea cealaltă banca Pireus și Tropics Cafe. Ne strecurăm pe străduța dintre ele, lăsăm pe stânga postul de poliție (care numai a post de poliție nu arată, cu clădirile lui modeste pe care se cațără temerara buganvillia și cu curtea plină de mâțe somnoroase!), urmăm apoi puțin în dreapta traseul pe care ne poartă străduța și... gata, am ajuns! Recunosc construcția albă, cu ferestre albastre, pe două niveluri și pătrundem prin mica verandă deschisă plină de flori (are chiar și o mică fântână susurătoare), adăpostită la mijloc ca un cuib, între cele două corpuri de clădiri gemene.

De nicăieri apare un bărbat între două vârste, ce se dovedește a fi chiar stăpânul casei; se prezintă scurt: John. E clar că e grec, probabil John vine de la Ioanis, sau pe-acolo, nu l-am întrebat. Știe cine suntem, ne aștepta și ne roagă să alegem una dintre cele 2 camere de la parter care sunt libere (mi-ar fi plăcut mai mult la etaj, dar am știut încă din momentul rezervării că vom locui la parter). Le vizionez rapid pe ambele și o aleg fără să mă gândesc prea mult pe prima din dreapta intrării, îmi place faptul că are două zone de relaxare, una pe mica terasă ce dă spre stradă și a doua chiar pe verandă, lângă ușă - o canapea în formă de L ce îmbrățișează o măsuță rotundă. (Abia peste vreo câteva ore voi realiza că atunci când am văzut prima dată pozele cu pensiunea, pe canapeaua aia m-am imaginat șezând!)

Camera ne așteaptă primenită și răcoroasă și John ne lasă un pic să ne tragem sufletul, în timp ce el se duce după o hartă. Intrăm în hol, în dreapta e baia, dar suntem întâi curioși să vedem cum arată în realitate camera pe care o știam deja din fotografii. Avem un mic suport de bagaje în stânga și patul dublu imens în dreapta, acoperit cu lenjerie impecabil de albă; ba nu, cele două pernuțe au câte o bordură formată din două linii albastre, care se asortează cu monogramele prosoapelor (unul mare și unul mic de fiecare) ce ne așteaptă la capătul opus al patului. Pentru învelit avem un cearceaf simplu (care se va dovedi cam subțirel totuși pentru final de septembrie, dar aveam să-l „completăm” din a doua noapte cu un pled pe care l-am găsit în șifonier).

Pe partea dinspre fereastră a patului există și o noptieră simplă, iar pe peretele opus o măsuță, două scaune și în continuare, lângă balcon, dulapul în două uși pe care tronează un vas cu flori (artificiale, dar nu se remarcă din avion). De partea cealaltă a ușii de la terasă avem și un mic răcitor cocoțat pe o chestie cu două rafturi, iar pe răcitor dispunem de o tavă și două pahare curate. Există alături și coș de gunoi.

Pereții sunt văruiți într-un bleu luminos ce bate ușor în turcoaz și sunt acoperiți cu tablouri cu peisaje marine, precum și cu două oglinzi, una deasupra mesei, cealaltă în dreapta răcitorului. A! Cât pe ce să uit de televizorul cu ecran plat, puțin cam mic dacă vrei să te uiți la el stând culcat în pat (dar evident că asta e ultima treabă pentru care am face-o aici, ferească Sfântul să fim nevoiți!). Aveam însă să descoperim că la micuțul aparat se pot asculta și posturi de radio și urma să descoperim unul cu muzică grecească, ce ne va legăna primele vise ale nopților...

John se întoarce și ne arată cum se deschid oblonul ferestrei din stânga (pe care urma să-l ținem tras tot sejurul ca să se păstreze umbra și răcoarea în cameră), precum și ușa terasei, ce are un sistem interesant, formată fiind din două părți egale, legate între ele pe lung cu balamale. Terasa e micuță, dar se va dovedi suficientă pentru noi, devenind locul preferat pentru mic-dejun (vă amintiți de Tropic Cafe, da?) sau pentru stat la un pahar de vorbă seara, după ce ne vom aduna de pe drumuri. E mobilată simplu, cu o măsuță și două scaune, are copertină pe care putem s-o tragem în caz de arde soarele prea tare (nu va fi cazul, n-o să facem prea mulți purici în cameră peste zi), iar în partea stângă, pe exterior, e prevăzută cu un dispozitiv pentru uscat rufe, plus câteva cârlige; dragul de John, la toate s-a gândit! Deși dă spre stradă, nu te poți plânge de lipsă de intimitate, căci pensiunea e scufundată într-o mare de plante; dimineața vom socializa cu bondarii, iar seara ne vom lăsa îmbătați de parfumul discret al florilor!

Inspectăm și baia, micuță, dar având tot ce trebuie: chiuvetă, toaletă cu odorizant, cabină de duș învelită în plexiglas, hârtie igienică suficientă (și care avea să se completeze eficient în zilele viitoare), săpun lichid la chiuvetă și la duș, prosopel de pus pe jos după baie. Boiler cu apă caldă la discreție, nu știu de vreo reclamație.

La capitolul „altele”: prize suficiente în cameră, aparat cu lichid țânțarocid, aer condiționat (n-a fost cazul) și - ceea ce nu ni s-a mai întâmplat până acum în Grecia insulară - WiFi-ul a mers binișor!

Pensiunea mai are o mică zonă de relaxare pe acoperiș, cu câteva mese și scaune, de unde se vede frumos marea; noi am vizitat-o de 2 ori, o dată în prima zi și altă dată în ultima dimineață, când ne-am băut cafeaua cu ochii pe vaporașele ce părăseau portul pentru o nouă zi aventuroasă...

John a fost o gazdă desăvârșită, fiind mereu prin preajmă (casa lui este lipită de pensiune), dar fără să te sufoce. S-a oferit să ne împrumute la nevoie un fierbător electric, tacâmuri sau farfurii, dar l-am refuzat. Ne-a anunțat că în principiu se face curățenie zilnic și se schimbă lenjeria și prosoapele la 3 zile, dar dacă noi vrem ca asta să se întâmple mai repede, el nu vede nicio problemă. Ne-a însemnat pe hartă magazinele, cafenelele și restaurantele cele mai bune, plajele și locurile de vizitat din insulă. L-am întrebat de posibilitatea de a vizita Hydra (prima mea dragoste) și ne-a oferit o excursie de o zi Poros-Hydra pentru ziua de marți; zeii au fost însă potrivnici și vasul ce trebuia să ne ducă în insule s-a defectat, iar John ne-a consolat, sugerându-ne alte opțiuni. Tot el ne-a intermediat închirierea unei mașini pentru ultimile 2 zile (acesta a dormit noaptea fără probleme în parcarea publică din port).

Și la final, la câteva zile după revenirea acasă - o nouă premieră pentru mine - mi-a trimis un mail de mulțumire pentru cele câteva cuvinte elogioase pe care le-am scris pe booking despre pensiunea lui...

---

VIZUALIZĂRI: 2828 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI