De ce scriu oamenii pe AFA?

@Diaura pe moment am citit review-ul la o cafea, asa ca "de dimineata"... cred ca iar vei starni o gramada de puncte de vedere prin ecouri, dar pana-l voi reciti din nou cu mai multa atentie iti apreciez punctul de vedere si curajul de a scrie prima despre acest subiect! e luni, e devreme asa ca ma bucur ca dau printre primii puncte...

Eu sunt convinsa ca cine scrie mai mult de cateva randuri, o face de placere in primul rand si si-a gasit aici o forma de exprimare, asa cum imi spunea cineva.

Si mai cred ca cine o face cu pasiune nu si-a gasit aici primul refugiu si a mai interactionat inainte cu scrisul, nu cred ca am devenit "scriitori" in premiera pe AFA, cel putin in mare parte, macar ca avem jurnale intregi cu impresii de calatorie sau altceva.

In acelasi timp, evident ca un concurs te anima, dar nu neaparat pentru ca la sfarsit s-ar putea termina cu un premiu mai mult sau mai putin substantial.

Noi scriem aici, acum, fara sa fie nimic pus in "joc", asa ca nu inteleg inversunarea unora care blameaza competitia (si aici fac o paranteza: de ce acestia nu se retrag din concurs?). Asta face sa scriem cat mai bine si, uneori, despre obiective de care nici nu ne gandeam, spre bucuria tuturor celor care vor ajunge candva acolo unde am fost si noi.

Eu am citit aici despre lucruri nestiute de mine, sau necitite in alta parte. Am fost acolo si m-am bucurat.

Pentru mine AFA a devenit primul site de informare de acest gen si multumesc tuturor celor care scriu aici si ma ajuta sa imi fac o vacanta frumoasa!

@ Diaura, poate ai dreptate, poate ma insel eu dar mai avem si o alta varianta, de-a ajuta, a face un bine, fara a astepta recompense, premii, pentru-ca avem multumirea sufleteasca ca am facut un lucru bun si am ajutat un om.

Eu as fi intrebat altceva, de ce nu au scris oamenii pe AFA de pe 29.10 si pana ieri (cu cateva exceptii previzibile) ?

Si raspunsul venea de la sine...

De ce scriu...

In primavara am descoperit acest sait, in timp ce citeam despre Elvetia. Ma tot uitam la pozele celorlalti, mai luam notite, urmand sa-mi fac traseul de concediu.

Apoi in aprilie am fost in Ungaria, la Aqua Palace, iar dupa ce am venit, mi-am facut cont pe AFA si am zis i-a sa pun si eu ceva poze. Le-am pus, apoi am scris si cateva cuvinte telegrafice, am primit ecou. Ma gandeam eu, ce-i ala ecou? Apoi incet, incet mi-am dat seama ce este acest sait. Am inceput si eu sa scriu, dar numai dupa cateva review-uri am citit regulamentul, am aflat de premii.

Ma bucuram ca in sfarsit mi-am gasit locul pe internet.

Cand am mai si castigat un premiu am fost in culmea fericirii, prietenii radeau de mine, spuneau ca sunt naiva... Pana le-am demonstrat ca nu e asa. Niciodata nu mai castigasem un astfel de premiu, eram fericita, poate de aceea am tot stresat-o la telefon pe doamna de la pensiunea unde am fost.

Eu ma bucur de acest sait pentru ca-mi acorda sansa sa-mi astern si eu amintirile din calatorii, folositoare sau mai putin pentru altii.

A devenit ca un drog, tot timpul cand sunt acasa, urmaresc ce s-a mai postat, daca ma intereseaza citesc, votez, scriu si eu o parere. De multe ori mi-am neglijat copilul sau familia din aceasta cauza...

Dupa ce am descoperit ca sunt si premii, mi-am zis eu ca hai sa vad ce pot, cat sunt eu de apreciata stiind ca nu ma pricep la scris, de fapt mie nici nu-mi plac acele descrieri lungi si plictisitoare... aici, ce se scrie trebuie sa fie pe intelesul oricarui prost care-si cauta un loc de cazare sau o destinatie turistica, nu? Parerea mea.

Ma voi bucura in continuare de acest sait, il voi citi, ma voi relaxa si ma voi visa in acele locuri... Voi scrie in continuare si daca sunt premii si daca nu.

Premiu poate ca isi doreste fiecare, nu? Eu sunt undeva la mijloc, recunosc. Nu sunt disperata sa urc in clasament, daca eram asa scriam si eu ca nebuna sau ma straduiam sa le infloresc, sa le scriu impecabil. Eu am scris ce am simtit. Inca nici nu am terminat de scris ce am facut in concediul de anul acesta. Nu cred ca pot fi considerata o persoana care vaneaza premii, nu am votat si nu am scris ecouri ca sa castig puncte, nu am atasat la review-uri doar 20 de poze, ci la unele chiar 80. Ganditi-va cat trebuie sa stai sa incarci 80 de poze.

Daca e sa castig ceva bine, daca nu... mi-e tot una. Dar repet, nu de aceea scriu pe AFA.

Eu consider ca de placere. Si nu va mint.

Eu am inca speranta ca aici voi putea diseca... informatia turistica de filozofari!

Am inca speranta ca pe AFA, se va mai scrie...

Si eu am descoperit din intimplare AFA. Doream cit mai multe informatii despre hotelul Madara din Nisipurile de Aur. Si cum aveam mari rezerve privitor la vacantele petrecute in Bulgaria am tot cautat pe internet. Din multitudinea de informatii gasite, cele mai multe mi-au fost furnizate de AFA. Si recunosc tot ce am citit mi-a prins bine. Am aflat pina si drumul cel mai scurt catre plaja... despre parcare... mici "secrete" in rezolvarea unor probleme... Am si pus diverse intrebari... la care am primit cu repeziciune raspunsuri la nedumeririle mele... Multa amabilitate si promtitudine!!! Ca intr-o mare familie!!! Totul m-a uimit, dar m-a multumit in acelasi timp. Nu stiam eu atunci de puncte, de ecouri, de intrebari. Intorcindu-ma, am scris impresiile mele cu gindul ca poate intereseaza pe urmatorii potentiali turisti, asa cum m-a interesat si pe mine. Am citit si reviw-uri "literare" care si acelea isi ating scopul de informare.

Eu consider util si necesar site-ul acesta si in plus chiar aduce placere si "mici satisfactii".

Sa auzim de bine!!!

Un citat de mai sus

Probabil exista si voci care spun ca daca scrii... sa scrii de placere, nu pentru voturi. Oare? Oare e chiar asa?

Uite ca exista si un exemplu - eu am scris chiar ieri cind nu era activ sistemul de vot.

Poate si de aia am scris.

Cind m-am inscris aici cei care scriau impresii de calatorie de pe unde au fost nu au scris pt puncte.

Pe urma s-a trecut la aceasta forma de punctaj un fel de recompensa care a sporit numarul celor care vor sa scrie doar pt puncte si un loc pe podium.

Aici stiu ca am suparat pe mai multi.

E cam greu de facut o analiza a celor care scriu doar pentru puncte si ceilalti.

In rest sunt de acord cu ce scrie mai sus in afara de acest... Oare?

Sunt SIGUR ca aici pe AFA sunt destui membrii vechi sau noi care nu scriu doar pentru puncte.

Asta e opinia mea.

De ce scriu oamenii pe AFA? Buna intrebare!

Nu stiu de ce a scris fiecare pana acum, dar stau sa ma gandesc de ce am scris eu. Imi amintesc inceputurile. Intotdeauna cand imi planific o vacanta, dupa ce caut informatii despre agentii de turism, destinatii, preturi, perioade, vreme etc. , incerc sa aflu parerea celor care deja au fost acolo, este mult mai util si plin de amanunte pe care nu le gasesti in informatiile oficiale. Asa am descoperit AFA, am gasit multe detalii interesante despre locurile pe care doream sa le vizitez, dar si pareri, impresii, despre locurile unde am fost si eu. Citind aceste impresii si ecouri si vazand atatea poze, mi-am amintit de sejurul meu in aceleasi locuri, asa ca m-am gandit sa completez si eu aceste informatii cu impresiile mele, cu pozele mele, care, poate vor fi utile candva, cuiva, care va dori sa mearga acolo. Mie mi-au prins foarte bine toate aceste informatii din impresiile citite si raspunsurile primite la intrebarile mele m-au ajutat sa-mi clarific unele nelamuriri cu privire la o anume destinatie. Asa m-am apucat sa scriu si am fost foarte incantata ca impresiile mele au fost citite si apreciate.

Am fost surprinsa cand am primit mailul prin care am castigat un premiu si asa am aflat si de concurs. Eram foarte fericita si mandra de mine, nu mai castigasem niciodata niciun premiu de acest fel (are mama mea o vorba: nimeni nu-ti ofera nimic pe gratis, totul se plateste, mai devreme sau mai tarziu, nu poti castiga ceva pentru care n-ai muncit!) si, iata, acum eram pe lista premiantilor, datorita voua, celor care m-ati citit si m-ati votat.

Am continuat sa citesc, sa votez si sa scriu pe site, atat cat mi-a permis timpul, mereu nemultumita ca e prea putin, prea scurt, pentru cat as fi vrut sa scriu. Asteptam cu infrigurare week-end-urile in care sa-mi rezerv mai mult timp pentru AFA, sa vad ce s-a mai scris, ce poze au mai aparut. Am devenit dependenta de acest site, unde mereu descoperi ceva nou, interesant, folositor, amuzant, placut. Nu cred ca ideea de concurs si de premii este cea care ma tine aici, ci voi, toti cei care va impartasiti impresiile pe acest site si faptul ca si impresiile mele pot fi utile unora dintre voi. Pentru acest lucru, va multumesc tuturor!

Am sa va spun de ce scriu eu pe AmFostAcolo.ro

Am un an de cand am descoperit site-ul, entuziasmul primelor zile s-a contopit practic cu existenta mea, dimineata de dimineata imi beam cafeaua citiind cele mai noi impresii. Pur si simplu eram fascinat de ideea pe care a avut-o Cornel cu acest site, faptul ca a reusit sa ne faca sa interactionam unii cu altii pentru destinatiile noastre de vacanta, pentru ca a reusit sa ne transforme intr-o mare comunitate. Emotiile din glasul meu de la Intalnirea din Poiana au fost pentru el si pentru ceea ce a realizat pentru noi.

Am scris reviewuri pe care le consideram potentiale destinatii de vacanta, am incercat sa povestesc asa cum m-am priceput eu mai bine despre lucrurile pe care le-am apreciat mai mult sau mai putin dintr-o destinatie de vacanta.

La fel ca mine au facut foarte multi de pe site, unii au avut timp mai mult pentru scris altii mai putin timp, unii au fost mai apreciati, altii mai putin. Personal imi place sa cred ca am fost apreciat real pentru valoarea impresiilor mele nu datorita felicitarilor/obligatiilor pentru alte rw. pe care le apreciasem datorita utilitatii. Paream prin vara o comunitate bine inchegata, nimic nu anticipa furtuna care a sosit alaturi de primele frunze cazute ale toamnei.

Faptul ca esti pe primul loc ca ai fost primul care a trecut pragul celor 1.000.000 puncte (pe munca mea, pe orele si chiar zilele in care scriam cate un rw) atrage foarte multe consecinte neplacute, invidie iar rautatea detine locul principal. Atunci am decis sa nu mai scriu desi mai am inca foarte multe lucruri de povestit. Totusi foarte multe mesaje primite mi-au schimbat parerea, am inceput sa scriu din nou, asa cum am facut de obicei, atunci cand am timp fara a alerga dupa primul loc pe care l-am pierdut datorita inactivitatii mele.

Doresc sa-i felicit pe toti care au postat rw. de vineri la pranz si pana duminica seara cand s-a dat drumul la vot stiind ca raman fara puncte si voturi, acei oameni merita tot respectul nostru. JOS PALARIA!

Deja am anuntat ca premiul meu indiferent de locul unde ma voi situa la sfarsitul anului il voi ceda familiei Vizitiu, una dintre cele doua familii afectate de inundatiile din acest an, pentru care unii dintre voi ati pus o mana de ajutor.

Atunci cand scrii impresii o faci pentru a informa, pentru a ajuta alti oameni, pentru a recomanda sau din contra pentru a arata cu degetul. O faci din placere si cu mult suflet. Asa trebuie sa ramana fara a astepta ceva in schimb. Ramai cu bucuria ca ai putut ajuta pe cineva. O bucurie care este mai presus de orice premiu castigat aici. O multumire din toata inima face cat o mie de premii.

Sigur, acum, lunea cand este de lucru cel mai mult, Diaura ne provoaca din nou. Iar noi, cei care am luat "microbul " AFA nu putem sa stam deoparte.

Am copiat mai jos ceea ce am scris pe 18 octombrie pe forum. Aproape cuvant cu cuvant.

Mi-am amintit o poveste despre japonezi. Atunci cand construiesc un cartier nou de locuinte, nu fac si stradutele si aleile dintre blocuri. Ii lasa pe cei care locuiesc, o vreme, sa "bata" potecile cu piciorul. Abia dupa ce oamenii si-au facut potecile prin locurile cele mai comode, distantele cele mai scurte pentru ei, vin si toarna asfalt, pun flori si planteaza copaci.

Ce se intampla pe site urmeaza cred, o ordine fireasca a lucrurilor.

Totul duce la ceva mai bun, mai bine facut. Si asta ne dorim cu totii cred... Asa ca, noi suntem aici si avem multe inca de povestit despre vacante. Cu ecouri, fara ecouri, cu PMA, fara, cei care vor CU ADEVARAT sa impartaseasca din experientele lor de vacanta vor scrie oricum.

Acum ceva vreme, in biroul unui primar dintr-o comuna uitata de lume, am vazut pe peretele din spatele lui un afis imens pe care scria:

"Numai in pomul care da roade se arunca cu pietre!"

Si eu, la randu-mi, am descoperit AFA din necesitate. Incet, incet am ajuns dependenta de acest site. Imi face placere sa fac aprecieri prin ecouri si sa primesc la randul meu pt. postarile mele. Asta insumeaza activitatea mea in ultimul timp se site, deoarece ca turist am epuizat de mult subiectele. Imi place sa visez ca intro zi voi ajunge si eu acolo si acolo, si imi place sa citesc despre toate locatiile si intamplarile. De cateva luni am impartit cu membrii AFA si bune si rele, am impartasit experiente si trairi personale. M-am expus si mi-am expus familia doar pentru ca am avut incredere in voi, membrii AFA, si tind sa am in continuare. La fel ca altii, am castigat un premiu cand nu stiam de existenta acestora, nu stiam de PMA-uri si de clasamente. Exact ca si la copiii mici, le consider niste stimulente, chiar daca uneori se trece in partea cealalta. Dupa aceea am continuat sa scriu, am continuat sa urc in clasament, dar doar atat, am epuizat tolba, si sincer, sunt mandra de mine. Sa ma aflu in primii 100, este lucru mare pt. mine. La fel ca ceilalti, am renuntat la multe, la o parte din timpul petrecut cu familia, la un film bun. Nu va mai spun de faptul ca am furat timp la serviciu, fiecare din voi stie la ce risc m-am putut supune, doar pt. a avea placerea sa fiu aici. Imi aduc aminte prima persoana care m-a intampinat pe AFA, Ionescunic, m-a incurajat si m-am simtit apreciata. Ii multumesc! Si va multumesc tuturor pt. ceea ce faceti aici, pt. viitori turisti si pentru cititori ca mine. Sper sa se mearga mai departe in spiritul onestitatii si al intelegerii, si de ce nu, in spiritul concursului. Sa castige cel mai apreciat, cel mai devotat membru. Pentru toti membrii AFA "Jos palaria"!!!

@ valimi

iti raspund eu... chiar daca ne laudam aproape cu totii, bravam, (printre care m-am numarat si eu), ca nu scriem pentru puncte, aprecieri, glorie si excursii interne sau externe, in subconstient, in sinea fiecaruia, e tocmai invers, asteptam pestisorul de recomnpensa precum un delfin ce-a facut o figura reusita... a trecut vremea primelor jocuri olimpice de la Atena cand castigatorii se multumeau cu o cununa de lauri si aplauze, a trecut vremea cand Hippocrate accepta pentru serviciile sale terapeutice doar atat cat sa-si tina zilele si mai si afirma ca recompensa cea mai mare e atunci cand poate sa-si vada pacientii insanatosindu-se, ... nimic nu a gratuit in lumea si ziua de azi (poate doar sfarsitul vietii fiecaruia dintre noi nu costa nimic).

@dargo, spui ca "poate doar sfarsitul vietii fiecaruia dintre noi nu costa nimic" Dar sa stii ca este scump si sa mori, chir costa f. f. f multi bani!!! Lasind gluma la o parte, intreb si eu... asa... chiar nimic nu-i gratuit in lumea asta? !!!

totul e OK din ce ai scris... dar sa stii ca niciodata nu poti spune ca ai epuizat toate subiectele si tolba ti s-a golit... ne-ar trebui poate mai multe vieti, bani si timp liber ca sa epuizam (vizitam) toate vaile, cheile, pesterile, lacurile, cabanele, traseele montane, cascadele, padurile, bisericile, cetatile, manastirile, izvoarele, statiunile balneare sau canalele deltei (doar!!) ale acestei tari frumoase... apoi mai urmeaza si "restul lumii" din care acum putem "gusta" fiecare, in deplina libertate, cate o feliuta...

@ hilli

Ba da! mai exista si lucruri gratuite... in primul rand cele care nu se vad... sentimentele frumoase ce se stabilesc intre oameni... iar in rest... AERUL e gratuit, deocamdata (nu se pun taxe sau impozite pe respiratie, dar cine stie, nu vb prea mult, internetul e public, ca dau idei si va apare poate un perceptor de la pimarie care ma va pune sa dau odeclaratie de cate ori respir intr-un minut), apoi, lasand gluma, daca iti construiesti o casuta ecologica subpamanteana... vezi pe google "erdehaus"... casute care s-au raspandit destul de mult in Elvetia si Germania, vei avea gratuit si APA, caci acestea folosesc apa de ploaie si ENERGIA (surse alternative)... dar cel mai mare castig in acest caz va fii... o viata sanatoasa.

Cand am descoperit "Afa" habar nu aveam cu se mananca!

Cautam cazare in Breaza si mi-a atras atentia un review, asa de frumos prezentat, incat am spus, cu prima ocazie, ca voi merge acolo. Culmea, a trecut aproape un an si inca nu am apucat sa scriu si eu impresiile mele. Tarziu, am descoperit cine era semnatarul: chiar "parintele" acestui site!

Ce este Afa pentru mine? Am ras impreuna cu cineva care a facut haz de necaz despre o locatie, am incurajat noii veniti, care au scris minunat de vacanta lor, m-am intristat de cei care considera ca Afa este un loc unde se scrie telegrafic: vazut, placut, ok, duceti-va acolo!

Cand imi permite timpul, citesc unul, 2,3 review-uri... Am aflat de locuri de care nici nu auzisem; mi-a crescut sufletul de roman cand am citit de un loc care reinvie ca pasarea Phoenix din cenusa, dar m-a si indurerat atunci cand paragina sau nepasarea oamenilor distrug locuri minunate...

Afa este, pentru mine, cel putin, cel mai bun ghid turistic, nicaieri nu gasesc mai multe detalii despre un loc! Cuvintele scrise cu sufletul de oameni simpli, cu pregatiri diferite, sunt mult mai convingatoare daca citesc randuri seci dintr-un ghid prafuit!

Datorita voua, celoc care scrieti, am indragit Grecia! Bulgaria este acum pentru mine o tara cu multe posibilitati, Austria este acum mai aproape, prin intermediul pozelor dar si a review-urilor!

Particip la multe concursuri on-line, este un microb de care m-am contaminat cu mult timp in urma, este un fel de joc... de noroc pentru mine. Este de la sine inteles, nu ma ascund dupa degete, visez si eu, ca majoritatea de aici, sa fiu premiata pentru scrierile mele. Insa, nu prea am noroc sa ma bucur de astfel de premii: cel pe care l-am ales la decernarea anuala, se pare ca nu mai exista, iar cele pe care le-as fi putut alege in urma premiilor saptamanale, nu le puteam onora, pentru ca, sotul meu nu-si poate lua mult timp concediu. Dar, cineva spunea (scuze lapsus-ul!): ai castigat, continua, nu ai castigat, continua!

Pentru mine "nasterea" unui review are un travaliu lung. Inca de cand sunt pe drum spre o zona turistica, odata cu primul click al aparatului foto, incepe sa prinda contur viitorul meu review. Am inceput, de cand sunt fanatick-Afa, sa fiu mai atenta la detalii, sa stau langa sofer cu pixul in mana, sa pozez fiecare indicator, din dorinta de a fi cat mai exacta si de a oferi detalii cat mai elocvente pe unde am fost.

Dar, in afara satisfactiei de a scrie sau de a citi lucruri minunate, am avut marea bucurie de a cunoaste oameni minunati, oameni cu care vorbesc sau la care ma gandesc zilnic! Sunt oameni care mi-au fost de un real folos, cu un sfat, sau un telefon, atunci cand nu stiam incotro s-o apuc!

Pentru mine Afa a devenit un drog: am suferit ca nu mai pot citi nimic cat am fost in Grecia, si atunci m-am dus la internet-cafe! Mi-am luat internet mobil, tocmai pentru a ma pune la punct cu "ultimele aparitii" atunci cand plec de acasa; ce sa mai spun, ca in ultimele zile am probleme cu net-ul si intrasem in "sevraj"!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu fara Afa, as fi ca atunci cand pierzi ceva drag! Afa este ceva unde pui suflet si primesti multumire, prin ecouri!

Multumesc Afa ca existi, va multumesc tuturor ca faceti un lucru minunat aici! Lasati orgoliile, fumati pipa pacii si dati ce aveti mai bun din voi pentru ca viitorul turist sa stie ce are de facut! Poate micul vostru aport adus pe aceasta comunitate va face un turism mai bun, poate multi vor invata din greseli sau vor vrea sa se depaseasca, atunci cand le vom lauda pensiunile sau hotelurile!

Make reviews, not ware!!!

Indraznesc sa-mi exprim o parere in legatura cu motivul pentru care nu s-au mai postat review-uri. Cred ca motivul a fost socul pe care l-am simtit cu totii atunci cand am aflat ca acest program are probleme.

Ca sa scrii o povestire iti trebuie acel "ceva", un imbold launtric, trebuie sa ai o anumita stare. Ori in situatia aceasta, in care exista o mare problema a site-ului si doar stiind ca exista cineva care se straduieste sa repare ceea ce s-a stricat, ca se straduieste sa ne puna noua punctele acelea pretioase la loc, nu mai puteam scrie nimic. Pur si simplu ne-am retras cu totii pentru ca sa facem liniste, pentru ca omul acela care lucreaza sa aiba mai mult spor.

Personal inca nu mi-am revenit, atat de mult m-a afectat stirea aceea despre problema aparuta. Si mai cred ca toti am simtit aceleasi lucruri si ca nu trebuie sa-i condamnam pe cei care nu au scris. Probabil ca ne trebuie mai mult timp sa ne revenim, sa uitam ce s-a putut intampla, sa incercam sa scriem asa cum faceam inainte si fara sa ne gandim neaparat la puncte sau la premii.

Daca as fi scris o povestire in aceste zile cand au fost probleme, as fi avut impresia ca dau dovada de indiferenta, ca nu-mi pasa ca exista cineva care munceste din rasputeri ca sa salveze ce se poate salva.

Deci eu cred ca acesta este motivul pentru care toata lumea s-a retras. Nu din tristete ca nu castiga puncte, ci din tristete pentru ce s-a putut intampla.

Felicitari @diaurei pentru ideea de a scrie acest review.

@ TEOANCA

si la noi e valabila povestea japoneza, ba poate i-am si intrecut pe japonezi, exista multe drumuri batatorite de picioarele goale ale strabunicilor nostri, oameni de la tara in general, drumuri peste care s-a uitat sa se mai toarne asfalt. In tarile ceva mai civilizate (in care pana si intre lanurile de rapita sau pajistile pe care pasc dolofanele vaci din reclamele noastre TV, e turnat asfalt de buna calitate, ca fermierul sa-si urmareasca ciurda din Jeep), nu gasesti drumuri de pamant ci doar trei lucruri... 1. -asfalt, 2. -beton si 3. -gazon. Pe la noi inca, unele drumuri comunale, satesti, drumuri ce pornesc dintr-un drum asfaltat ceva mai acatarii, sunt drumuri de pamant, ceea ce descurajeaza turistii ca noi si implicit turismul. Exemplu. Degeaba e localitatea Lapusna formidabila, izvoare, paisaj, pastravarii, un castel de vanatoare regal si o manastire superba, daca drumul pana acolo, pe vreo 20 km arata ca o albie de rau din care s-a scos apa...

eu m-am apucat de scris in urma concediului de anul acesta din sept, atunci cand am plecat aveam emotii pt ca citisem si pareri negative, inca de pe drum am zis ca o sa scriu parerea mea ca m-am simtit bine acolo si totul a fost bine, cineva care se informeaza pt o eventuala destinatie are mare ajutor din mai multe pareri si inclina balanta in functie de parerile pro sau contra si poate intelege ce il asteapta acolo de bine sau rau... apoi am realizat ca am primit voturi, ecouri ca e regulament, concurs si clasament... si am mai scris pt ca m-am simtit bine sa vad ca cuieva i-a placut ca cineva a considerat util, ca m-a votat aratandu-mi apreciere.

-in urma primului rw datorita voturilor am castigat 100 de poze gratuite... m-am bucurat, m-am codit vreo luna de zile daca sa il revendic ori nu, in final am ajuns sa platesc pozele pt ca au zis ca in comanda nu am dat dimensiunea corecta era o diferenta de 2cm le comandasem mai mici decat au zis in descrierea premiului, nu mi-am dat seama... nici un bai!

-de la inceput vazand ce nr de puncte au locurile superioare am stiut ca nu voi ajunge acolo, mai ales ca nu am timp, scriu, si citesc doar seara sau duminica atunci cand pot, nu am calatorit prin foarte multe locuri sa am multe subiecte, nu din toate locurile am poze si amintiri precise despre costuri si altele, nu stiam ca-mi vor fi utile mai tarziu... dar am scris si poate voi mai scrie pt ca mi-a placut s-o fac, poate a ajutat pe cineva, ca m-am bucurat cand am primit un ecou sau un vot, uneori te simti ca un copil nerabdator in fata cadoului... si pt ca AFA m-a prins ca un microb, e curiozitate, placere, utilitate, informare si uneori amuzament.

@ pepsi

Daca intr-adevar vei face acel gest nobil, de a-ti ceda rezultatul zilelor si noptilor tale de truda unei familii napastuita de stihiile naturii, Cornel va trebui sa instituie un nou premiu, chiar daca simbolic, acela de "fair-play". Oricum, prin firea ta si prin valoarea scrierilor tale, ti-ai castigat inca de mult, o cununa de lauri din partea mea...

Am atasat doua fotografii, zic eu sugestive. Sunt doar doua din motivele pentru care scriu oamenii pe AFA.

@Diaura, am inceput sa le numar. Esti la a doua provocare.

E un proverb, o zicatura cu o piatra aruncata-n balta si o multime de destepti care plonjeaza dupa ea. Aici avem piatra, desteptii, dar nu se potriveste personajul care arunca piatra. Ala era un prost. Nu se prea aplica la tine. Am inchis ochii si am avut o viziune: iar se-nsiruie ecourile unul dupa altul in vreme ce @Diaura rade pe sub mustata (asa vine vorba), frecandu-si mainile.

Nu te enerva, nu-i neaparat de rau... sau este? !

De data asta am ezitat indelung daca sa ma implic intr-un joc pe care, oricat de binevoitor as fi, nu-l gasesc pozitiv. Filozofarile de mai sus mi se par ca o intrebare din chestionarele auto: orice varianta poate fi cea corecta. Ori mai multe. ” Niciuna” se exclude.

Tema aleasa de aceasta data pare ceva mai blanda cu sensibilitatile noastre personale, daca-mi permiteti un (usor) pleonasm. E persuasiva. Gadila, perfid, niste resorturi intime ale celor care „se produc” pe AFA. Greu de tot, pentru un biet scriitor AFA, sa-si infranga pornirea de a comenta tema propusa aici... oameni suntem, sensibili suntem, porniri scriitoricesti avem... exprimate, cel mai probabil, in cateva caiete, ciorne gazduite prin sertare vechi sau fisiere parolate ori ba. (Aici, in textul initial, e o portiune autocenzurata). Si hop! Sarim sa comentam tema.

De ce scriu oamenii?

Daca nu e o declaratie pe proprie raspundere, o cerere oarecare sau un biletel lasat pe frigider, oamenii scriu pentru ca au ceva de comunicat. Ar putea s-o spuna prin viu grai, insa, fie ar fi greu sa adune un auditoriu dispus sa-i asculte, fie au probleme de comunicare verbala. Si-atunci o fac in scris. Daca vreti, fiecare om are o particica de suflet numai a lui. Nu e tabu. E acea parte din ganduri, trairi si frustrari pe care ar vrea, AU NEVOIE, CEL MAI MULT, s-o impartaseasca cu cineva drag. Cel, sau cei, cu care-si impart viata. Daca au norocul sa fie „compatibilii” lor.

Cei mai multi dintre cei care se incumeta sa raspunda la asa o intrebare (bravo lor, celor motivati doar de resorturi curate!!), o fac tocmai pentru ca li se aplica un impuls pe aceste motivatii sufletesti.

Dupa cum va puteti imagina, nu e deloc usor sa studiezi, sa interpretezi si sa tragi concluzii corecte despre comportamentul uman. Oamenii nu vegeteaza pur si simplu. Oamenii au nevoi. Necesitati. S-a prefigurat chiar o piramida a acestor necesitati. Simpla si fireasca, usor de inteles chiar si pentru unul ca mine, neinstruit in acest sens.

Imi reprim tentatia de a dezvolta o expunere prea didactica despre piramida necesitatilor. Nu vreau nici sa par mai destept decat sunt, nici sa va adorm cu lectii de psihologie aplicata.

Revin la tema. Perfida si alunecoasa ca un tipar.

De ce scriu oamenii pe AFA?

Pentru ca aici se poate.

Mi-e greu sa definesc, un bubumaia poposit pe site, ca majoritatea, conjunctural, ne-avand habar „cu ce se mananca”, esenta acestui site.

E un site de turism si-atat? Categoric nu. Presupun ca nici nu s-a dorit acest lucru.

E un site de impresii turistice? Mai degraba da.

De ce scriu oamenii pe AFA?

Intrebare, @Diaura: la care „oameni” te referi? Pentru ca vad ca nimeni nu te intreaba acest lucru.

E vorba, cumva, despre STEFAN I din Bucuresti? A postat, acum doua-trei zile, un review cu mai multe detalii de interes specific decat postarea mea despre Micul Paris (n-as mai fi postat...) El a scris 9 (noua randuri), recompensat cu 800 PMA si cuvenitele 1000 puncte din oficiu.

Eu am scris un poem in proza elogiat de multi dintre voi si punctat generos cu peste 10.000 de puncte. Postarea mea era doar o refulare de acumulari de tot felul. Nici un punct comun cu turismul si turistii. A fost cel mai punctat review pe care l-am scris (nu cautati punctajele pe usercard-ul meu, doar „oficialii” stiu detaliile...) celelalte, mai bogate in detalii turistice, n-au avut acelasi succes...

Ori, poate, la @claudiu_71? !

Omul e mai vechi decat mine pe site. A postat 7 review-uri (impresii), nu impresioneaza prin stil, insa pariez ca intentia lui a fost (si este) aceea de a fi UTIL celor care ar vrea sa mearga, intr-o zi, in locurile unde el a calatorit trei, patru ori zece zile. Cati dintre voi l-ati citit? In afara de voi, cei care aveti sarcina sa cititi TOT? !

Te-ai referit, poate, la @costinesti_2003?

Nu stii cine este?

Iti spun eu: craiovean, familie cu doi copii, al treilea pe drum. A trait o experienta foarte, foarte trista intr-o locatie, nu importa care... Omu’ pare sa fie paralel cu limba romana; uneori a accentuat, probail voit, acest handicap. Daca, insa, stai sa analizezi doar doua aspecte din reviewurile lui, nu mai dai doi bani pe altele semnate de supergrei de-ai „casei”. Omul ofera informatii de interes turistic si STIL. Agramat, desigur, insa, daca-l desfiintezi pe costinesti, inseamna ca nu dai doi bani pe Caragiale. N-a mai scris un al treilea review.

Insa tu nu-i intrebi pe ei, nu-i asa?

Targetul tau e altul. Cam stii cine-o sa-ti raspunda, cam stii si ce o sa-ti raspunda...

Nu stiu ce sa cred... chiar vrei cumva sa stii, suav si fara fault grosolan, de ce @... a scris despre... sa zicem, tepe locative de pe langa Bucuresti? ! Ori restaurante unde@... a mancat acum trei ani si, mai recent, tocmai mancau doua vedete de televiziune? Sau despre troita de dupa colt de pe un drum din Serbia? ! Chiar vrei sa stii de ce @... poate sa posteze 3-4 review-uri pe saptamana? Pardon, chiar cate doua pe zi, uneori? Cu scuzele de rigoare ca, intr-o perioada trista pentru site, se afla in masina... normal, greu de scris in asa conditii...

Pe cine intrebi, la urma urmei?

E o intrebare cu raspuns liber sau doar una retorica? !

Ori, poate, tu nu-i intrebi pe cei care au ceva de comunicat? Nu cei care au o particica de suflet cu prea-plin de simtiri sunt target-ul tau?

Zau ca m-ai lasat confuz, @Diaura draga!!

P. S.

Nu ne mai provoca! Prima ta provocare a epuizat resursele tabelei de punctaj. Domnu’ stie ce-o mai fi dupa ce-a de-a doua!!

@Bubumaia

Nu te-am vazut niciodata, dar din randurile tale mi-ai devenit simpatic demult. Am catva lamuriri de facut.

1. Nu este doar a doua provocare la categoria ‘ filizofarii”… ai ratat una. Si nu le-am scris ca gandul sa vad cati se arunca dupa piatra, ci pentruca asta am inteles eu prin filozofie. Daca subiectele mele au devenit provocari pentru voi, a ajutat sa ne cunoastem mai bine. Doar spunandu-si fiecare parerea, aflam cam cine suntem…in masura in care suntem cat de cat sinceri. La partea cu frecatul mainilor, (la povestea anterioara) recunosc ca dupa primele 20 de ecouri, chiar eram curioasa sa aud (adica sa citesc) si alte parerei si din ele sa imi dau seama, cam cati seamana cu mine si cei care nu seamana, cat de diferiti imi sunt. Asa ca o simpla curiozitate. … Nu am degand sa schimb pe nimeni, asa cum nimeni nu ma poate schimba pe mine cu forta. Daca am de cules si de invatat, ceva, o fac singura filtrand informatiile.

2. La capitotul chestionar, ai dreptate; nu pot eu exclude ca fiind neadevarata nici una din variante. Pustiul unui prieten are o vorba; “ am si eu dreptatea mea “…la fel si noi pe aici. Cu conditia sa fie argumentate si nu modelul batut cu pumnul in masa.

3. Dupa ce vad diferenta intre filozofarile mele cu intreg alaiul de parerei (pro si contra) …... mai ca le-as muta la o rubrica noua “ dezbateri “, ca sa se faca o diferenta intre filozofarile sesizate si de tine si temele generale in care multi isi pot spune parerea.

Departe de mine gandul de a fi filozoafa site-ului. Nici prin gand nu mi-a trecut sa ma asez pe un butoi in fata multimii …sa zic eu vreo doua vorbe de duh, pe care lumea sa le repete intrebandu-se “ cum de mie nu mi-a trecut prin minte …ca e stupid de usor? ”. Nici nu inventez eu roata si nici prietena cu Maslow nu am fost. Dar spunandu-i fiicei mele ce reactii am starnit data trecuta, mi-a pus ea o eticheta (deloc magulitoare; “ mami, cred ca te stie lumea ca pe un cal breaz…. ”).

3. Ti se pare ca este o tema perfida si alunecoasa ca un tipar; eu o vad mai degraba ca o gradina zoo; si cu animalute inocente si cu feline agere, si cu elefanti puternici si cu pauni decorativi, si cu vre-o doua reptile si nu in ultimul rand cu cateva maimute jucause.

3. Cand am pus intrebarea …. mi-am pus-o mie. Gandeam cu voce tare si degetele imi fugeau pe tastatura. Ca si la subiectele anterioare, am pus intrebari generale; dar ecourile (cele mai multe) au fost scrise din p. d. v. personal.

4. Spui sa nu va mai provoc ca s-au epuizat puntele pe tabela de marcaj; procentul de voturi a reprezentat doar o mica parte din ecourile scrise. Deci nu se pune. Apoi te intreb; ce te provoaca la o discutie libera; o tema de a mea, sau ……. ?

" Ti se pare ca este o tema perfida si alunecoasa ca un tipar; eu o vad mai degraba ca o gradina zoo; si cu animalute inocente si cu feline agere, si cu elefanti puternici si cu pauni decorativi, si cu vre-o doua reptile si nu in ultimul rand cu cateva maimute jucause. "

Mi se pare mie sau unii nu se pot abtine de la etichete si clasificari? Adevarul este ca iar inciti si duci firul de discutie in alta parte, mai bogat: EU CINE OI FI, ELEFANTUL, PAUNUL, REPTILA SAU MAIMUTA??

Cred ca din start aceste filozofari ar fi trebuit sa fie nepunctabile, la fel si ecourile la ele. Pentru ca iata cum, in plina controversa asupra punctelor, premiilor si activitatii unora sau altora, carcotasii sesizeaza un nou mod de a umple sacul fara sa faci mare lucru, decat sa stai la o sueta, si daca nici noua romanilor nu ne place sa stam de vorba (uneori mai mult decat munca, dar asta e o generalizare paguboasa) atunci despre ce vorbim aici. Poate ca o idee buna ar fi fost ca nici ecourile la review-uri sa nu se puncteze, ptr ca si aici exista o intreaga sursa de comentarii vis-a-vis de oportunitate, necesitate si beneficiu.

Ca sa nu fac exceptie, voi filozofa si eu de ce scriu oamenii pe afa, dupa o scurta incursiune, ca vad ca se poarta, in resorturile intime ale istoriei personale de scriitor pe AFA. Cu rugamintea ca nu doresc voturi ptr acest ecou, ca sa fiu consecventa cu mine.

Am descoperit afa la recomandarea unui prieten, inaintea plecarii in Turcia. Am citit de curiozitate, ptr ca si atunci, ca si acum, nu ma interesez in exces despre locurile unde plec, parte din indolenta, parte din dezinteres, parte din faptul ca nu-mi place sa stiu dinainte. Si cea mai mare parte din comoditate. Parte din mine. Apoi am venit din Antalya, am scris si eu cum vazusem ca au facut altii, am luat virusul relatarii, al comentariilor, al implicarii si participarii si de aici lucrurile s-au schimbat. Asa cum poate s-a dedus problemele materiale ale lumii sunt destul de departe de mine, pretul unui sejur nu este subiect de meditatie, viata m-a rasfatat. Asta dupa ce mi-a dat mai multe suturi in popou, dupa ce era sa nu mai fie, dupa ce Divinitatea si-a pus mana protectoare asupra mea si a hotarat sa ma ocroteasca... asa cred eu... Asta nu inseamna ca am pierdut simtul realitatii, ca nu pot sa inteleg ce inseamna sa gandesti pana la centima fiecare zi a unei vacante. Mai pe romaneste, n-am uitat de pe cand mancam salam cu soia.

De ce scriu oamenii pe AFA?

Poate pentru ca unii au descoperit ca au un talent real in a povesti si vorbi (in scris) despre experientele lor, turistice sau de viata. N-au scris carti si nu vor scrie, dar foiletonul turistic al vietiilor se publica undeva unde altii citesc.

Poate pentru ca unii, inchisi in cercul mai stramt sau mai larg al vietii lor, descopera un nou cerc, nici tangent nici congruent, in care pot socializa, pot comunica, pot lega prietenii sau starnii dusmanii.

Poate pentru ca unii iau in serios viata virtuala de pe AFA, unde poti fi pana la urma, cine vrei si te poti prezenta intr-o lumina mai buna decat in viata reala, adica poti fi la fel de virtual... si virtuos, cat te tin capacitatile de scriitor si de disimulare.

Poate pentru ca, intradevar, sa impartasesti altora din experienta ta, sa beneficieze de sfaturile tale, de utilitatea informatiilor pe care le dai, poate fi inaltator, generator de descarcari serotoninice si sentimente de bine.

Poate pentru ca unele frustrari din viata reala isi gasesc rezolvarea mai usor si mai ieftin decat pe canapeaua de la psihoterapeut.

Poate pentru ca vrem sa fim auziti si/sau ascultati, intelesi si crezuti, poate pentru ca vrem sa ne laudam, sau sa primin/cersim aprecieri, poate pentru ca unii sunt altruisti pur si simplu, asa e firea lor. In timp ce altii au competitia in sange, si-o exercita pe site, ca si in viata reala. Valabil pentru intriganti, consilieri, impaciuitori, sfidatori sau flegmatic-indiferenti.

Poate pentru ca o analiza caracteriologica va constata ca desi virtual, e ca in viata reala: se fac si se desfac, se spun si se retracteaza, se acuza si se absolva, se minte si se manipuleaza, se vorbeste din suflet, naiv, sincer si infantil.

Poate pentru ca simtim nevoia sa fim o familie mai mare sau o tara mai mica, cu regulile nostre, altele, unde sa traim altfel si alaturi de altii.

O multime de poate si inca mai este loc, fiecare va spune cate ceva. Pana la urma se dovedeste ca exista viata pe AFA, ca unele microorganisme au evoluat, in absenta apei si oxigenului, pana la stadiul de scriitori consacrati, atoatestiutori, ca unii sunt lideri si altii sunt spectatori, ca sunt echipe si arbitri.

Doamne, ce frumos...

Desi ba cu felicitari, ba cu apostrofari, urma pe care o las ca un melc, argintie si fragila, pe acest site, se poate sterge la prima ploaie, nu regret nici un minut ca scriu aici.

Nici n-as avea de ce: TORA INGRID, eu te-am facut, eu te omor!!

Am retras posibilitatea de a fi votat ecoul de mai sus, la cererea autoarei.

La aceasta intrebare imi permit sa raspund si eu; oamenii scriu pentru ca le plac retelele de socializare. Si acest site este o astfel de retea; atata timp cat pe un site scriu oameni cu cel putin o pasiune sau preocupare comuna... asta este.

WEB XY, am votat mai toate ecourile postate la acest review pentru ca au continut idei pe care le simt si le gandesc si eu. Te rog sa nu mi le punctezi pentru ca ar fi o acumulare de puncte pe aceeasi idee..

@Michi

Săru'mâna!

Mi se pare mie sau aţi şters ecoul dvs. ?

Păcat! Erau nişte lucruri scrise din suflet şi care meritau să rămână pe acest site (eventual pe forum).

Vreau să vă asigur că vă citesc cu deosebită plăcere review-urile iar amintirile din "Epoca de Aur" ar merita mai multă atenţie din partea celor mai tineri (inclusiv din partea mea deşi mi-am trăit adolescenţa în acea perioadă).

O zi frumoasă şi senină să aveţi!

Prezenta mea pe AFA poate naste suspiciuni si neincredere. In sase luni am postat 70 de review-uri (unu la 2 1/2 zile), 170 ecouri, am adunat 460000 de puncte si trei premii (o Ranca pe care n-am s-o onorez din cauza conditiei fizice, un album foto gratuit si o reducere de 30 lei la altul). Au aparut luari de pozitie destul de voalate asupra subiectelor postate de mine, unele neavand legatura cu turismul si nici macar cu filozofia lui, asupra pesimismului care s-ar degaja din ce scriu (nu sunt de acord) si de faptul ca stau cu fata la trecut (asa e). Au foarte multa dreptate cei care au sesizat aceasta pentru ca inafara de 20-25 de review-uri la obiect si actuale, restul sunt niste vechituri fara adresa precisa de hotel sau restaurant, fara sa scriu cum s-a dormit, cum s-a mancat si la ce pret. Am stiut de la inceput ca nu ma calchiez perfect pe profilul sit-ului dar dorinta mea de exprimare, de a informa si pe altii, de a-mi gasi interlocutari a fost mai puternica. La 76 de ani si cu o dezabilitate mare la mers aveam doua alternative: sa stau in casa, sa-mi numar prietenii care se imputineaza si... sa astept sau, sa incerc sa traiesc ca un om tanar, chiar si virtual. "Stai cucoana acasa, creste-ti nepotii, fa sarmale, uita-te la telenovele". Nu e suficient. Prietenii nu m-au inteles, cred chiar ca ma suspecteaza ca iesind din tiparele varstei am luat-o putin razna, am avut insa sprijin in sot care a inteles ca-mi trebuie si altceva care sa atenueze din necazurile si plictisul varstei a treia. Am scris cu dragoste si implicare, am muncit mult in lipsa unor notite la documentare, am scanat poze, si ore intregi, practic tot timpul meu liber l-am consumat cu bucurie pe AFA fiind foarte mandra si flatata de aprecieri. Fara nicio legatura cu aspectul material.

Mi-am identificat totusi un interes major pe care l-am onorat: mi-am sistematizat amintirile, le-am adus la suprafata, am selectat fotografiile, am postat pe AFA pentru altii dar si pentru mine.

Simteam nevoia sa ma confesez pentru ca de multe ori cuvintele nespuse fac mai mult rau decat cele spuse.

Gasesc randurile din ecoul de mai sus mai mult decat rascolitoare, motiv pentru care iti multumesc Michi! Ar fi bine sa fie citite de cati mai multi dintre noi...

Daca am avea cateva secunde sa ne aplecam cu atentie asupra lor, de maine nu vom mai arunca cu piatra in primul user al carui review/ecou nu ne place si ne-am gandi oare ce a vrut sa spuna... oare ce are pe suflet de ne scrie asta, aici, acum?!?!

Si uite asa se adevereste (pentru a cata oara?) ca cine nu are un batran sa isi cumpere!!

@michi, eu am citit întotdeauna cu plăcere ce aţi scris chiar dacă în ultimul timp nu am mai scris ecouri. Sunteţi un exemplu pentru mine, cel puţin şi nu sunt doar vorbe în vânt. Am citit reviewul Şofer amator pe când mă pregăteam pentru traseu. Optimismul şi încrederea care debordau din rândurile dvs. mi-au insuflat atitudinea potrivită pentru examen şi... am reuşit! Mulţumesc!

Cu toţii simţim nevoia să ne exprimăm trăirile interioare pe lângă oferirea de informaţii precise şi, chiar dacă acesta este în principal un site de turism, ne-au fost permise mici divagaţii tocmai pentru că AFA este mai mult de atât şi aceasta o ştim toţi cei care vom râmâne aici indiferent de premiile puse în joc.

D-na Michi,

Randurile dumneavoastra m-au cutremurat serios, intr-un moment in care stau mult in cumpana daca sa mai fac parte din aceasta comunitate AFA pe care, odata o vedeam cu alti ochi decat cei de azi. Si uite cum aranjeaza Dumnezeu uneori lucrurile... pentru oameni ca dumneavoastra, chiar ar merita sa merg mai departe. Va admir mult tenacitatea si dorinta de viata in conditiile date, calitati care uneori ne lipsesc noua, celor mai tineri, poate chiar fara un motiv destul de intemeiat. As avea si eu multe de spus in legatura cu subiectul provocator al Diaurei, insa, poate as spune lucruri suparatoare pentru unii, ... si nu as vrea sa intristez pe nimeni, asa incat, ... tacerea e mai buna. Poate, intr-o zi, voi reveni la alte sentimente, mai putin intunecate. Caci, culmea, motivele pentru care stau in cumpana, gasesc rezonanta chiar in raspunsul la intrebarea pe care a adresat-o Diaura.

Va multumesc la toti pentru cuvintele calde; si eu va iubesc desi nu va cunosc si cei mai multi dintre voi mi-ar putea fi nepoti. Mirelopodu si altora care oscileaza, care pe moment sunt nemultumiti, celor care se simt vanati sau nedreptatiti le sugerez sa nu paraseasca forumul, pentru ca este o familie (cu bune si rele), este o comunitate interesanta, dinamica in care ai ce invata. Uite, eu am fost saptamana trecuta la Budapesta pentru prima oara si bazandu-ma pe ce ati scris in cele 60 de review-uri deja parca stiam orasul si am vazut mai mult decat ma puteam astepta. Ca nu toata lumea gandeste sau apreciaza la fel, e de la sine inteles, fiecare vine din medii diferite, fiecare se ghideaza dupa alte valori. Ne uneste pe toti dragostea pentru drumetii fie ca ele au fost ieri, azi sau cu eforturi se vor realiza maine. Mi-a placut ce a scris Andragusin, redau din memorie " am epuizat relatarile ca turist, acum citesc ce scrieti, mai postez cate un ecou, fac parte din comunitate".

Diaura a avut o inspiratie extraordinara in postarea acestui subiect. Se simtea in aer necesitatea unei explicatii ca intr-o prietenie ajunsa in impas. Simt ca mai toti care au scris pe marginea lui au fost sinceri, s-a spus aproape totul si odata energiile decatusate sunt sigura ca se va intra in normalitatea de zi cu zi la AFA.

@Michi Esti minunata. Si chiar daca acum am aflat varsta ta, imi permit sa iti spun in continuare pe nume. In felul acesta nu stirbesc nimic din respectul pe care il meriti, dar simt si transmit o unda de prietenie, de apropiere prin intermediul subiectului ce ne leaga; bucuria de " a fugii de acasa " in vacante. Din fericire pentru mine, sunt la varsta cand imi aduc usor aminte de tinerete (are si fiica mea grija sa ma tina la curent) dar in acelasi timp nici urmatoarea etapa nu imi este necunoscuta datorita parintilor.

Sa te descurci cu calculatorul in timp ce altii de varsta ta abia daca se descurca cu mobilul... e mare lucru.

Si viata mea pe AFA a fost nefericita uneori, dar am continuat; fiecare are motivele lui pentru care o face. Unul bine constientizat de zena, este ca aici socializam. Cunoastem oameni noi, si ne facem cunoscuti.

Spune-mi sincer Michi; credeai acum doi ani ca te vei simti atat de bine, acasa, pe un scaun cu o masinarie in fata? Credeai ca asa iti vei face amici noi?

Fara-ndoiala ca pensionarea nu-i o bucurie pentru nimeni, te simti ignorat, minimalizat, neimportant, nu te mai saluta nimeni, daca nu ai un "hobby" sau un cerc de prieteni care sa-ti ocupe timpul, e chiar rau de tot... 70% dintre cei ce-au terminat-o cu activitatea se imbolnavesc din cauza inactivitatii... toti ne gandim cu neliniste la acel moment... totusi, am cunoscut odata un fermier, care-mi vorbea cam asa... "acum o sa las animalele, trec pe viticultura, anul viitor pun vita de vie, in 3 ani aceasta va inflori, apoi in 5 ani va da primul rod, in 7-8 ani voi avea primele butoaie cu vin iar in 10-12 ani voi fi cel mai bun viticultor din regiune... "

Un amanunt... omul cu care vorbeam avea varsta de 86 de ani...

Am sa incerc "sa ma aflu in treaba" dupa cum spunea cineva pe forum, nu la adresa mea dar m-am simtit si eu inclusa.

Imi place ca ma aflu aici, va respect si pot spune ca nutresc anumite afinitati pentru cativa.

Imi incep si termin ziua aici. Sunt dependeta de dumneavoastra!

Am fost dezamagita de felul cum am reactionat cand ni s-a cerut ajutorul.

Nu ma simt comod cand citesc impresii din vacante care au costat cinci nopti/6000 eur de pers. Cat avansul pentru "PRIMA CASA". Oare cineva care ar vrea sa duca, va mai face acest pas?

Sunt un pic bulversata de faptele care au dus la shimbarea reulamentului. Chiar conteaza atat de mult punctajul? Fara el s-ar schimba ceva? Pentru mine NU. Imi plac mai mult ecourile bune sau rele. La ultimul rw. am primit puncte dar vorbe putine, parca eram singura in pustiu.

Nu pot citi ceva interesant fara sa spun macar MULTUMESC in ecou.

Imi doresc sa fim noi atunci cand scriem, din suflet sa facem chiar daca ne scade RANGUL (dupa cum spunea cineva).

Dragele de "animalute", ele ne iubesc neconditionat.

Ne dau toata dragostea si nu cer absolut nimic in schimb.

Personal mi s-a parut foarte inspirat acest subiect de discutie, mi s-au parut interesante si utile toate punctele de vedere exprimate.

Cu toate acestea, trebuie sa-l mut - in cadrul procesul de selectie a subiectelor punctabile din "filozofari" (sinu numai) - in cadrul rubricii nepunctabile "Din viata comunitatii"