Cornwall - Itinerariu de vacanţă (IV) - Pe drum, la braţ cu soarele şi briza britanică

TIPĂREȘTE

Părăsim Penzance-ul în sărbătoare cam după 13, că doar călătorului îi stă bine cu drumul.

Dacă în Cornwall am ajuns pe drumurile din partea estică, plecăm de acolo prin partea vestică şi ne îndreptăm spre St. Agnes.

Am optat să includem localitatea în traseu întrucât zona este considerată “Poldark Country”, locaţie aleasă pentru decorurile noului serial produs de BBC. Iar cum imaginile şi peisajele din film sunt superbe iar noi prin zonă, de ce să nu trecem şi să le vedem pe viu nu doar prin sticla televizorului?

Lăsăm maşina într-o parcare gratuită in centrul localităţii şi pornim agale pe străduţa centrală care ne oferă priveliştea unui sat tradiţional britanic, cu case de piatră gri, prin mijlocul cărora trec uliţe foarte înguste pe care abia se strecoară câte două maşini fără a se zgâria reciproc, cu magazine mici sau cafenele la parterul caselor şi cu o linişte încremenitoare.

Căutăm să-l explorăm la pas, pe îndelete bucurându-ne de tihna pe care o găsim aici şi prima oprire o avem la Chegwyn Rose Garden, o grădină de trandafiri – doar o spune numele! – amenajată de noul grădinar al oraşului.

Bag de seamă că reprezintă proba de lucru pentru a fi angajat de comunitatea locală, dacă bine înţeleg mândria degajată de anunţul primarului postat la intrarea în grădină. Sincer, la cum o vedem noi, omul e musai să încaseze chiar şi salariu de merit.

Obiective turistice principale în sat sunt Stippy – Stappy şi Trevaunance Cove. Cu o pronunţie ce duce uşor spre personaje din copilărie, primul dintre ele este, de fapt, o stradă în pantă cu nouă căsuţe de piatră cu geamuri mici vopsite în alb, locuite în trecut de mineri, lipite unele de altele cu mici grădini de flori în faţă, edificiu edilitar care a creat satul St. Ann’s din serialul amintit mai înainte. Preferata mea este cea de la numărul 2.

La cel de al doilea ajungi continuându-ţi drumul pe lângă aceste case, printr-o mică pădure şi apoi coborând spre malul apei.

Trevaunance Cove este o plajă nisipoasă, presărată cu stânci ascuţite căutată de localnici pentru a se răcori prin bălăceală şi surfing. Odinioară aici a fost funcţional şi un mic port însă multele şi puternicile furtuni l-au tot distrus din 1632 şi până în 1915, dată la care oficialităţile au considerat ca nerentabile alte cheltuieli de consolidare.

Coborâm şi noi spre plajă dar nu până la nivelul 0 al mării ci ne aşezăm pe o bancă la soare. După trei zile de Cornwall sunt la fel de bronzat ca anul trecut după tot atâtea zile de Mallorca! Probabil că şi din cauza vântului care cam bate pe aici...

O luăm din loc după vreo jumătate de oră de siestă şi intrăm într-o patiserie pentru a ne dedulci cu o îngheţată delicioasă. Fac această menţiune pentru a pomeni de impresionanta colecţie de căni a proprietarului, cel care a adunat sute de asemenea obiecte pe care le-a expus cu mândrie, ocupând pereţii şi tavanul încăperii, conferindu-i acesteia o ambianţă de tihnă.

Alegem să parcurgem drumul către destinaţia finală a zilei de azi pe un traseu care urmează linia de coastă şi circulăm pe o şosea de vis. Urci şi cobori constant iar uneori, la coborâre, nu vezi decât apa şi ai impresia că şoseaua se va transforma într-o trambulină iar maşina va plonja direct în valuri...

Oprim pentru priveliştea plajelor aurii de la Newquai care se întind pe aproximativ 7 km şi ne întrebăm dacă oare chiar suntem în Anglia.

Ceva mai încolo lăsăm maşina să se odihnească în parcare şi ne continuăm drumul pe jos pentru a coborî pe cele 120 de trepte de la Bedruthan Steps şi a ajunge la ţărm. Senzaţia că eşti pe undeva prin sudul Europei persistă în continuare.

La începutul coborârii, pe un panou, sunt afişate orele de maxim şi de minim ale apei. Noi coborâm după ora 17 şi cât stăm pe acolo, vreo treisferturi de oră, apa se retrage semnificativ, oferind vederii tot mai mult nisip auriu, astfel încât o plajă ia naştere sub ochii noştri. Nu are rost să mai descriu starea noastră sufletească...

Magia nu ne părăsise încă. Şi cu ea în simţămintele noastre pornim spre cazare. Parcurgem parte din drum pe A39, Atlantic Highway, şosea recomandată de toate ghidurile turistice. Iar ele, credeţi-mă, nu exagerează!

În seara asta avem cazare la o fermă în Boscastle, conform adresei de pe Booking. Ne îndreptăm spre locaţie bucuroşi că vom ajunge mai devreme ca în alte seri.

Da de unde! Călăuza noastră de pe bord ne duce în centrul satului, negăsind ferma. Deşi atenţia noastră era la cote mărite, nu observăm nici noi vreun indicator spre Tregatherall Lodge.

Dacă tot suntem în sătuleţ, dăm o mică raită printre casele micuţe cu ferestre pătrate albe şi ajungem în micuţul port unde se desfăşoară o procesiune tradiţională “Midsummer Celebration”.

Două păpuşi cu înălţime cam de 2 metri fiecare, confecţionate din paie şi urcate pe două platforme de lemn, un el şi o ea, sunt transportaţi pe râu de un alai uman, prin apa până la glezne, spre vărsarea râului în mare. Acolo sunt abandonate iar valurile le vor transporta în larg.

Revenim la căutarea cazării şi o găsim doar după ce introducem în GPS coordonatele englezeşti ale acesteia. Ca sfat util, folosiţi-le pe acestea şi exactitatea destinaţiei vi se va arăta foarte uşor.

Suntem conduşi pe două drumuri lăturalnice, undeva prin câmp, şi am din nou senzaţia că mă aflu pe o barcă ce pluteşte pe albia mărginită de iarba mare. Superbe drumuri! Dar şi foarte strâmte. Avem noroc că nu vine nimic din sens opus, că de venea unul trebuia obligatoriu să meargă în marşarier până la vreo intersecţie. Închipuiţi-vă doar că ambele oglinzi laterale loveau iarba şi florile de pe margine.

Lăsăm bagajul în cameră şi ieşim pe coastă să vedem şi un apus în Cornwall. Stăm şi privim cum soarele merge la culcare în behăit de miei şi dangăte de clopote purtate de vite, în miros de iarbă proaspăt cosită...

Vraja încă îşi deapănă firul...

---

VIZUALIZĂRI: 416 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI