Continuare - UN VIS ÎMPLINIT - partea a doua+ peripeții

TIPĂREȘTE

Visul de a ajunge în Ţara Sfântă a fost plin de peripeţii.

Pe aeroportul Henri Coandă vameşii israelieni pun foarte multe întrebări în legătură cu scopul vizitei: cine a făcut bagajul, cine te-a adus la aeroport, dacă cunoşti pe cineva din grup, dacă duci un pachet în Israel...

Pe aeroportul Ben Gurion sotul meu a fost oprit pentru verificări. Eu am trecut, am luat bagajele, grupul de pelerini era gata de plecare dar sotul meu nu apărea. Cu bagajele după mine m-am întors în zona unde am dat paşaportul pentru viză să-mi caut soţul.

Mi s-a explicat că nu am voie să mă întorc şi le-am spus că fără el nu intru în Israel, renunţ. S-au uitat la mine ciudat, am întrebat unde se află, ce s-a întâmplat, mi s-a spus să aştept şi a apărut un om care vorbea perfect româneşte. (securist- după toate întrebările pe care mi le-a pus)

I-am explicat situaţia, m-a calmat şi mi-a spus că dacă nu apare în 10 minute, mă ajută. Timpul a trecut greu şi a început să mă întrebe dacă am avut de-a lungul timpului viză pentru Israel, dacă avem legături cu lumea arabă, dacă soţul meu a stat în puşcărie sau a avut interdicţie pentru altă ţară, care este scopul vizitei...

Toţi din grup se uitau spre noi, discutau... a făcut ceva de l-a oprit...

Apare soţul meu şi ne spune că numele lui era identic cu al unui om care avea interdicţie pentru Israel şi a fost nevoie de verificări. A aflat că de câte ori va intra în Israel se vor face verificări din cauza numelui.

Când să trecem din Israel în Egipt pentru a merge în Sinai, mă opreşte la vamă şi mă întreabă dacă sunt evreică (evreii au interdicţie de a intra în Egipt, trebuie o aprobare specială pentru că Egiptul nu recunoaşte statul Israel.) S-a uitat cu atenţie pe paşaport, a dat din cap, m-a studiat şi m-a lăsat să trec.

Ne-am amuzat şi am crezut că vom fi lăsaţi în pace.

La întoarcere (din Egipt în Israel) se făcea controlul anti-drog la paşapoarte, telefoane, camere foto... Cei mai periculoşi din grup cine puteau să fie... noi şi preotul care ne însoţea...

Toţi din grup au trecut, noi am rămas să aşteptăm rezultatul. Am glumit dar a durat ceva timp şi începusem să ne facem gânduri. Ne-a lipit un abtibild pe spatele paşaportului... eram suspecţi... şi ne-au dat drumul.

Timpul a trecut şi a sosit utima zi - acelaşi aeroport -dăm bagajele şi cel care era la mine este luat, se lipeşte pe el un nr. şi ne trimite la verificări. Ne săturasem de verificări dar iată că trebuie să-l deschidem. Pe o masă se deschide bagajul, se uită în el şi imediat ne dă drumul... nu era nimic dar abţibildul acela lipit la intoarcera din Egipt însemna că suntem suspecţi.

Sunt foarte riguroşi cu bagajele, îţi trebuie nervi de oţel, pun foarte multe întrebări. Trebuie să-ţi păstrezi calmul...

---

VIZUALIZĂRI: 3278 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI