Vacanță în Loutsa-Vrachos: Refugiul cu nisip fin de lângă Parga și Preveza

TIPĂREȘTE

Dacă în prima parte a vacanței de vară, imediat după încheierea anului școlar, am ales să zburăm în Creta (vezi impresii), pentru luna august am preferat o călătorie cu mașina, tocmai pentru a ne bucura de mai multă libertate de mișcare.

Știam că întreaga zonă cuprinsă între Parga și Preveza este plină de plaje, așa că am căutat un loc care să bifeze toate preferințele noastre: nisip fin, apă curată, o intrare lină în mare și o cazare situată la doar 50-100 de metri de țărm. În cele din urmă, am găsit destinația ideală la Loutsa-Vrachos.

Plajele Loutsa și Vrachos formează, în realitate, o singură fâșie continuă de nisip fin, lungă de aproximativ 3-4 kilometri, poziționată la jumătatea distanței dintre Parga și Preveza. Partea nordică, dinspre Parga, poartă numele de Loutsa, în timp ce porțiunea sudică, dinspre Preveza, se numește Vrachos.

Din șoseaua principală Igoumenitsa-Preveza se coboară spre coastă prin pădure, pe un drum abrupt de aproximativ 3 kilometri, cu serpentine strânse, însă asfaltul este bun și drumul este suficient de lat pentru ca două mașini să poată trece fără probleme una pe lângă cealaltă.

Plaja

Plaja este superbă, cu nisip fin atât pe mal, cât și în apă. Marea este extrem de curată și transparentă, oferind o intrare lină, perfectă pentru relaxare, unde poți vedea cu ușurință peștișorii înotând în jurul tău. Zona dispune de dușuri și cabine de schimb, alternând porțiunile amenajate cu cele libere, unde poți veni cu propria umbrelă. Pentru un set de șezlonguri și o umbrelă am plătit doar consumația de la bar, fără a fi condiționați de o sumă minimă.

Spre capătul dinspre Vrachos există un centru de sporturi nautice și un parc acvatic gonflabil, amplasat direct pe mare în dreptul uneia dintre plaje.

Fiind orientată spre vest, plaja oferă un spectacol minunat la apus. Noi am reușit să vedem soarele scufundându-se în Marea Ionică chiar în ziua sosirii, în restul zilelor întorcându-ne prea târziu din explorări pentru a-l mai prinde.

Promenada

De-a lungul mării se întinde o promenadă lungă și frumos luminată noaptea, unde mesele cafenelelor și restaurantelor sunt așezate chiar peste drum de apă. Oriunde ai alege să mănânci, ești la maximum 20 de metri de mare, iar unele taverne instalează seara mesele direct pe nisip, creând o atmosferă foarte romantică cu ajutorul luminițelor

 În zona Loutsa, faleza și strada sunt puțin mai ridicate față de nivelul mării (la aproximativ 1-2 metri), fiind necesar să cobori câteva trepte de lemn sau piatră pentru a ajunge pe plajă. Pe măsură ce înaintezi spre sud, către Vrachos, această diferență de nivel dispare complet.

Statiunea

Dincolo de stradă, pe partea opusă falezei, se află restaurantele și vilele. Este important de menționat că în Loutsa o mare parte dintre unitățile de cazare sunt construite în trepte, direct pe versantul stâncos din spatele plajei. Pantele de acces din drumul principal spre curți sunt extrem de înclinate, iar unele proprietăți au zeci sau chiar sute de scări exterioare pe care trebuie să le urci de la faleză până la cameră. Majoritatea vilelor oferă locuri de parcare, însă accesul auto pe acele pante poate fi o provocare. Desigur, mașina poate fi lăsată și pe stradă; deși în timpul zilei devine destul de aglomerat din cauza localnicilor veniți la plajă, seara se eliberează numeroase locuri.

Spre capătul sudic, relieful se domolește, lăsând loc unei fâșii de teren plat între stâncă și drum, astfel că în Vrachos majoritatea hotelurilor sunt construite la nivelul străzii.

Atmosfera diferă și ea între cele două zone. Nordul (Loutsa) este mult mai calm, mai liniștit și mai aerisit. Spre sud (Vrachos), densitatea de beach-baruri, hoteluri și restaurante crește semnificativ, clădirile sunt mai compacte, iar numărul turiștilor este vizibil mai mare, tot aici concentrându-se și viața de noapte.

Pe scurt, dacă vrei o masă liniștită, rămâi în Loutsa, iar dacă cauți muzică și agitație, mergi spre Vrachos.

Stațiunea este bine dotată: găsești câteva supermarketuri, brutării, o patiserie senzațională numită Croque, magazine de suveniruri și un mic Luna Park mobil pentru copii.

De câteva ori pe săptămână, un comerciant local trecea cu o dubiță plină cu fructe la prețuri excelente, anunțându-și prezența la megafon. De asemenea, pe drumul care coboară spre Loutsa, într-o curbă cu un punct de belvedere amenajat, venea zilnic un domn care vindea piersici uriașe, extrem de gustoase.

Pentru cumpărături mai mari, la doar 15 minute de mers cu mașina, în apropiere de Kanalaki, se află un supermarket Sklavenitis foarte bine aprovizionat.

În general, ne-am petrecut diminețile pe plaja din stațiune, fiindcă era păcat să mergem în altă parte când marea de aici era atât de frumoasă. La prânz, plecam să mâncăm și să vizităm împrejurimile. Într-o zi am urcat în satul Loutsa, situat de cealaltă parte a șoselei naționale, unde am mâncat la taverna „The Balcony of the Ionian” , de unde am avut parte de o priveliște panoramică superbă.

Am explorat și alte plaje din zonă, orientându-ne după tavernele din apropierea lor. Am vizitat plaja Kastrosykia, situată la nivelul mării, unde am luat prânzul la taverna Platanakia. Plaja de acolo are un amestec de nisip și pietricele, iar apa se adâncește destul de repede. Un detaliu de remarcat este că pe partea cu plaja nu am văzut unități de cazare, acestea fiind construite dincolo de șosea.

Am ajuns și la celebra Monolithi, considerată cea mai lungă plajă din Uniunea Europeană.   Are o porțiune cu o pădure de pini în spate unde se afla Monolithi Camping.

Noi am nimerit într-unul dintre acele beach-baruri moderne din Monolithi care profită din plin de lățimea generoasă a plajei pentru a amenaja zone de relaxare cu baldachine, pufuri și paturi de plajă, totul pe un fundal de muzică ambientală excelentă. Aici plaja este formată din nisip grosier și pietricele, iar apa se adâncește rapid. În ziua vizitei noastre era arborat steagul galben din cauza valurilor, deși în Loutsa marea fusese complet calmă.

Monolithi, la fel ca plaja Mytikas, se află pe o fâșie lungă de coastă joasă, în timp ce hotelurile și pensiunile sunt construite de cealaltă parte a șoselei naționale, ceea ce înseamnă că trebuie să traversezi acest drum principal pentru a ajunge la mare.

Situația se schimbă însă în Kanali, care seamănă mult mai mult cu o stațiune clasică și animată. Aici, o bună parte dintre vile, taverne și magazine sunt construite direct pe partea cu marea.

 In Kanali am oprit să mâncăm la Taverna Akrogiali; locul este extrem de popular și aglomerat.

 De asemenea, pe partea cu șoseaua principală, am observat și un aquapark destul de mare (aparținând de Hotel Kanali)

După Kastrosykia, șoseaua principală urcă spectaculos pe creastă, oferind panorame fantastice asupra mării. Loutsa și Vrachos sunt poziționate practic într-o căldare: jos se află plaja și faleza, imediat în spate se ridică un perete abrupt de stâncă și pini, iar sus, pe creastă, trece șoseaua națională. După ce lași în urmă Loutsa, drumul rămâne sus pe dealuri,  iar pentru a ajunge la următoarea plajă celebră, Ammoudia, trebuie să părăsești din nou șoseaua de pe creastă și să cobori spre nivelul mării.

Parga si Preveza

În câteva după-amieze am vizitat Parga și Preveza, ambele situate la aproximativ 25-30 de minute de mers de Loutsa (Parga spre nord, Preveza spre sud). Nu voi insista cu o descriere detaliata, deoarece s-au scris numeroase impresii despre ele, vreau doar sa mentionez ca in Parga cea mai mare provocare rămâne parcarea. Cu vreo 2 kilometri înainte de intrarea în oraș, marginile șoselei devin complet blocate de mașini. Există câteva parcări amenajate sus, la 2-3 kilometri distanță, însă drumul pe jos la întoarcere este foarte obositor, fiind în pantă. Noi am optat pentru o parcare privată aproape de centru, unde am plătit 7 euro și am așteptat destul de mult până s-a eliberat un loc, fiind la un pas de a renunța și de a ne întoarce.

Parga a fost extrem de aglomerată, aproape că ne călcam în picioare cu ceilalți turiști, însă portul este superb, faleza este vibrantă și dominată de silueta insuliței Panagia cu mica sa biserică albă. Deasupra acestui peisaj de poveste se înalță Castelul Venețian, ale cărui ruine oferă o panoramă spectaculoasă asupra întregului golf.

Prin contrast, Preveza este mult mai aerisită, având o faleză lungă, elegantă, tivită cu iahturi. Aici nu am întâmpinat probleme cu parcarea, existând două spații mari și gratuite chiar în zona portului.

Pe lângă plaje, am vizitat și alte obiective deosebite din regiune: izvoarele Acheron, monumentul Zalongo și inedita insulă Koronisia. Deoarece nu am găsit foarte multe informații de călătorie despre aceste locuri înainte de plecare, le voi dedica un articol separat, fiind destinații absolut superbe care merită descoperite.

De asemenea, poziționarea excelentă a stațiunii ne-a permis ca, într-una dintre zile, să facem și o excursie de o zi în celebra insulă Lefkada. A fost o experiență intensă și plină de peisaje memorabile, despre care voi povesti pe larg într-un articol separat.

În plus, pentru că am călătorit cu mașina personală, am profitat de ocazie pentru a cumpăra și ulei de măsline extravirgin de calitate, direct de la producători.

Bio Green Olive Oil

Prima noastră oprire a fost chiar lângă Preveza, la Bio Green Olive Oil, o afacere de familie renumită pentru producția de ulei premium, bio, nefiltrat și obținut exclusiv prin presare la rece. Produsul lor emblematic, cunoscut sub numele de Enetikon, este un adevărat „suc natural de măsline” obținut 100% din soiul local Lianolia. Măslinele provin din livezi străvechi, plantate de venețieni în urmă cu peste 300 de ani în peninsula Preveza.

 Prețurile sunt pe măsura calității: 22 de euro pentru o sticlă de 1 litru și 62 de euro pentru cutia de 3 litri. Când am fost noi, stocurile erau aproape epuizate; mai aveau doar două cutii de 3 litri din recolta de anul trecut, noua recoltă proaspătă urmand să fie extrasă abia prin luna octombrie.

Acest ulei are o concentrație uriașă de polifenoli și antioxidanți, motiv pentru care este certificat la nivelul Uniunii Europene cu eticheta Health Claim, fiind considerat un aliment-medicament care protejează celulele împotriva stresului oxidativ.

Ei produc două tipuri de ulei: unul destinat exclusiv salatelor și un altul potrivit atât pentru salate, cât și pentru gătit.

Gazda care ne-a primit și ne-a povestit totul despre istoricul uleiului este Panos, un domn minunat care vorbește excelent românește, deoarece a făcut Facultatea de Geologie în România! Ne-a mărturisit că el însuși bea în fiecare dimineață, pe stomacul gol, o lingură de Enetikon din sticluțele speciale de 250 ml (care costă 13 euro).

Un detaliu interesant pe care ni l-a împărtășit este că acest produs premium se comercializează inclusiv în farmaciile din Coreea de Sud.

 Panos este un om deosebit: la plecare m-a invitat în grădină să culeg câteva roșii proaspete pentru o salată și mi-a dăruit un borcan cu măsline murate puse chiar de el . Ne-a oferit un pliant cu explicații traduse în limba română si ne-a spus că după-amiază aștepta chiar un grup de turiști români pentru o degustare.

Ulterior, am căutat și o a doua fabrică, cu prețuri ceva mai accesibile pentru consumul zilnic, și așa am descoperit Konakis Olive Oil & Olives.

Konakis Olive Oil & Olives.

 Aceasta este o altă afacere de familie remarcabilă din regiune, situată pe drumul național care leagă Preveza de Ioannina,  la kilometrul 20. Clădirea este mare, modernă, ușor de reperat direct de la șosea și dispune de o parcare generoasă, fiind deschisă toată ziua, inclusiv în weekend. Produsul lor de bază este un ulei extravirgin recunoscut pentru aciditatea sa extrem de scăzută, obținut din livezile din zona Preveza. Pe lângă acesta, produc și ulei de măsline ecologic (BIO), un sortiment premium obținut din faimosul soi grecesc Koroneiki, cultivat ecologic și recunoscut la nivel internațional.

Mi-a plăcut foarte mult showroom-ul lor spațios de prezentare și vânzare, amenajat chiar în incinta fabricii. Au o varietate uriașă de produse: pe lângă ulei și măsline (atât verzi, cât și negre sau Kalamata, conservate în saramură naturală), magazinul oferă cosmetice naturale pe bază de ulei de măsline, miere locală din regiunea Epir, pungi cu ierburi uscate tradiționale grecești, dulciuri la borcan (unele fără zahăr), ceaiuri pentru diferite afecțiuni și paste tradiționale artizanale.

Prețurile de aici au fost mult mai prietenoase cu bugetul: 8 euro pentru 1 litru și 35 de euro pentru bidonul de 5 litri.

Concluzie

Alegerea de a explora zona dintre Parga și Preveza cu mașina în a doua parte a verii a fost cea mai bună decizie. Loutsa-Vrachos s-a dovedit a fi baza perfectă: o stațiune care îmbină perfect relaxarea pe o plajă impecabilă cu apă de cristal și facilitățile ideale pentru familii.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 18 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI