Drumul spre Thassos prin Timisoara

TIPĂREȘTE

Mi-era dor de vechiul meu amic, Thassos. poate ca si lui ii era dor de mine. Mi-era dor de linistea insulei, de locuitorii ei calmi, ce parca se deplaseaza ca intr-un film de epoca cu calesti si castele, cu incetinitorul, mi-era dor de parfumul de tei si de cuisoare, de culorile vii ale insulei, de mare, de soare…ah! te intreb pe tine soare, de cand nu te-am mai vazut eu oare? …

Asa ca atunci cand in luna februarie, prietenii nostri din Timisoara, pe care i-am intalnit cu doi ani urma, tot in Thassos, ne-au “soptit” ca…”Hei, vedeti ca pe-aici pe la noi, exista o promotie” de genul “Platesti 7 zile si stai 10”, noi n-am mai stat pe ganduri si am cumparat un sejur in Limenas. Plecarea era din Timisoara, perioada 4-16 iunie, se asigura transport si cazare, fara masa. Pretul? 125 de euro de persoana, deci 250 de euro in total. Pentru timisoreni, care au epuizat in scurt timp promotia, e rentabil. Pentru noi insa, cei care venim de la distanta, din Ploiesti si Tg. Mures, nu prea. E-un drum lung. Dar ce conteaza! Era o ocazie excelenta ca sa ne reintalnim cu bunii nostri prieteni timisoreni care ne-au oferit gazduire atat la dus cat si la intors. In general eu cunosc bine excursiile astea cu autocarul, asezat intre doua scaune stramte, excursii in care pornesc la drum cu niste picioare subtiri ca de magar si ma intorc acasa, cu picioare de hipopotam. Excursie dupa care intodeauna imi jur ca n-am sa mai pun piciorul in vreun autocar si c-o sa circul de-acum incolo numai cu taxiul si avionul. Oboseala si ”picioarele de hipopotam” trec insa repede dar amintirea acelei insule minunate, care te-a vrajit definitiv si irevocabil, fara posibilitate de recurs, nu va trece niciodata.

Drumul spre Thassos

Pornim din fata stadionului CFR din Timisoara, situat foarte aproape de gara CFR, unde un tren Interregio a adus-o pe Dana din Bucuresti in vreo 10 ore pentru 95 de lei si de o mica autogara numita "Super Imposer", unde, un microbus, m-a adus pe mine mult mai repede, din Tg. Mures, in 6 ore si jumatate, pentru 64 de lei.

In fata stadionului CFR sunt 4 autocare, 3 pleaca spre Thassos, al patrulea spre Paralia Katerini. Organizarea e buna, angajatii agentiei fac apelul, ne poftesc in “vagoane”, pe fiecare scaun e lipit cu scoci numele fiecaruia, asa ca n-ai cum sa te incurci. Vremea in Timisoara e rece si ploioasa. Pornim la ora 17…de ce asa devreme? pai, vom strabate, in varianta aceasta, un traseu mai lung, prin Serbia si Bulgaria…nu ma intrebati denumirea slavona a vamilor, caci oricum era noapte si nu le-am retinut. Atata stiu c-am trecut Dunarea peste un pod, la sarbi. Autocarele de tip “Normandia”, sunt moderne, cam de doua stele, pe drum vei vedea multe filme video (filme de actiune sau comedii cu mr. Bean) soferii sunt extrem de amabili…” Va rog, daca doriti cumva sa va luati ceva din cala, nu ezitati sa ma rugati, oricand si oriunde, va servesc cu multa placere”…ei, da!... parca as fii in Romania anilor 2150! …autocarul opreste din 3 in 3 ore, dar…Serbia e o tara care nu e in UE…si vama nu merge tocmai snur…nici bulgarii nu sunt prea rapizi la vamuire…pierdem mult timp…la una din vami, ghidul (unicul ghid al celor 3 autocare) ne zice…”Iata, sarbii ne-au lasat sa trecem repede, bulgarii ne-au oprit o ora ca sa verifice 4 persoane”… Pe la 2 noaptea, si la dus si la intors, la granita bulgareasca cobori frumusel din autocar (si ce daca afara e frig sau ploua?), cu buletinul in mana si te prezinti individual in fata unui ghiseu, dupa ce astepti cuminte in sir indian in spatele unei linii galbene, ca sa fii confruntat cu poza din buletin…apoi, astepti ca sa vina autocarul si sa te recupereze, de partea cealalta a cladirii cu ghiseu…e un spectacol destul de degradant, astazi, in anul 2013, ce de deruleaza intre doua tari care sunt in UE si mai sunt si vecine si prietene…Mi-aduc aminte de rigorile granitei ungaro-austriece din vremuri de mult apuse cand erai coborit noaptea, trecut printr-un culoar marginit de niste franghii si controlat la un ghiseu…In rest, nici o problema, la celelalte vami s-a trecut repede, se adunau buletinele sau urca un vames in autocar si se facea confruntarea “om-buletin”.

In portul Keramoti ajungem pe la ora 10 iar in portul Limenas, pe la 11. Mai dam cate 10 euro de persoana pentru traversarea cu ferry-boat-ul.

Drumul Timisoara-Limenas, la dus, incepe la ora 17 si se termina pe la ora 11, a doua zi iar cel de inapoiere, incepe la ora 14 si se termina pe la ora 10. Prima surpriza o avem la ultima oprire din Bulgaria, la Bombonica, care acum a devenit o ditamai Bomboana matura… arata superb, a fost modernizata, a mai crescut in dimensiuni, parcarea ei e dotata si cu o spalatorie pentru masini si autocare, toaletele sunt gratis, gasesti un izvor cu apa rece iar uleiul de masline e foarte ieftin pe-aici.

Ce nu mi-a placut pe drum...

Fiind la al treilea drum spre Thassos, eram deja obisnuit cu romanii care “vand” aceleasi excursii optionale, spre exemplu un tur al insulei (30 euro), care e mai scump decat la unele agentii de pe insula (25 euro) … poate ca si eu as face la fel daca as fi ghid turistic... asadar, inca de pe autocar, cu o ora inainte de a ajunge in port, se vindeau deja aceste excursii, se mai vindeau si asigurari medicale, se imparteau programe cu optionalele sau cu “va asiguram rent-a car la cel mai mic pret din insula, adica la 25 euro pe zi", cu toate ca noi stiam ca gasesti si la 20 euro, etc…cineva vorbea de comertul agresiv al grecilor ce servesc prin tavernele insulei…greci care iti ţin calea si insista sa intri in taverna lor, incat de la un moment dat, esti nevoit sa alegi alt traseu…Stiu! fiecare vrea sa-ti vanda cate ceva, dar cred ca e mai bine sa “lasati dom’le turistul sa decida el singur momentul cand e dispus sa cumpere, nu va bagati in sufletul omului”…

Am ajuns in Thassos!

Eu il cunostean pe amicul meu Thassos, verde, parfumat, linistit si invaluit de mantia albastra a cerului si a marii… un prieten cald si calm, precum melodia ce v-o pun ca fond sonor…o insula in care lumea se trezeste la 8 si jumatate dimineata, incepe munca la 9, are siesta intre orele 13 si 17. Thassos-ul e o insula in care nimeni nu se grabeste, nimeni nu e nervos, stresat, un loc unde strazile nu au nume, casele nu au numere, vehiculele mai mici dau prioritate in intersectii celor mai mari, invitandu-se reciproc cu politete, loc in care adeseori soferii greci opresc masinile in mijlocul drumului ca sa mai schimbe, fara graba, cateva cuvinte, blocand circulatia, care, intelegatoate, ii asteapta pana si-au terminat ce au de spus, o insula in care, in porturi, pescarii sporovaiesc toata ziua in fata unui pahar de ouzo sau de bere Mythos, sau isi aranjeaza fara graba, alene, ardeleneste, navodul si ulcelele in barci, ustensile pe care seara le vor scufunda in apa, ca sa le umple cu pesti si calmari…Ei, tihna, nenica!... "dolce far niente" total... nu ca la noi prin orasele mari, unde auzi numai sirene de ambulante si claxoane de vehicole grele sau vezi cate un deget scos prin geamul de la portiera…

In Thassos pierzi notiunea timpului, nu mai stii deca e luni sau joi, daca e iunie sau septembrie, daca e greva la Atena sau inundatii pe Dunare…

Cazarea la Periklis Studios

Inca de pe ferry-boat ne-a prins o ploaie torentiala cum n-am mai vazut niciodata in Thassos. Toata lumea s-a adunat in barul de pe ferry, apoi, fuga-fuguta pana la autocare prin ploaie. Ne-am facut ciuciulete, parca eram scosi dintr-o masina de spalat, la care programul de uscare prin centrifugare era defect…Mihaela, ghida noastra din insula, ne-a preluat si ne-a aciuit la taverna Mouses din Limenas, ne-a servit cu un suc de portocale din partea casei, ne-a facut o scurta informare, ne-a anuntat zilele de plecare in excursii. Autocarele ne-au preluat si ne-au cazat pe rand la vreo 5 studiouri, preluand in acelasi timp si bagajele celor din tura anterioara, ce aveau sa se intoarca in aceeasi zi spre casa, (adunarea in port la ora 15,30, pornirea spre casa la ora 16).

Perikils e o vila superba! …holul era dichisit in stil marinaresc, camera nostra era spatioasa, avea un pat dublu si unul simplu, avea frigider, televizor, dulap, foen, baie, chicineta in interior, o terasa cu trei scaune si o umbrela mare de soare deasupra. Aveai apa calda la dus, tot timpul. Lenjeria de pat si prosoapele ne erau schemate la fiecare 2-3 zile. In jurul vilei, se intindea o zona verde simpatica, unde puteai face un barbecue la cerere, gaseai multe scaune si mese pentru odihna, un leagan, si multe flori de multe culori, in special leandrii si tufe de cuisoare care…mmmm…te intampinau cu parfumul lor de fiecare data cand ajungeai acasa…Vila Periklis e bine situata in Limenas, e la 3 minute de portul de ferry (pe o scurtatura), la 2-3 minute de agentiile “rent-a car”, la 5 minute de un supermarket, la 15 minute de cele doua plaje (plaja de langa vechiul port si plaja complexului Tarsanas), la 10 minute de taverna Mouses, unde multi turisti din grup aveau comadata inca de-acasa masa in stil demipensiune sau “all-inclusiv”, loc in care am luat si noi o data pranzul, serviti de o tanara romanca. Preturi rezonabile si mancare excelenta. Si desert din partea casei.

Prima plimbare...

Ei, si dupa ce-a plouat o vreme, dar stim noi cum e pe insule, vremea e foarte schimbatoare, iata ca apare si soarele…soare pe care nu-l mai vazusem de doua saptamani…hai pe colina Karnagio sa fotografiem apusul de soare…hai sa gustam din savoarea vechiului port, a bazarului…hai la plaje si la adunat pietricele colorate din apa…hai pana sus la amfiteatrul greco-roman, hai la vechea cetate…hai la Marble Beach pe jos, hai la firma Hertz, de unde inchiriem noi de obicei autoturismul, hai sa facem din nou “ocolul insulei in 80 de ore”, hai sa ne tarsaim iarasi slapii pe cele 20 de plaje minunate ale insulei, una mai frumoasa decat celalata, hai prin anticele sate de munte, unele locuite, altele nu, hai, hai…in fine, de-acum incolo, avem 10 zile la dispozitie, oboseala drumului a disparut, ... de-acum incepe acel lucru la care am visat un an intreg…

Vacanta!

---

VIZUALIZĂRI: 5415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI