China 2010 - pas cu pas (episodul 14)

TIPĂREȘTE

Articolul este parte a serialului China 2010 - pas cu pas ce continuă cu episodul 14 - World Expo 2010 Shanghai

episodul anterior il gasiti aici

Azi e zi de mers la Expo. Cam mohorâtă ce-i drept, dar aşteptăm această zi de acasă. Este un eveniment la fel de important ca o Olimpiadă sau un turneu final. China a investit enorm în această expoziţie, din ambiţia (la fel ca şi Beijing 2008) de a demonstra lumii întregi cine va fi noua putere mondială. Încă de la intrare, pavilionul naţional al Chinei pare să sublinieze acest lucru. Este imens, comparativ cu celelalte pavilioane, ostentativ amplasat în imediata vecinătate a caselor de bilete.

În medie, zilnic Expo 2010 primeşte aproximativ 500.000 de oameni. Suprafaţa expoziţiei este comparabilă cu a unui mic oraş. Sub sloganul "Un oraş mai bun, o viaţă mai bună (Better City-better life) ", fiecare ţară participantă (sau organizaţie mondială gen Crucea Roşie, UNICEF etc.) se prezintă în felul ei cum poate mai bine. Accesul se face în condiţii de aeroport: fără băuturi de orice fel şi prin filtre cu raze X. O armată de voluntari a împânzit întreaga zonă. Încă de la intrare ne preiau şi ne dau hărţi şi indicaţii cum să luăm autobuzul până la pavilioanele europene. Dar noi suntem obişnuiţi la pas. Începem să cutreieram (pe jos), trecem pe lângă alte pavilioane uriaşe dedicate Chinei, fiind descurajaţi de impulsul de a intra, din cauza imenselor cozi. Zona asiaticilor este foarte interesantă, cel puţin pavilionul Thailandei, în formă de pagodă tradiţională. O tanti dansează într-un colţ în acordurile calde ale unei melodii thai. Pe noi ne interesează însă cel al României. După ce lăsăm Asia în urmă intrăm în zona pavilioanelor europene. Nu durează mult şi găsim "mărul". Ajungem şi ne aşezăm cuminţi la o coadă pe care aveam să o dovedim abia după 45 de minute. La fix, pentru că începuse iar să plouă.

Pavilionul României e mititel, dar destul de făţos. Nu prezintă cine ştie ce, mai mult postere semnate de Florin Andreescu cu peisaje din ţeara noastră dragă. Adevărul e că ne-am cam emoţionat văzând dealurile noastre de la Bran, iar dorul de ţară, pe care nu îl mai simţisem până atunci, ne-a umezit un pic ochii. În fine, hai să mergem la restaurant, visam la o ciorbică de-a noastră. La intrare suntem întâmpinaţi de o colecţie de vinuri de acasă. Când să intrăm, ne opreşte o chinezoaică. Foarte protocolară şi hotărâtă, ne spune motivul: "Sorry, is closed for a private party. " Hai nu zău! Pe cuvântul tău... ! Doar nu am bătut atâta drum să mă opreşti taman de la ciorbica mea... Îi replic şi mai hotărât, de parcă eram însuşi proprietarul: "We are romanians, is NOT closed for us! " Gagicuţa se dă imediat la o parte cu capul plecat iar noi ne ducem glonţ în bucătărie, unde facem cunoştinţă cu bucătarul Florin (un tip simpatic din Predeal) care, foarte amabil, ne-a obţinut o masă şi ne-a delectat cu ciorbiţă de văcuţă, mititei şi sărmăluţe cu mămăligă. Mmm, delicios, după mai bine de o săptămână de chinezisme putem spune cu mâna pe inimă... tot mâncarea noastră e mai bună.

După prânz am luat loc în tribune şi am prins un spectacol de muzică de foarte bună calitate cu un taraf despre care am aflat că făcea parte din echipa lui Ţăndărică. Scena şi locurile pentru public erau foarte cochete. De sus avem o panoramă de ansamblu către vecinii noştri (Rusia, Croaţia şi Olanda). Mai găsim la ieşire un magazin cu suveniruri tematice privind participarea ţării noastre la expoziţie. Ne luăm o umbrelă ca amintire şi o insignă pe care aveam să o pierd o lună mai târziu. Una peste alta ne-a plăcut pavilionul, se putea şi mai bine dar nici aşa nu era rău.

Între timp a ieşit soarele aşa că am pornit pe explorat. Expo 2010 este imens, nu poate fi parcurs într-o singură zi, probabil că o săptămână ar fi de ajuns, din acest motiv a trebuit să fim foarte selectivi, iar principalul criteriu de selecţie a fost lungimea cozii de la intrare. Aşa că am reuşit să intrăm în pavilioanele Franţei, Qatarului, Turkmenistanului (unde nu era coadă deloc însă am descoperit multe lucruri interesante), iar pe final de zi am vizitat Australia (ce îşi făcea o prezentare originală pe ecrane mobile dispuse în cerc), Noua Zeelandă, Thailanda. Dar poate cel mai interesant pavilion a fost cel al Centrului Cultural, uriaşul OZN din inima Shanghaiului care, alături de pavilionul Chinei domină autoritar întreaga zonă. De sus, din OZN, panorama e de-a dreptul spectaculoasă, mai ales că s-a înserat şi Expo este scăldat în lumini. Pavilionul Arabiei Saudite ne-a plăcut cel mai mult (de la distanţă, desigur, că de intrat nu se punea problema). Podul Lupu, peste râul Huangpu, este la fel de bine luminat. Pe structura aleii principale, o pâlnie uriaşă pulsează şi îşi schimbă culorile ca o uriaşă discotecă în aer liber. Nu departe, pe malul apei e în toi un spectaculos show de fântâni muzicale. E cu adevărat o seară magică, aşa ceva nu vezi în fiecare zi. Cu siguranţă a meritat efortul de a ajunge aici.

Albumul complet de fotografii îl găsiţi aici

Urmează episodul 15 - Shanghai, văzut de pe ambele maluri ale râului Huangpu

---

VIZUALIZĂRI: 2208 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI