O dată-n viață și un revelion sârbesc

TIPĂREȘTE

În fiecare an, când trebuie să rezervăm sejurul pentru revelion, ne dăm cu capul de toți pereții. Pentru că suntem foarte mulți și trebuie să fie ieftin și bun, este esențial să avem petreceri, pentru că suntem dansatori, să avem și carnaval, pentru că ne place să ne prostim, să fie și la max 250-300 de km de București, ca să ajungem ușor... ce să mai... să aibă și pe mama și pe tata și să fie și pentru toate buzunarele.

Anul ăsta nu mai știam încotro. De obicei, preferăm România, dar prețurile pentru sejururile de revelion au luat-o razna de tot iar noi nu suntem dispuși să dăm mai mult decât considerăm că face.

Valea Prahovei este exclusă dintotdeauna de pe lista noastră pentru revelion, la mare am fost în ultimii doi ani, spre zona Buzăului am fost de 5 ori, spre Sibiu de destule ori, chiar și la vecinii bulgari..și nu mai aveam nici o informație care să ne satisfacă. Și ne-am adus aminte de Kladovo și de petrecerile sârbești, despre care am citit și aici, pe AFA, și chiar dacă era un pic mai departe am zis să încercăm.

Am luat legătura direct cu hotelul dar ne-a trimis la agențiile din România cu care colaborează, așa că am rezervat încă de prin septembrie la 458 EUR/familie/pachet 3 nopți all inclusive, cu avans 200 de EUR la data rezervării.

De plecat, am plecat cu mașinile la o oră rezonabilă din București (7,30). Cam 380 de km au fost din poarta noastră până la Kladovo și am avut parte de un drum lejer pe traseul București - Pitești – Slatina – Craiova – Filiași – Drobeta Turnu Severin și în afară de benzinăria după autostradă la care ne-am întâlnit dimineața, ne-am mai oprit doar la o benzinărie la ieșirea din Craiova. Am trecut cam într-o jumătate de oră de vamă și după 11 km am intrat în Kladovo. Ne uitasem de acasă pe maps și am văzut că hotelul se află pe malul Dunării, la strada principală și este cel mai înalt din zonă, așa că așteptam să ne sară în ochi. Și l-am zărit de cum am intrat în Kladovo.

Am avut surpriza să câștigăm și o oră, de care uitasem, astfel că aproape ora 13 când am ajuns era de fapt aproape ora 12, la Kladovo.

O surpriză și mai plăcută a fost să ni se facă check-in-ul imediat, noi făcându-ne planul de la vamă că ne lăsăm mașinile în parcare și ne plimbăm puțin prin oraș. N-a fost cazul, ne-au dat cheile imediat și am ocupat aproape tot etajul 3, nu ne-au mai împrăștiat pe la toate etajele ca în alte cazuri. Cred că este prima dată când suntem atât de grupați într-un hotel mare. Este adevărat că la Kladovo am fost mai puțini decât mergem de obicei la revelion, anul ăsta 22.

Despre Djerdap Hotel au mai scris colegi pe AFA așa că sper să nu mă lungesc și să spun mai mult despre revelion, ăsta m-am gândit să fie scopul.

Prima impresie a fost că hotelul este de tip comunist și ne gândeam la un turism de masă. Cu cele aproape 150 de camere și apartamente și 500 de oameni la revelion nu pot să spun altceva. Venind dinspre România, când am început să ne apropiem și îi vedeam spatele, ne-am cam speriat pentru că arăta cam jalnic. Un bloc comunist cu 8 etaje, cam jerpelit. Când l-am văzut din față ne-a mai venit inima la loc pentru că era mai arătos, iar când am intrat ne-a venit inima la loc de tot pentru că ni s-a părut chiar ok.

Personalul de la recepție ni s-a părut prietenos și foarte receptiv și ne-au rezolvat repede cu cheile de la cameră. Vorbeau engleză, rupeau și ceva română... am fost încântați. Apoi n-am mai fost așa entuziasmați. Când am vrut să luăm relații despre ce putem să facem în zonă nu erau prea siguri pe ei. Nici cu distanțele, nici cu ce anume puteam să facem pe jos, ce cu mașina. A doua zi, când i-am întrebat din nou ceva, ne-au trimis „mai bine la punctul infoturistic din apropiere”. Drăguți, nu pot să zic, dar le mai trebuia un pic de zvâc.

Personalul care ne-a servit, însă, jos pălăria. Să fii permanent de serviciu și să fii atât de amabil și de serviabil fără a fi servil, mai rar.

Este prima dată de când mă ocup de grup și este așa o diferență între camera mea și a celorlalți. Am înțeles că la Djerdap etajul 1 și 2 sunt renovate, dar nouă ni s-a părut ok și etajul 3. Cum am spus am avut mare parte din etajul 3, camere duble și camere triple iar eu am avut apartamentul din capătul holului, cel cu vedere și balcon la Dunăre, camera 305.

Apartamentul a fost compus dintr-un hol la intrare unde erau două dulapuri pentru haine dar și intrarea în baie. Apoi o ușă ducea în dormitorul cu pat dublu și noptiere, comodă cu sertare și oglindă pentru machiaj, un taburet, altă oglindă mare în care să te vezi întreg și TV. Pe pat erau prosoapele albe, aranjate fistichiu, cu o ciocolățică în moț.

În living era o canapea de piele de 3 locuri, una de 2 și un fotoliu, o măsuță între ele, TV, iar pe un perete întreg și parte din altul, era un fel de bibliotecă cu blat și rafturi pe care să-ți pui diverse. Încorporat în acest mobilier era și un minifrigider. Pe măsuța din sufragerie am găsit o sticlă (de sticlă) de 1 l cu apă, un pachet de sticksuri și 2 pachețele cu alune, iar pe etajera cât tot peretele, un plic cu cardurile all inclusiv, niște cupoane colorate diferit, cu urări festive, cu numărul mesei, câte 2 pentru fiecare seară, câteva pliante cu atracțiile zonei, un scurt mesaj de bun venit și de mulțumire că i-am ales, dar și programul celor 4 zile în care urma să stăm la ei.

Din living ieșeam în ditamai balconul, cu măsuță și două fotolii stil turcești, cu o vedere su-per-bă asupra Dunării în stânga, în dreapta și în față pe malul românesc, dar și spre frumoasa faleză. Cam în dreptul balconului era și pontonul de unde pleacă vaporașul propriu în plimbări pe Dunăre.

Baia a fost cu cabină de duș, obișnuită ca mărime și cu prea multe consumabile lăsate pe polițele de sub chiuvetă (au fost vreo 6 săpunele, 8-10 plicuri de gel de duș...).

Au intrat în fiecare zi în cameră și au făcut patul și ne-au schimbat prosoapele.

Așa un drag mi-a fost de apartamentul ăsta și așa aș fi vrut să mai stau vreo 2-3 zile ca să lenevesc așa cum mie nu mi se întâmplă prea des...

Singurul inconvenient a fost că Radet-ul lor a avut o avarie în ziua aceea și când am ajuns nu mergea căldura, dar nu era frig în camere. Unele aveau aer condiționat pe care l-am găsit mergând, iar în celelalte aduseseră calorifere și radiatoare. Undeva noaptea, când noi eram la petrecere, au dat drumul și la căldură și n-a mai fost nici o problemă până am plecat.

Cam asta despre cazare. Aș mai completa cu faptul că hotelul este deservit de 2 lifturi, dar eu am mers exclusiv pe scări, că sunt spații de socializare la recepție, în fața restaurantului de 500 de locuri, dar este și un Aperitiv bar cu o capacitate de 50 de locuri, unde poți mânca sau bea. Barul este numai în geamuri și parte din mese sunt cu vedere la faleza Dunării și la Dunăre, este foarte plăcut să bei sau să mănânci ceva acolo. Numai că fumul de țigară este cam gros aici și pe noi ne-a cam alungat. De asemenea, la etajul 1 mai este un salon cu mese rotunde, mari, de 200 de persoane cred, unde am luat restul meselor.

Loc de parcare a fost pentru toată lumea, gratuit. În fața hotelului, mai spre Dunăre, într-un spațiu cu pietriș, peste stradă..., . n-a fost nici o problemă cu asta. De asemenea, WiFi-ul, fără de care nu putem să trăim, a fost la liber și a funcționat impecabil, cel puțin la etajul 3 și pe unde am mai umblat noi.

Cele 3 seri festive, incluzând revelionul

Pachetul nostru a fost all inclusive și a constat în mâncare (mic dejun și prânz, plus cele 3 seri festive) și băutură tot timpul. Mesele de peste zi erau de tip mic dejun prelungit și programul era între 9 și 14, dar ne-a prins și 16 mâncând pe acolo. Dimineața erau d-ale micului dejun, inclusiv calde, iar spre prânz aduceau două supe și piureuri, legume, salate și cărnuri. Cele 3 seri au fost festive toate cu mâncare multă, cele mai frumoase aranjamente pe care le-am văzut eu și cu o lumină semiobscură, cât să nu vezi ce iei de acolo. În nici o seară nu a fost lumină ca să vedem ce alegem, cu toate că am rugat pe cineva să facă puțin mai multă.

Mâncarea a fost multă, prea multă. M-a durut sufletul să văd atâta risipă. Din punctul meu de vedere a fost o exagerare. Aproape că nu se vedea de unde au mâncat atâția oameni. Dar mâncarea aia, etalată o noapte întreagă acolo, nu însemna nimic bun. O parte, cel mai probabil se recupera și o regăseam prin alte feluri zilele următoare, iar ce nu se putea recondiționa sper că ajungea măcar la niște animale. Oricum prea mult, exagerat de multă mâncare.

Ca și feluri: toate salatele posibile și imposibile, în tot felul de aranjamente, multe feluri de mezeluri aranjate în fel și chip, rate, găini întregi, pești foarte mari înconjurați de legume, orezuri, prune uscate umplute cu miez de nucă și învelite cu bacon (foarte bune astea), piftii, jumări, pești mai mici, cărnuri, murături, fel de fel de prăjituri și torturi, dar care nu m-au inspirat deloc și sunt mare mâncătoare de dulciuri, aranjamente din fructe și fructe... ce să mai, cred că cea mai mare varietate dar și risipă de mâncăruri pe care am văzut-o eu vreodată. Din păcate, cele mai multe feluri erau reci, ceea ce a scăzut mult din valoare. Nici nu era posibil altfel având în vedere puhoiul de lume. De aceea am decretat că acesta a fost primul, dar și ultimul revelion (sperăm) de mărimea asta. O să alegem undeva între 100 și 200, max 250 de persoane. 500 ni s-a părut mult prea mult.

Băutura a fost și ea multă și de bună calitate. Țuicile lor, caisiile, gutuile, sucuri la sticle mici pe care le desfăceau în fața noastră, nectaruri, apa și toate sucurile erau la sticlă de sticlă, din acelea mici, nimic aproape în plastic, cafea bună la ibric, vinuri bune... nu au fost reproșuri pe partea asta.

Ceea ce nu mi-a plăcut deloc a fost faptul că la sârbi se fumează în spațiile publice iar mare parte dintre noi nu suntem fumători. Lucru pe care îl știam de altfel, dar pe care l-am cam scăpat din vedere când ne-am gândit să rezervăm. A primat petrecerea dar nu ne-am mai gândit că o să ne deranjeze fumul. Din fericire pentru noi, toți fumătorii noștri fumează afară. Dintotdeauna. Oriunde am fost cazați, la orice etaj am petrecut. Nici măcar la geam. Dacă sunt balcoane da, dacă nu, ies afară. Așa au făcut și aici cu toate că se fuma în sală. Ei au ieșit afară tot timpul, numai că n-a fost suficient. Erau foarte mulți care fumau înăuntru iar climatizarea nu făcea față. Asta nu mi-a plăcut deloc și nu avem de gând să mai alegem Serbia vreodată câtă vreme vor fi aceste reguli la ei. Ceea ce m-a mirat a fost decizia părinților cu copii mici, inclusiv bebeluși, de a sta 3 nopți întregi cu ei acolo, în fumul acela.

În ceea ce privește fumatul în camere, cu toate că pe unele camere era semnul de nefumător la intrare, înăuntru am găsit scrumiere și n-am mai înțeles nimic. Nu știu dacă sunt camere și de fumători și de nefumători. La noi în apartament nu a mirosit deloc a fum iar cei mai mulți au spus că nici în camerele lor, chiar dacă am găsit aproape toți scrumiere. Noi și pe măsuța de pe balcon dar și pe măsuța din living. Deci, probabil că oamenii sunt responsabili și nu fumează în camera în care și dorm, ceea ce este un lucru foarte bun.

Despre muzică. Aici a fost oful nostru. Muzica doar sârbească. Partea românească a fost tot sârbească și am recunoscut doar 2-3 melodii dintre cele pe care le interpreta cel care cânta în românește, dar care nu erau unele chiar de petrecere. De fapt era în românește dar era tot muzica zonei, din banatul sârbesc. Că ei nu fac pauză toată noaptea știam, dar asta nu ne-a mai încântat la fața locului. Muzica foarte tare nu permitea să mai și socializezi, iar de dansat, noi ne-am făcut numărul și ne-am dat în petec, dar nu am fost din povestea aceea. Doar muzica sârbească, 3 seri la rând, de la 8 seara până dimineața, aceleași ritmuri, a fost cam mult pentru noi. De aceea, pe 1 ianuarie ne-am retras pe la 1 noaptea ceea ce nu ne stă deloc în obișnuință.

Plimbarea cu vaporașul hotelului, despre care am tot citit, nu era inclusă în pachetul nostru dar am crezut că la fața locului putem să ne plimbăm, contra cost. Am întrebat încă de la check-in asta dar ni s-a spus că iarna nu scot vaporul la apă. Acuma, că au vrut să ne facă o surpriză sau pentru că a fost vremea atât de frumoasă toate zilele acelea, cu soare și 8-10-11 grade, cert este că pe 1 ianuarie ne-am trezit cu vaporul la apă și cu liste de înscrieri pentru 3 curse. Noi am ales cursa de ora 13. Pot să spun că plimbarea aia a fost revelionul nostru. La bord am avut lăutari care au cântat muzică românească mai bine și am cântat și noi. Am dansat, am cântat și am chiuit toată plimbarea cu vaporașul, habar nu avem pe unde ne-a plimbat. Am băut vin fiert, țuică fiartă, sucuri, și a fost o veselie generală. Cântărețul de la formație a stat numai în mijlocul nostru și ne-a filmat. Am dansat și am cântat români, bulgari, sârbi... de-a valma, 100 de persoane câte eram pe vaporaș și a fost o petrecere pe cinste. Trebuie să spun că la ora 12 nu au fost lăutari la bord, iar plimbarea de la ora 14 nu a mai avut loc pentru că nu au mai fost amatori iar noi am fost norocoși că am avut parte de o plimbarea mai lungă și din acest motiv am ajuns cu o întârziere de 15-20 de minute înapoi.

Puținul timp pe care l-am avut în cele 4 zile l-am petrecut prin orașul liniștit, pe strada pietonală, prin parcul din mijlocul orașului unde este și un lac, care se află la 450 de m de hotel, la Fortăreața Formilas din sec 16, fără taxe și destul de neîngrijită, care se află la aprox 800 de m de hotel și pe faleza Dunării. Și am văzut niște apusuri și răsărituri demențiale. În prima zi am mâncat pe ștrasele pietonal, la Princ, două ciorbe de pește și o pleșcaviță umplută cu ceapă și cu brânză, cu 2 ardei copți, am băut 2 caisii, o bere mare și ne-a costat 1200 de dinari, adică nici 50 de lei.

Sârbii ca și oameni ni s-au părut extrem de binevoitori și amabili. Așa, în general. Și prin magazine, și prin cârciumi, și pe stradă. Într-o seară, în fața Bisericii Sf Gheorghe din Kladovo o mașină a călcat un câine, dar fără să-l omoare. Toți oamenii care treceau prin zonă s-au oprit să dea o mână de ajutor. Un tânăr care trecea cu bicicleta a aruncat-o cât colo, pe iarbă, a studiat rana, a alergat la magazinul de vis-a-vis și s-a întors tot într-o fugă cu niște cremvurști pe care i-a dat bucățică cu bucățică, cățelului. L-am lăsat acolo, mângâind câinele.

În altă zi, când voiam să mergem la Podul lui Traian pe jos, s-a oprit o doamnă care mergea pe bicicletă, ne-a văzut mergând în coloană, a oprit și ne-a întrebat unde ne ducem. În română. Când a auzit s-a rățoit toată la noi. „Ce să căutați domnule acolo, n-aveți ce vedea, vă rupeți picioarele de pomană, pentru o piatră, duceți-vă în oraș la lac, la parc, dar nu acolo”. Adevărul este că pe noi nu ne interesa obiectivul neapărat, ci voiam să facem o plimbare pe jos. Erau cam 5 km până acolo dar ne-am întors după vreo 2, după ce ne-a certat doamna, pentru că avea dreptate. Mergeam pe stradă pentru că nu erau trotuare și era cam stresant să fim permanent atenți la trafic.

De asemenea, am remarcat prețuri mai mici ca pe la noi la mai toate produsele. Și chiar am vorbit cu români care spuneau că vin regulat la cumpărături în Kladovo pentru că este foarte aproape de România și produsele nu numai că sunt mai ieftine dar sunt și mai bune.

În Kladovo poți plăti cu cardul, cu EUR, cu lei sau cu dinari. Noi am avut 3000 de dinari rămași de la vacanța din Croația și am mai schimbat 100 de lei pe care am primit 2300 de dinari (curs de schimb la fel ca în vară, 1 EUR = 118 dinari). Cu ei am mâncat în prima zi la Princ, am făcut niște cumpărături la plecare de la cash&carry-ul de la ieșirea din localitate și ne-au mai rămas vreo 400 de dinari pentru o vizită următoare.

Am vorbit cu atâția oameni care erau a 6-a oară de revelion la Djerdap, alții a 4-a oară... și aproape toți și-au adus prietenii și cunoștințele de-a lungul timpului și urmau să mai vină, așa că nu pot să nu vă recomand și eu acest loc. Cum am spus, nu ai ce să le reproșezi din punct de vedere mâncare, băutură, servicii... Poate doar risipa, cu care eu nu am fost de acord. Dar pentru noi, primează muzica la petreceri și nu ne-am regăsit, ceea ce înseamnă că în cazul nostru, o dată-n viață este suficient un revelion la sârbi.

---

VIZUALIZĂRI: 4499 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI