De ce „porfir”?

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Documentare 'AmFostAcolo', DE LA LUME ADUNATE - COMUNITATE" (deja existentă pe sait) - rubrică dintr-o secțiune OFFTOPIC sau DE INTERES TURISTIC RESTRÂNS!

Interesant articol. Ma abonez la firul de discutie.

@mihaelavoicu:

Interesant subiect și-mi pare bine că l-am zărit în lunga mea listă de articole necitite pe aici. Dar va veni curând vremea lor.

Încerc un răspuns din ce -mi amintesc, lecturi trecute. Porfirul purpuriu este numit și "piatră regală", din câte știu eu unul din materialele favorite ale faraonilor, mai ales cel roșu purpuriu (sunt și alte nuanțe de porfir, pietre mai puțin valoroase în artă). De ce a fost favorit, e clar, este foarte dur deci rezistă în timp iar culoarea purpurie reprezenta un simbol. Purpuriul, roșu violet de fapt, era culoare reginei Cleopatra și a împăraților Romei. Se spune că simbolizează puterea, luxul, ambiția, era interzisă oamenilor de rând, doar regii, împărații și cardinalii o purtau, de aceea s-a numit și "culoarea puterii". Se spune că a fost prima culoare produsă artificial, căci prețul celei obținut din moluscă era imens chiar și pentru marile case imperiale.E o întreagă istorie a culorilor și simbolurilor acestora, merită să o aprofundezi căci te ajută mult în înțelegerea locurilor istorice pe care le vizitezi...

Legat de statuile dacilor din Forul Roman lucrate în porfir purpuriu, piatra din care se făceau doar statuile împăraților romani, explicația ar fi de găsit în "De bello dacicus" scrisă de împăratul Traian - din păcate aceasta pare a fi dispărută de câteva secole dacă nu cumva este în ascunzișurile Vaticanului căci a dispărut din ordinul unui papă. Împăratul Traian se zice că și-a exprimat toată admirația și respectul față de un dușman de temut, foarte puternicii, pricepuții, neînfricații și demnii luptători, dacii. Îi considera cei mai valoroși războinici din lume. De ce cu mâinile în față și nu cu ele legate la spate ca prizonieri barbari, din câte știu eu încă este un mister nedezlegat, sunt doar presupuneri. Încă nu s-a descoperit Porticus Purpuretica, despre care se știe că a existat la Forum și nici câte alte statui de daci, din porfir, ar fi fost. Dar acea construcție a născut semne de întrebare încă din vremea ridicării ei tocmai prin acele statui de daci demni. Cert este că dacii au primit cumva respectul Romei care s-a folosit de bogățiile Daciei pentru a se salva din criza financiară.

Legat de războaiele daco-romane și recunoștința lui Traian pentru daci, cel mai bun documentar pe care l-am văzut a fost, acum câțiva ani, unul italian. Acolo dacii erau foarte lăudați.

Sper să te ajute ce am scris, să cauți mai departe informații și să aflu și eu câte ceva. Îmi place subiectul.

@elviramvio: Legat de acest subiect, cel care a ”scormonit” în Biblioteca Națională din Paris și a scos la lumină problema a fost istoricul Leonard Velcescu (îl poti găsi pe Net), cu Doctoratul luat la Sorbona.

El a fost cel care a identificat câteva statui de daci prin Europa. Și el își punea atunci această întrebare, de ce porfir?

Eu am pus la rândul meu întrebarea, pentru că am văzut pe AFA persoane bine documentate în foarte multe domenii, care poate au prins ceva informații în plus.

Prima dată când am citit despre așa ceva, era prin 2014. De atunci nu am mai auzit nimic.

Mulțumesc pentru amănuntele prezentate!

Numai bine!

@mihaelavoicu:

Il urmăresc pe Velcescu de ceva timp, sunt interesante articolele si interviurile cu el. Pe de altă parte este implicat în Asociația Identitate Culturală Contemporană / AICC, acolo poți urmări o parte din studiile lui și din munca cu tinerii români. Desigur că nu pune totul pe masă, în viitor însă sigur într-o nouă lucrare personală vor fi informații interesante.

Mihaelavoicu&Elviramvio: Îmi place discuţia dintre două erudite. Mai aflăm câte ceva. Este o pată de culoare printre multele văzut-plăcut.

Eu, ca geolog, aș denumi mai curând această rocă porfirit, iar termenul de porfir să se refere la textura (aspectul) rocii. Textura porfirică este aceea în care apar (se văd cu ochiul liber) cristale mari (numite fenocristale) albicioase (de feldspat ±cuarț), prinse într-o masă microcristalină. Uneori, alături de fenocristalele mari albicioase, pot să apară, mai mici și mai puțin vizibile, fenocristale ale unor minerale închise la culoare (mafice), cum ar fi amfiboli, piroxeni, biotit.

Deci porfiritele sunt niște roci vulcanice cu textură porfirică. Culoarea lor, privită de departe, este dată de cea a masei care înglobează fenocristalele, fiind în general nuanțe de roșu și cenușiu. Am văzut că uneori s-a pus semnul egal între porfir și rocile roșietice cu textură porfirică, dar cenușiul este probabil la fel de răspândit. Desigur, varietăți de porfirite cu aspect frumos erau (sunt) renumite și preferate pentru lucrări de artă. În acest sens, totuși porfiritele sunt roci comune. Formează munți și le întâlnim în mediul urban sub formă de pavaje, borduri etc.

Deci termenul de porfirit nu se referă la o anumită categorie de roci definită chimic sau petrografic (mineralogic), ci doar la aspect. Oricum, trebuie să fie o rocă vulcanică. Definirea ei, așa cum am găsit pe net, ca ”un fel de marmură” este o mare greșeală deoarece marmura este o rocă calcaroasă monominerală (calcit = carbonat de calciu) metamorfozată.

De ce porfiritele au textură porfirică? Sunt roci magmatice care și-au început ascensiunea din adâncurile Pământului spre suprafață, dar, de regulă, nu au ajuns la suprafață. Din acest punct de vedere ele nu pot fi roci eruptive așa cum apar în unele definiții de pe net. Rocile eruptive sunt cele care deja au ajuns la suprafața Pâmântului sub formă de erupții concretizate (în cazul nostru) în curgeri de lave. Desigur, și în România sunt munți întregi (de exemplu lanțul vulcanic Călimani - Gurghiu - Harghita) de andezite care au textură porfirică (cu fenocristale de feldspați și minerale mafice într-o masă măruntă), dar aspectul artistic porfiric nu este așa grozav.

Porfiritele, ca magme în ascensiune spre suprafață, au staționat timp mai îndelungat în camere magmatice intermediare în care, printr-o ușoară răcire a magmei (nu a lavei!) au avut timp să se dezvolte fenocristalele. Dacă ascensiunea magmei ar fi fost rapidă și eventual ar fi erupt (ca lave), atunci fenocristalele ar fi rămas mici, iar matricea să fie sticlă. Caz extrem sunt lavele fără fenocristale numite și sticle vulcanice, de exemplu obsidiana. La celălat capăt, sunt rocile magmatice care au stat departe de suprafața Pământului și printr-o răcire îndelungată și lentă au avut timp să cristalizeze, astfel că sunt compuse numai din fenocristale. În acest fel sunt formate granitele, dioritele etc. De referință ca granit ”roșu” în privința aspectului artistic, ar fi granitul de Rapakiwi (posibil ca și mausoleul lui Lenin din Piața Roșie, Moscova, având fencristale foarte mari albicioase sau roșcate de feldspați și negricioase de minerale mafice să fie placat cu astfel de piatră).

O altă caracteristică a porfiritelor, așa cum am învațat-o eu la școală, este că matricea care înconjoară fenocristalele, nu poate fi sticlă (material amorf) ci doar microcristalină (cristale foarte mici de toate cele - feldspat, cuarț, amfiboli, piroxeni, biotit - dar care pot fi văzute la microscop (în secțiuni subțiri). Deși pe net se specifică deseori că e vorba de roci cristaline (deci complet cristalizate), am văzut și referiri la o matrice sticloasă, dar nu cred că este corect. Din acest punct de vedere, nici andezitele din Călimani-Gurghiu-Harghita nu pot fi porfirite deoarece ele conțin sticlă vulcanică.

La toată această tărășenie, se mai adaugă în ceva: din punct de vedere geologic, porfiritele trebuie să fie roci ceva mai vechi, preterțiare (Terțiarul este perioada mai veche a Neozoicului, între Mezozoic și Cuaternar). În perioade geologice atât de îndelungate, rocile vulcanice eruptive suferă o devitrificare, cu alte cuvinte sticla vulcanică inițială care înconjura fenocristalele se transformă într-o masă microcristalină. Din câte știu eu, de exemplu în Dobrogea de Nord, Dealul Consul (pe lângă Somova) ar fi un porfirit, probabil un fost dacit sau riolit (roci eruptive bogate în silice) devitrificat. La fel, urmând logica asta, andezitele din Călimani-Gurghiu-Haghita nu prea pot fi porfirite deoarece sunt cam prea tinere.

Fiind roci (sub) vulcanice, este normal ca porfiritele să aibă o mare duritate. Uneori se zice, ”tare ca granitul”, deși granitul nu este cel mai tare bolovan. Oricum, nu poți compara duritatea porfiritului cu aceea a marmurei (calcar cristalin). În plus, marmura este și foarte sensibilă la atacurile chimice (de exemplu se dizolvă în acizi fiind compusă din carbonat de calciu), pe când porfiritele sunt (ca și) inerte.

Forma de zăcământ a porfiritelor, și anume mari corpuri subvulcanice, o face ca în unele zone al Pământului să se găsească în mari cantități.

Faptul că sunt roci vulcanice, implică și o anumită omogenitate, nefiind afectate de fisuri așa de exemplu ca rocile metamorfice din care, iar ne referim la vestita marmură. Cu alte cuvinte ar fi mai ușor de găsit (de extras, de decupat) un bloc uriaș din care să să faci o statuie uriașă din porfirit decât una din marmură... și cu toate implicațiile ce rezultă de aici.

@Lucien: Dragă Lucien, nu am cuvinte de mulțumire pentru ampla ta explicație, cu totul și cu totul, de specialitate. În primul rând îți mulțumesc pentru timpul acordat acestei expuneri, pentru claritatea și buna înțelegere a fenomenelor geologice (dacă nu greșec) petrecute la formarea porfiritelor.

Niciun moment nu aș fi crezut să primesc o așa de lungă, frumoasă și clară explicație. Acum am înțeles de ce porfiritele sunt valoroase și apreciate în sculptură. Și de ce au fost dedicate celor puternici, adică regilor și zeităților.

Mulțumesc încă odată pentru răspunsul dat și mulțumesc Proniei că ești pe AFA!

S-ar putea să mai fie nevoie de intervențiile tale. Poate chiar azi, pentru că am intenția să scriu despre Platoul Meledic și lacul cu apă dulce din masivul cu sare.

Un an bun, sănătate și... mai vrem!

@mihaelavoicu: Mă flatezi, dragă Mihaela, și mă faci să roșesc. Mai ”greșesc” și eu uneori și vin cu ecouri ceva mai devoltate... mai ales dacă am motiv. Aștept lacul de apă dulce pe masiv de sare. Sună neobișnuit, dar nu e ceva ieșit din comun. Înclusiv în România am văzut astfel de cazuri.

@mihaelavoicu: @Lucien e specialist in domeniu! A prins profesorii vechi si buni. E o adevarata lectie despre pietre, pietricele si bolovani, iar mie mi-e drag sa-i citesc explicatiile!

@mihaelavoicu: Foarte interesant subiectul si cel putin la fel de placute sunt ecourile care aduc un plus articolului.

Felicitari tuturor, votat cu mare drag.