Afganistan - Praf și deznădejde

TIPĂREȘTE

Cautand pe site ceva destinatii mai "altfel" decat cele uzuale, mi-a atras atentia povestea unei doamne, de aici.

Citind acest articol si comentariile aferente, m-am simtit dator sa aduc cateva informatii suplimentare. Chiar daca in acest moment Afganistanul este o destinatie inca neaccesibila multor oameni, din punct de vedere al sigurantei, informatiile mele coroborate cu cele ale doamnei mai sus mentionate vor ajuta calatorii sa-si faca o imagine de ansamblu.

Pentru a ajunge in Afghanistan, ca turist, este necesara deplasarea cu avionul. Sunt patru aeroporturi internationale in Afganistan. Aeroportul International Kabul, care este si capitala tarii, ce deserveste zona centrala si de est a tarii, aeroportul international Mazar-e Sharif pentru zona de nord, aeroportul international Kandahar pentru zona de sud si aeroportul international Herat pentru zona de vest.

Asa cum se stie, este o tara 100% musulmana. Daca in partea de sud a tarii inca predomina musulmanii conservatori, unde schimbarile de gandire, de vestimentatie nu sunt permise, in schimb in partea centrala, in vest si mai nou, chiar si in nord sunt acceptate femeile fara voalul islamic numit si burkha, unde ele sunt acceptate in politica, in functii din administratie, in sistemul de invatamant, etc.

Despre partea de vest a tarii nu prea pot spune mare lucru, fiind stiut faptul ca acea parte se invecineaza cu Iranul si in mare parte desertica. Pe acolo trec doar caravanele de camile, incarcate cu saci plini cu opiu, necesar... stiti voi cui.

In Kabul, despre care am mentionat ca este capitala tarii, populatia este una cosmopolita in care, pe langa localnicii de diferite etnii (pashtu, dari, turkmena, uzbeka, ) sunt si foarte multi internationali (cetateni straini care lucreaza pentru fortele coalitiei internationale sau pentru diverse ONG-uri). Sunt restaurante si hoteluri frecventate in marea majoritatea a timpului de persoane straine. Preturile sunt accesibile, mancarea este de foarte buna calitate. In afara bazelor militare prezente in capitala, unde se poate gasi si carne de porc, in restaurantele locale aceasta lipseste cu desavarsire insa se gaseste carne de oaie, de pasare, de vita.

Transportul in comun se efectueaza cu microbuze tip maxi-taxi sau cu taxiuri. Predomina autoturismele marca Toyota. Ca si la noi, toate taxiurile sunt vopsite in galben. Tarifele sunt “fixe”... in functie de "privirea" omului. Uneori, si mai ales, la orele de varf, aceste microbuze devin total neincapatoare, calatorii stand chiar si pe scara... cum era la noi, pe timpul raposatului. Asa este in toata tara. Nu difera cu nimic, de la o regiune la alta.

Transportul de marfuri se face cu camioane marca Mercedes sau Volvo, foarte vechi, umplute la maxim, chiar si peste, pe care noi le numeam jingle-truck. Numele li se trage de la culorile tipatoare cu care erau vopsite si mai ales de la zorzonelele cu care erau dotate. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar felul cum aratau ne ducea cu gandul la carutele de altadata, frumos colorate, ale romilor de pe la noi.

Scolile sunt intr-o stare avansata de degradare, oficialitatile locale facand tot posibilul sa le tina pe o linie de plutire. Clasele de curs au inceput sa fie mixte, fete si baieti, avand in vedere faptul ca odinioara asa ceva era de neconceput. Pasiunea pentru carte este destul de ridicata acum. In special in marile orase. Mai ales dupa implicarea SUA prin investitii in diferite domenii de activitate printre care si invatamantul. Sunt copii care au obtinut burse scolare in SUA.

Sistemul sanitar insa lasa de dorit. Daca in capitala, exista spitale (pe care le-am vizitat, dar sigur nu o voi mai face datorita mirosului greu) oarecum dotate cu o minima aparatura medicala, in zona rurala acestea lipsesc cu desavarsire. De multe ori populatia civila apeleaza la patrulele militare ce trec prin zona respectiva, solicitand medicamente de minima necessitate (antiinflamatoare, antibiotice, pansamente, etc).

Informarea populatiei civile legata de metodele de prevenire a bolilor lipseste cu desavarsire in conditiile in care sunt extrem de multi oameni ce nu poseda un televizor.

In centrul orasului sunt strazi ce poarta numele marfurilor care se vand: Chicken Street (se vand pui si carnea aferenta), Gold Street (nu mai este cazul sa spun), Motor Street (aici se vand de la drujbe, generatoare de curent, biciclete, motorete, si tot ce are motor), Shoes Street, etc (mai sunt dar nu-mi amintesc acum). Ora tarzie si faptul ca m-a “apucat” creatia chiar acum ma impiedica sa-mi amintesc. Dar sunt convins ca le veti descoperi singuri.

Sunt si locuri care merita vizitate si pe care le recomand cu caldura. Palatal regelui, palatal reginei, statuia lui Massoud (un simbol al rezistentei afgane impotriva invaziei sovietice), mormantul regelui. Sunt locuri foarte frumoase si incarcate de istorie (daca veti dori, va voi povesti despre fiecare).

Afganii sunt oameni calzi, deschisi la discutii. Respecta si sunt respectati. Urasc minciuna. Sunt oameni mandri si drepti in ceea ce fac. Cand esti invitat in casa lor, esti oaspetele lor de seama, fac tot posibilul sa te simti bine, sa fii mandru de prietenia lor. Am participat la multe intalniri cu afganii, am stat la masa lor, am fost in casa lor…. ne lasa impresia ca noi suntem “imparatii”. Puneau totul pe masa (pistolul il aveau la brau)... noi aduceam “udatura”. Nu puteam manca cu gatul uscat.

Sunt si oameni bogati, cu averi mari (obtinute din traficul de droguri), oameni de clasa medie (functionari publici) dar si… saraci. Am intalnit pe strada femei/fete care vorbeau despre discoteci, intalniri cu prietenii/iubitii iar toate aceste lucuri mi le spunea interpretul. Am intalnit si femei ce practicau cea mai veche meserie din lume (exista si la ei!!). La intalnirile la care am participat in casele afganilor, recunosc, niciodata nu am vazut sotiile sau fiicele lor. Doar barbati erau in acea incapere. Schimbatul farfuriilor, a “oalelor” cu mancare le faceau fie fiii, fie subordonatii lor. Niciodata femeia.

Revenind la scopul acestui review, sa coboram si spre sud, pe soseaua cunoscuta ca si autostrada 1. O sosea buna, relativ noua, cu o istorie zbuciumata. Pentru constructia acesteia au fost ucisi foarte multi oameni (talibanii nedorind dezvoltarea regiunii, foloseau atat dispozitive improvizate cat si ambuscade impotriva lucratorilor). Din cate cunosc, si sper sa nu gresesc, firma care se ocupa cu constructia si mentenanta acesteia este din Japonia. Aceasta autostrada face legatura intre Kabul, capitala, si partea de sud a tarii, practic spre granita cu Pakistanul (nu stiu daca au ajuns pana la granita).

Aici, in sudul tarii, daca te astepti sa vezi aceleasi lucruri ca in Kabul, vei ramane surprins sa constati ca nu este chiar asa. In aceasta zona, totul pare inghetat in negura istoriei. Musulmanii radicali interzic noul, femeia este tratata ca o “sclava”, datoare doar sa faca copii, de preferat baieti. Saracia este la ea acasa. Din cauza saraciei, femeia se “cumpara” pe o ciurda de vaci, oi sau camile. Depinde ce are fiecare. Daca are. Cine nu poseda o mica avere pentru a se casatori, va incerca sa munceasca din greu sa stranga bani. Solul, arid in mare parte, nu permite cultivarea legumelor, a cerealelor (decat in mica masura). Cand privesti in zare ai impresia ca esti pe Luna. Totul este de o culoare galbuie, selenara. Frecventa furtunilor de nisip este ridicata, datorita distantei mici fata de desertul afgan. In acel moment, cand furtuna era in toi, nu mai vedeai nimic la 20-25 metri in fata, datorita prafului ce-ti patrundea peste tot. Chiar si cu geamurile inchise tot simteai praful in atmosfera.

In localitatile rurale, satele sunt conduse de un consiliu al batranilor. Ei iau deciziile majore in ceea ce priveste bunastarea populatiei (ce lasa de dorit). De asemenea, ei sunt cei care participa la intalnirile cu fortele coalitiei internationale. In partea de sud a Afganistanului, care este si zona puternic marcata de prezenta talibanilor afgani, atentatele asupra fortelor militare internationale sau afgane sunt mai dese, comparativ cu alte zone din tara. Chiar daca sunt foarte multe ONG-uri care doresc sa reconstruiasca scolile, sa sape puturi si fantani pentru populatia din zona respectiva, acestea se lovesc de refuzul batranilor satului. Aceste refuzuri sunt cauzate de amenintarile talibanilor care doresc ca acele locuri sa ramana semianalfabete, pentru a putea fi manipulati mai usor oamenii din zona.

Femeile sunt acoperite din cap pana in picioare, de nu stii de unde incepe si se termina biata femeie. Este un tot unitar. Doar vizeta din acoperamantul fetei (chipului) ii da posibilitatea sa mai vada si ea realitatea zilei.

Iernile, in acea parte a tarii, sunt extreme de geroase. Cum lemnele de foc sunt foarte scumpe iar nivelul de trai este foarte scazut, sunt foarte putini cei care-si permit sa le cumpere. Fiecare isi cumpara cate lemne poate. Am vazut oameni ce bagau pe foc balega uscata de vaca sau camila, adunata de vara sau toamna. Mai bagau pe foc boscheti uscati (cam cum sunt ciulinii in Baragan). Geamurile caselor sunt acoperite cu pături si folii de plastic, prezenta sticlei la geam fiind scazuta. Casele, facute din lut, ofereau o izolatie buna. Vara rece, iarna cald.

Aici, oamenii, chiar daca in aparenta vor sa arate ca sunt veseli, li se citeste tristetea in ochi. Se vede suferinta, se vad lipsurile, se vad necazurile pricinuite de saracie.

Mergand spre vest ne apropiem de zona desertica, zona cunoscuta ca si traseul drogurilor. Din spusele afganilor, un kilogram de opiu se vinde pe piata din Iran cu 2-300 $. In zona de vest sunt cele mai mari culturi de mac. Din maciulia macului, dupa uscare, se obtine opiul din care se fabrica cocaina. Culturile de mac sunt foarte bine pazite de oameni inarmati cu pusti mitraliere si care nu prea pun intrebari cand cineva le calca proprietatea. Au un mancarici teribil la degetele de pe tragaci. Chiar daca fortele internationale, in special cele britanice, se lupta din greu pentru eradicarea culturilor de mac, mai ales in provinciile Helmand si Herat, nu prea au sanse de reusita. Mare parte din drogurile obtinute (aproximativ 80%, dupa spusele unor localnici) ajung in SUA.

Conform unor studii, in subsolul Afganistanului se gasesc numeroase minereuri feroase si neferoase, petrol, diamante si chiar metale rare. De aceea Afganistanul este o tara “curtata” de marile puteri ale lumii.

Din punct de vedere politic, tara este condusa de un presedinte ales prin vot liber exprimat de catre cetateni. Au si parlament compus din aproximativ 300-350 de scaune. Este un parlament bicameral.

Mi-as dori ca in viitorul apropiat si alti oameni sa viziteze aceasta tara, dar este relativa o astfel de afirmatie. Merita vizitata.

Pentru a calatori in Afganistan, trebuie obtinuta viza de intrare. Viza turistica are o valabilitate de 30 zile si se acorda cu o singura intrare. Viza poate fi prelungita doar o singura data de Oficiul Afgan pentru Turism. Ea poate fi obtinuta de la ambasada Afganistanului din… Polonia.

La intrarea in Afganistan prin orice punct de frontiera, este necesara aplicarea stampilei de intrare. Stii cand intri, dar nu stii cand iesi... ;) Fara existenta respectivei stampile, cetatenii straini nu vor putea parasi Afganistanul, existand posibilitatea de a fi retinuti de autoritatile afgane.

Atat la intrarea cat si la iesirea din Afganistan prin aeroportul international Kabul, toti calatorii sunt amprentati.

Daca sunt gasiti pe teritoriul tarii cu viza expirata, cetatenii straini vor fi deportati.

Sper ca veti avea o calatorie (virtuala) placuta.

---

VIZUALIZĂRI: 4290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI