La pomul lăudat să nu te duci cu sacul

TIPĂREȘTE

Este prima mea experienţă în Bulgaria şi tot prima la all inclusive. O experienţă interesantă, cu plusuri şi minusuri.

Am stat 7 nopţi. Rezervările le-am făcut în jur de 26 iulie. Am avut două camere fiind o familie cam mare (3 adulţi şi 3 copii). Ideea de a avea totul pre-plătit şi de a umbla cu buzunarele goale prin statiune este excelentă, aşa că voi recidiva la all inclusive, dar nu la acest hotel şi poate nici în Bulgaria.

Totul, de la arhitectura exterioară, la cea interioară, mâncare, animaţie este condus după regula „efort financiar minim, profit maxim”.

Să detaliez:

Locaţia – Hotelul este situat la malul mării. Cu toate acestea, nu este adecvat pentru împătimiţi ai bălăcelilor în mare, deoarece plajă există doar în jurul piscinei, marea fiind adâncă, în dreptul hotelului fiind amenajat un mic port pentru două-trei vaporaşe de croazieră.

Pentru bălăceală există varianta South Beach, aflată în dreptul hotelului Rubin, la care teoretic, turistul cazat la Dolphin Marina are dreptul la două şezlonguri şi o umbreluţă pe cameră. Spun teoretic, pentru că după ora 8,30 cu greu mai poţi găsi unul liber, într-o poziţie din care să-ţi poţi supraveghea copii.

Construcţia nu are un stil arhitectonic bine definit. În poze arată mult mai bine decât în realitate.

Hotelul este situat pe un deal. Recepţia se află pe coama dealului, la nivelul şoselei ce leagă hotelurile din resortul Grand Varna. Acesta este etajul 5. La etajul 4 se află restaurantul, iar plaja la etajul 1, care este de fapt parterul. Hotelul are 3 lifturi centrale, care duc până la etajul 5 şi vreo două laterale, care merg până la etajul 4. Lifturile sunt funcţionale, cu condiţia să le utilizezi corect (eu am văzut copii, şi nu români, care ieşind din lift se distrau apăsând toate butoanele, astfel că atunci când îl foloseai se oprea la fiecare etaj).

În faţa hotelului este amenajată o mică gradiniţă de flori, dar în spate (adică spre mare) nu este amenajat decât spaţiul din jurul piscinei. Restul spaţiului are o vegetaţie spontană, dar fără farmecul zonelor sălbatice, neatinse de mâna omului, ci mai mult un aspect neângrijit.

Camerele sunt mari, luminoase, cu ferestrele spre mare, piscină, parcare sau dig. Mobilierul este în bună condiţie, dar de proastă calitate, la fel şi lenjeriile de pat, care arată ca şi cele dintr-un spital de la noi, doar puţin mai albe. Camerele au uscător de păr şi seif care intră în preţ. Cartelele de acces funcţionează greu, dar le puteţi duce la recepţie să le magnetizeze dacă aveţi probleme. Puteţi cere mai multe cartele pentru o cameră.

Aerul condiţionat şi lumina funcţionează doar cu uşile şi ferestrele închise si cartela pusă în locaşul ei de lângă uşă.

În camere puteţi avea „vizitatori” (păiansecte, cum le spun copiii mei). Cei mai urâţi sunt miriapozii, dar bănuiesc ca aceştia circulă numai la etajul 1 (PARTER). În rest, nu am văzut decât muşte. Cameristele sunt dotate cu spray insecticid şi trebuie să reclamaţi la recepţie sau să vă înţelegeţi cu ele ca să scăpaţi de nepoftiţi.

În hotel există 4 baruri: cel de la recepţie, unde se poate ciuguli ceva între orele 14-16 (mai mult patiserie) şi unde se poate bea un espresso bunicel, ciocolată caldă, ceai, gin tonic, iar ca suc, cele mai bune sunt ice-tea şi mirinda (oferta este mai variată, dar nu vă recomand). Acest bar are o terasă generoasă, cu vedere la mare, foarte căutată de turiştii din hotel.

La barul de la restaurant nu trebuie să aveţi prea mari pretenţii. Se poate bea ceai, ciocolată cu lapte, lapte cald, aceleaşi sucuri şi altele, iar ca alcool, vin alb şi roşu şi bere. Vinul şi berea sunt slăbuţe, dar câteodată sunt băubile. Încercaţi, gusturile diferă, la fel şi calitatea băuturii din fiecare butoi.

La plajă există trei baruri. Unul este în interiorul hotelului dar noi nu

l-am încercat. Celălalt este chiar lângă piscină. Să nu aveţi prea mari pretenţii la cafea, e doar un ness slăbuţ, dar noi am apreciat ginul tonic, Sprite, Orange-Mirinda şi Ice-tea (nesănătoase dar gustoase). Berea este ca la restaurant, uneori băubilă, uneori nu.

Barul de pe South Beach, care este în preţ, mi s-a părut cel mai slab. Este aglomerat (nu înţeleg de ce) iar băuturile foarte diluate.

Restaurantul arată ca o cantină muncitorească sau ca acele celebre restaurante „împinge tava”, cu deosebirea că aici nu beneficiezi de tavă, ci doar de farfurie.

Este curat, nu sclipitor, iar la masă poţi găsi ceva bun de mâncare de fiecare dată.

Ceea ce nu mi-a plăcut este că produsele oferite erau de slabă calitate, uneori aveam îndoieli cu privire la prospeţimea lor, iar câteodată mîncarea era reciclată. Am găsit la un prânz crenvurşti de la masa de dimineaţă, în tocăniţă şi frecvent parizer în pilaf. De asemenea, mâncărurile nu sunt foarte aspectuoase, iar diversitatea şi belşugul erau create printr-un artificiu pe care eu îl numesc „variaţiuni pe aceeaşi temă”. Adică, la micul dejun găseai ouă fierte, omletă simplă, omletă cu legume, omletă cu parizer, frigănele (pâine prăjită în ou). Separat, se găsea un salam fiert la abur (probabil ca să nu vezi dacă e proaspăt sau nu), caşcaval cu aspect şi gust de brânză topită, unt cu gust de margarină, diverse salate gata preparate, dar si ingrediente separate pentru a-ţi crea propria salată, două feluri de gem, două feluri de brânză, lapte rece, două feluri de cereale, două feluri de musli, două feluri de compoturi, câteodată hering marinat, un orez cu lapte cam negru (poate că era arpacaş?), de două ori pate de ficat, de două ori cărniţă din conservă, de două ori un fel de şuncă de praga.

Vă recomand telemeaua, legumele, peştele marinat, laptele cu cereale. De asemenea sunt comestibile pateul, gemurile şi cam atât.

La masa de prânz nu vă recomand supele, dulci şi condimentate din belşug cu oregano, piureul de cartofi care în tot resortul se face numai din fulgi, pilaful sârbesc cu legume şi parizer, mămăliga care are consistenţa unei smântâni diluate, Puteţi încerca tocănitele şi mâncărurile de mazăre şi fasole verde cu cărniţă de pui sau purcel, carnea de pui sau porc înăbuşită, orezul simplu, pilaful cu legume, pui sau ciuperci, iar ca desert îngheţată, care deşi are toată aproape acelaşi gust indifierent de culoare, este bunicică.

Fructele nu sunt mereu proaspete şi se exagerează cu porţionarea lor, mai ales a celor care oxidează foarte repede.

La masa de seară noi am ales restaurantele „à la carte”. În preţul sejurului este inclusă o masă pe zi, prânz sau cină la unul din aceste restaurante.

Este greţos sistemul de rezervare a mesei la aceste restaurante. Există o gheretă lângă hotelul Dolphin, unde vin două fete care se ocupă de rezervări în fiecare dimineaţă, la ora 9. Se formează două cozi, în sensuri opuse, iar dacă până vă vine rândul nu mai găsiţi loc la coada la care aţi stat, nu puteţi rezerva peste rând la cealaltă coadă. Dacă vă duceţi la mare într-un grup mai mare de 4 persoane, trebuie să vă treziti dimineaţa pe la 7 şi cel târziu la 7,30 să fiti la coadă, căci numărul meselor cu mai mult de 4 locuri este limitat, iar la restaurant nu puteţi lipi mesele. De asemenea, trebuie să cereţi expres o masă cu 6 sau 8 locuri.

Trebuie să mai ştiţi că dacă vă place un fel de mâncare la aceste restaurante, puteţi comanda câte porţii doriţi să mâncaţi.

Restaurantul cu profil italian Dolce vita este OK. Salatele sunt bune, la fel şi singurul fel de paste, doar că parmezanul este înlocuit cu acel caşcaval gen brânză topită pe care îl primiţi la masa de dimineaţă din hotel.

Felul principal este Osso buco, care nu are în comun cu felul original de mâncare decât carnea de vită, dar nu partea care trebuie. Chiar şi aşa, mâncarea este bună şi prezentată frumos.

Ca băutură, gratis nu puteţi primi decât bere la draft sau vin la carafă, dar puteţi alege orice alta pe care o veţi plăti la finalul sejurului.

Tot OK sunt şi restaurantul cu profil asiatic şi BBQ unde produsele sunt gustoase şi frumos prezentate. La aceste trei restaurante puteţi primi pentru copii sucuri naturale (nu un pahar, ci oricâte doresc), iar îngheţata este alta decât cea pe care o primiţi la hotel sau la barul de îngheţată de lângă hotel, mult mai fină. Bacşişul pentru chelner nu este obligatoriu, dar este binevenit, iar dacă comandaţi şi ceva cu plată, de pildă o sticlă de vin, chelnerul devine ceva mai interesat de masa dvs.

Cu totul altfel stau lucrurile la Albatros, pe care l-am vânat multe zile la rând, dar a fost închis pentru turişti, fiind rezervat de personalităţi locale. Când au deschis, am primit o salată banală, nişte bucăţi de păstrăv reîncălzit, un file de cod prost preparat cu o garnitura de piure din fulgi amestecat cu ceva rroşu (probabil sfeclă roşie), sucuri de la dozator şi foarte diluate, îngheţată ca la hotel. Priveliştea acestui restaurant este minunată, dar prin altceva nu excelează.

Nici unul dintre restaurantele à la carte nu oferă cafea.

Bacşişurile variază de la 2 la 10 leva, dar în general vorba dulce face cât bacşisul. Doar cu cameristele nu te înţelegi decât cu bacşişul.

Curăţenie superficială se face zilnic – măturat nisipul, spălat pe jos, schimbat prosoapele. Gelul de duş şi şamponul trebuie să-l ceri şi dacă nu le dai măcar o dată 2 leva îţi spun că nu au. Lenjeria de pat s-a schimbat o dată în 7 zile.

Prosoapele de plajă le primiţi de la recepţie şi vi se schimbă de câte ori pe zi doriţi.

Oaspeţii hotelului erau în majoritate români şi ruşi şi spre mândria mea românii erau civilizaţi, ruşii fiind campioni la proaste maniere, urmaţi la scurtă distanţă de nemţi, care beau până ajungeau să vomite în lift.

Mai erau şi englezi, chinezi, cehi. Nu ne-am simţit discriminaţi pentru că eram români şi nici nu am cumpărat servicii mai bune cu bacşisuri prea multe sau mai mari decât media.

Piscina hotelului este relativ mică, dar foarte atractivă pentru copii. În bazinul destinat lor există două topogane cu apă. Există şi două ciupercuţe din care curge apă de două ori pe zi, câte o oră şi jumătate, spre deliciul copiilor. Am observat că piscina este căutată şi de oaspeţii celorlalte hoteluri din resort. Şezlonguri se găsesc oricând, dacă nu aveţi pretenţii la o anumită poziţionare. Sunt persoane care-şi rezervă locul pe şezlong sau pe pat punând diverse prosospe pe ele, dar nu este cazul să vă panicaţi că nu veţi găsi şezlong sau umbreluţă. Vă sfătuiesc ca după orele 16 să vă mutaţi pe partea dinspre mare pentru că cea dinspre hotel nu mai are soare. Nisipul din jurul piscinei este plin de chiştoace, deşi angajaţii le adună zilnic. Există doi salvamari cam plictisiţi la piscină, dar nu prea au ce face, dată fiind adâncimea maximă a acesteia (1,50 m). Atenţie la bazinele pentru curăţat nisipul de pe picoare, mai ales cel din faţa scării de la topogane, locurile fiind foarte alunecoase. Aşa că învăţaţi copii să nu alerege spre topogan şi să fie atenţi cum calcă. Eventual anunţaţi pe cineva să vină să măture apa şi nisipul din jurul acestor bazine.

Locuri de joacă pentru copii sunt în grădina de la Grand Varna, pe plajă şi lângă hotelul Dolphin (gonflăţele), iar cu plată, nişte baloane cu aer care plutesc într-un bazin cu apă (5 leva 6 minute). Mai sunt jocuri pe calculator, dar trebuie să cumperi o cartelă cu timp limitat, masă de biliard, masă de ping-pong.

Animaţia este slăbuţă, sunt 2 băieţi şi vreo două fete care încearcă să strângă lumea la volei, la aruncare la ţintă sau gimnastică în piscină. Nu reuşesc însă să creeze o atmosferă deosebită şi adună în jurul lor mai mult copiii.

La Varna există un Delfinariu. Puteţi lua autobuzul 409 cu 1,60 leva biletul de persoană. Nu faceţi decât vreo 15 minute şi opreşte chiar vis-a-vis de Delfinariu.

Însă drumul pe jos de la hotel până la staţia de autobuz vă ia tot cam atât. Există si varianta taxiului din faţa hotelului care costă 20 de leva (negociabil).

Biletele la Delfinariu costă 20 de leva pentru adulţi şi 14 leva pentru copii şi puteţi alege să plătiţi doar pentru copii, iar. dvs. aşteptaţi în hol sau la terasa alăturată.

Atenţie mare în mijloacele de transport în comun. Biletele se cumpără de la taxatoare, care circulă prin autobuz şi încasează banii. Dar, aceasta este discret însoţită de persoane care ochesc locul de unde scoateţi banii şi, cu complicitatea şoferului, care pune atâtea frâne câte sunt necesare pentru a crea o mică busculadă, vor încerca să vă buzunărească. Noi aşa am păţit şi am rămas fără 160 de leva. Aşa că ne-am trezit la Delfinariu fără bani suficienţi pentru 6 bilete (3 adulţi şi trei copii) şi cu copii urlând că nu vor vedea spectacolul. Până la urmă am numărat banii care rămăseseră în poşeta mea, un rest de la 100 de leva şi am cumpărat 4 bilete pentru copii şi un adult.

Spectacolul mi s-a părut scurt şi foarte slăbuţ, dar copiilor le-a plăcut şi asta contează. Eu personal nu cred că face banii. La întoarcere am luat taxiul cu 15 leva rămaşi. De la recepţia hotelului am aflat despre complicitatea dintre şofer, taxatoare şi hoţul de buzunare (care în cazul nostru a fost o tânără foarte bine îmbrăcată şi care avea o poşetă pe o parte şi se făcea că cotrobăie prin ea, dar de fapt se chinuia să desfacă nasturele de pe buznunarul pantalonului soţului meu). Această informaţie mi-ar fi fost utilă dacă mi-ar fi fost furnizată în clipa în care am cerut informaţii despre drumul la Delfinariu, aşa că v-o împărtăşesc, poate că veţi şti să vă luaţi măsurile de precauţie necesare: urcaţi în autobuz cu banii de bilete pregătiţi, păziţi-vă poşetele şi buzunarele, nu vă ruşinaţi să-l întrebaţi ceva de sănătate în orice limbă pe cel care face un gest ce vi se pare suspect.

Mânăstirea din staţiune este un fiasco: e un loc unde se cumpără acatiste şi CD-uri cu muzică religioasă. Pozele în interior costă 20 de leva, iar filmarea 30. Noi ne-am mulţumit cu exteriorul. Oricum, construcţia este din lemn şi nu are picturi murale ci doar câteva icoane, iar localul în mare parte este transformat în hotel.

În ziua plecării am avut o nouă surpriză. Am ajuns în staţia de autocar mai devreme şi copiii au avut nevoie la toaletă. Aşa că am trecut strada la hotelul de vis-a-vis, hotel Romance, de 3 stele plus. Nu avea topogane cu apă la piscină, dar interioarele mi s-au părut de un bun gust desăvârşit. În comparaţie cu acesta, hotelul nostru de 4 stele pare infect.

Noi însă ne-am străduit să vedem mereu partea plină a paharului: vremea a fost frumoasă, copiii nu au ieşit din apă până la 6 seara, în cameră doar am dormit, serile la restaurant au rupt monotonia meselor la „împinge tava”, deci sejurul a fost OK.

Şi încă ceva: chiar dacă predaţi camera la ora 12, puteţi păstra brăţările şi prosoapele de baie până plecaţi, puteţi lua prânzul, puteţi folosi piscina şi barurile. Autocarul nostru pleca la 17,10 şi ne-a fost foarte comod să lăsăm bagajele la recepţie şi să pierdem timpul în hotel.

Eu am avut aşteptări mai mari şi nu sunt de acord cu cei care spun că la banii ăştia nu trebuie să visezi la cai verzi pe pereţi. Nu am visat la aşa ceva, ci la un raport calitate/preţ corect, care nu este chiar realizat. În concluzie, dacă sunteţi ceva mai pretenţioşi sau doriţi să vă simţiţi răsfăţaţi în concediu, aici n-o să vă iasă. Schimbaţi hotelul!

---

VIZUALIZĂRI: 2263 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI