O vară pandemică

TIPĂREȘTE

Anul 2020 începuse bine. Iarna era uşoară, eu deşi mergeam cu baston începusem să mă deplasez fără dureri, mă urcam în autobuz şi vizitam câte un muzeu pe care-l prezentam pe AFA, mă obişnuisem cu singurătatea fără să fac depresie, ce se mai putea întâmpla? Sănătate şi mai departe ce-o vrea Dumnezeu! . Cornel anunţase pentru 20 martie întâlnirea AFA de la Sâmbăta de Sus, la care iniţial nu m-am înscris. Era prea mare diferenţă de vârstă faţă de userii tineri deşi, pe de altă parte aveam foarte mulţi prieteni unii cunoscuţi, alţii virtuali şi în 2021 şansele de a-i revedea erau şi mai mici. La un moment dat văzând entuziasmul înscrierilor şi al ecourilor postate, m-am sucit. ˝Asta sunt şi n-am ce face, alta mama nu mai face! ˝ Eram foarte bucurosă, Dragoş se oferise să mă ia în maşina lui, ce să mai pun în balanţă? Cunoşteam bine locurile din stagiatura făcută în Oraşul Victoria aflat la o distanţă de câţiva km de Sâmbăta de Sus şi din excursiile făcute în zonă cu soţul şi nepoţii. Programul meu pentru vara asta era următorul: după o vizită în Bacăul natal la sora mea de 92 de ani, pe baza biletelor CFR reduse, să-mi reţin în câteva oraşe mari câte 2-3 nopţi la hoteluri centrale (cu ajutorul voucherelor oferite de AFA) şi singurică- singurea să vizitez ce era mai deosebit. Deşi despre România am scris peste 300 reviewuri, interesul nostru s-a axat mai mult pe cetăţi, situri arheologice, drumeţii montane, muzee, biserici şi mănăstiri şi mai puţin pe oraşele mari. Venise timpul lor şi aveam de gând să încep cu dulcele târg al Ieşilor.

Intretimp pe TV au început să apară ştiri că în China ar fi apărut un virus mortal, au fost arătate poze cu oameni seceraţi de el căzând pe străzi. China e departe am gândit. Ştirile erau din ce în ce mai abundente şi alarmiste. Mass-media vrea rating mi-am spus. Prin februarie virusul a ajuns în Italia de Nord. Mii de oameni morţi, zeci de mii la terapie intensivă, nu era de joacă. Ca şi contrapondere au apărut fakenewsuri că e o conspiraţie mondială, că e o gripă banală sau că virusul a fost făcut în laborator şi împrăştiat în lumea capitalistă. Scopul era împuţinare a populaţiei globului. Mi-am adus aminte de ce a spus Christine Lagardere în 2018 ˝ Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva” . Într-adevăr în Italia şi în Spania unde începuse şi acolo să se propage virusul, mureau în special bătrânii care aveau şi alte tare ale vârstei, numite comorbidităţi.

La 8 martie, Cornel a anunţat amânarea sine die a întâlnirii anuale de la Sâmbăta de Sus. Userii, inclusiv eu am fost bulversaţi. Câţiva au scris că merg oricum dar n-au mai putut. Mulţi nu s-au retras sperând la o revenire rapidă la normalitate. Primul caz de coronavirus în România a apărut la 26 februarie. La 20 martie când trebuia să fim la Sâmbăta eram déjà la al 300 lea caz de contaminare. S-a impus starea de urgenţă cu mari restricţii pentru populaţie. Lumea înnebunită şi-a adus aminte de vremurile lui Ceauşescu şi cumpăra în neştire hârtie igienică şi conserve de carne. Preţul măştilor a explodat ajungând la 8 lei/ buc. Starea de urgenţă a durat 60 de zile între 15 martie- 15 mai, timp în care populaţia a stat în casă, s-au închis firme, şcoli şi spitale şi s-au dat zeci de mii de amenzi pentru încălcarea Ordonanţelor Militare. M-am simţit umilită de programul impus celor peste 65 de ani să poată ieşi din case numai două ore pe zi. Recomandările venite de la OMS erau contradictorii. Azi se spunea că masca te protejează pe tine de altul bolnav, mâine invers; azi, să porţi mănuşi, mâine nu. Virusul era nou şi nimeni nu ştia ce mutaţii vor apărea. Trecerea la starea de alertă valabilă şi azi a adus unele relaxări deşi cazurile de îmbolnăviri s-au înmulţit de la zi la zi. Copiii care au avut posibilitatea au învăţat online, în spitalele golite de pacienţi s-au internat numai urgenţele restul bolind acasă şi unii dintre ei murind, oamenii a căror muncă s-a pretat au lucrat de acasă, zborurile au fost anulate spre şi din ţările roşii. În continuare călcăm pe nisip mişcător.

Sătui de interdicţii, oamenii vor să trăiască. S-au aruncat cu frenezie spre litoralul românesc şi terasele de noapte, sfidând orice recomandare. Conaţionalii noştri fac paranghelii cu sute de etnici în faţa unei poliţii neputincioase. Masca în spaţii închise şi aglomeraţii, distanţarea fizică şi spălatul mâinilor este respectat doar de cei responsabili. Ce folos? Poţi fi infectat asimptomatic, să nu ştii şi să răspândeşti virusul în comunitate.

Astăzi 27 august avem 1500 noi infectaţi, 500 grav bolnavi la ATI şi aproape 40 de decese. Mai avem în curând o viitură cu deschiderea şcolilor, după care, sperăm să scadă virulenţa. Doamne Ajută!

Am făcut această lungă introducere pentru că multe din visele userilor AFA s-au spulberat. Cei mai curajoşi au prins startul spre Grecia, ţară care, trăind din turism, a impus măsuri mai relaxate. Alţii şi-au putut recupera banii dar nu şi visele. S-au restituit unora costul biletelor de avion, alţii au amânat din primăvară pe vară în ideea că virusul moare la cald dar n-a fost aşa. Trebuie să ai mult curaj să pleci undeva şi să nu ştii dacă la întoarcere vei sta două săptămâni în izolare. Nu numai la nivel individual dar ramuri întregi economice cum sunt HORECA sau turismul sunt aproape de faliment.

În toată această nenorocire la care nimeni nu s-ar fi aşteptat, pe cerul în lacrimi al AFA au apărut multe bobiţe de mărgăritar: excursiile sau drumeţiile prin ţară. Nicând nu au fost puse în valoare ca acum minunatele locuri din România, ascensiunile în munţi, drumurile de pădure, minunata deltă, palatele vechi părăsite sau renovate, bisericile şi mănăstirile. Pandemia asta ne-a deschis ochii pentru că eram obişnuiţi să alergăm spre alte zări fără să ne cunoaştem ţara în care ne-am născut şi am hotărât să rămânem. Opţiunea asta putea să fie şi fără pandemie dar la un pahar trebuie privită doar partea plină a lui, că doar pe aia o bei.

Timpul e bun în continuare. România nu şi-a arătat pe AFA întreaga frumuseţe, aşa că descoperiţi-o în continuare şi anul viitor vedeţi restul lumii. Speranţa moare ultima!

---

VIZUALIZĂRI: 350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI