Vourvourou, cantecul Marii Egee

TIPĂREȘTE

"Frumusetea este darul lui Dumnezeu". Asa considera Aristotel si sunt sigura ca ceea ce l-a condus pe mai marele filozof sa afirme asemenea vorbe mari, a fost si minunata Grecie cu natura si unicitatea ei, care iata ca dainuie de secole.

Si daca tot am pomenit de Aristotel, de ce sa nu facem o plimbare pe meleagurile unde s-a nascut ganditorul Greciei Antice, mai exact in Peninsula Halkidiki? Am fi vrut sa ajungem si la Stagira, dar de data aceasta marea ne-a atras ca un magnet mai la Sud cu aproximativ 60 de km.

Cu o luna inainte de a lua concediul ne tot gandeam unde sa mergem si verificam site-urile agentiilor de turism sa vedem daca ne sare ceva interesant in ochi sa ne vina vreo idee de locatie. Nu ne doream ceva foarte comercial si multa galagie. Poate va ganditi ca 30 de zile sunt prea putine pt pregatirea unui concediu, dar asa suntem noi... facem totul pe ultima suta de metri si greu ne putem dezobisnui de acest obicei. Totusi, fata de anul trecut ne-am invatat minte si cum am spus si in review-ul anterior, pentru 2015 temele vor fi facute de acasa.

Asadar, din start am pornit cu ideea ca anul acesta vom merge in concediu cu masina si pe cont propriu. Dar unde?? La inceput am vrut Lefkada (si inca nu am renuntat la ideea de a merge in acel loc frumos), dar fiind foarte obositi de la munca, ne-am gandit sa amanam acest plan pentru anul viitor si acum sa cautam un loc mai aproape, cu plaja chiar sub nasul nostru si fara sute de scari de urcat si coborat zilnic pana la mare.

Ne-am oprit cu degetul pe harta, acolo unde apa e de un albastru minunat, si anume: Vourvourou. Nu am fost prea incantati de ceea ca am citit pe internet, (in comparatie cu Lefkada), dar acest loc ne-a surprins extraordinar de tare si ne-am bucurat de el atat de mult incat l-as recomanda tuturor cu tot dragul.

Am pornit duminica dupamasa din Arad cu speranta ca vom face 12 ore pana in Halkidiki, dar am facut cam 16 ore. Si voi fi foarte draguta sa dau vina pe oboseala si nu pe sarbi si drumurile lor. Dar, lasand gluma la o parte, cei care mergeti pe ruta Moravita- Vrsac- Smederevo- Nis- Macedonia- Salonic- Halkidiki, trebuie sa va incarcati cu multa rabdare. In Serbia, pana la intrarea pe autostrada, te poti rataci foarte usor. Semnele sunt puse haotic. Am ajuns intr-un punct unde arata Kovin in fata, la stanga si la dreapta si gandindu-ma ca poate or fi mai multe rute si drumul tot in directia respectiva ma va scoate, am luat-o la dreapta. Dar nici poveste. Te invarti pana iti pierzi rabdarea. Mai sunt semne care te fac sa crezi ca trebuie sa parasesti drumul cu prioritate si sa o iei pe alte scurtaturi, dar din nou, nici poveste. Totul mi s-a parut haotic. Odata ce ajungi pe autostrada te bucuri ca ai scapat de griji, dar vine partea plina cu distractii si peripetii: limitatoare de viteza cu 30 si 40 la ora din km in km (astea tin cam 70 km). Si sa nu mai spun la vama peste ce oameni dai...

Cazare nu ne-am luat din timp. Am pornit cu gandul ca sigur vom gasi ceva potrivit la fata locului, fara niciun gram de frica sau grija ca s-ar putea sa fie prea plin in luna iulie. Mereu imi place sa risc :)

Ajunsi in Vourvourou, am inceput sa intrebam de cazare in stanga in dreapta si chiar am avut de unde alege. Oamenii erau extrem de draguti, ceea ce ne-a prins bine dupa atata drum. Am ajuns in fata Hotelului Vourvourou cand am auzit, de undeva de la umbra din alta curte, un pasait. Si ne-am apropiat. Era o batranica dragalasa care ne intreba ceva in greaca. Ne-am prins din start si am dat din cap ca daaa, cautam cazare. Si cazarea era cu vedere la mare, deasupra de terasa Garlic, cu wi-fi, aer conditionat, tv, parcare si doar 35 euro pe noapte. Nu va imaginati ca era cine stie ce... era o camera modesta cu un pat dublu si inca unul de o persoana, chicineta si balcon spre mare. Era foarte curat, mirosea placut, asternuturile si prosoapele erau curate... Pentru noi a fost suficient si chiar nu era nicio diferenta fata de camera pe care am avut-o la Cavo D'Oro, anul trecut, in Zakinthos (unde am platit 1100 euro- sistem all inclusive). Singurul minus ar fi faptul ca seara se facea extrem de cald in camera din cauza ca sub noi se gatea mult, la terasa Garlic. Dar ne mai salva clima.

Ce este foarte frumos si aparte in Vorvourou? Faptul ca de la intrare in localitate si pana la Karidi Beach, casele sunt asezate de-a lungul plajelor. Deci fiecare casa are in spate o gradina, de unde ai acces direct la mare. Aveam si noi una de genul acesta si de fiecare data cand parcam masina, nu puteam sa nu cobor cele 3 scari care ma desparteau de mare. Era multa liniste in fiecare astfel de gradina.

Dupa ce ne-am despachetat, fuga fuga la plaja Karidi, care la fel ca in toate descrierile, este superba, la fel ca Marea Egee. Noi am stat doar la umbra pinilor, dar unii isi puneau prosopul printre stanci (in partea dreapta a plajei) sau la soare. Foarte multa lume nu era... Probabil jumatate din numarul celor care vin la strandul din Arad :)) De cateva ori cand am mers cu masina la plaja, am gasit foarte usor loc de parcare la umbra.

Pentru noi Karidi Beach a fost o sursa de incarcare a bateriilor. Efectiv nu ne mai saturam de atata frumusete: apa atat de calda, curata si albastra, linistea din jur, nu vedeai mizerie pe jos sau in apa, "greierasii" numiti Cicada Europeana care pe mine personal m-au incantat etc etc etc

Am vizitat si plajele Fava si Zografou, dar tot Karidi a fost prima noastra dragoste.

Taverne nu sunt foarte multe si sunt deschise doar dupa ora 13:00 sau ceva de genul. Noi nu am mers cu gandul sa mancam in camera, dar micul dejun am fost nevoiti sa ni-l pregatim pentru ca lumea asa face in aceasta zona. Majoritatea mananca in camera si doar cina o servesc la taverne.

In pima zi aveam pofta de supa si am ramas foarte dezamagita. Stiam ca grecii nu stau bine la acest capitol, dar nu ma gandeam ca o supa cu 7,5 euro poate fi asa de rea si cu faina prin ea. Deci supele sunt scumpe si fara gust.

Am mancat in prima seara la taverna Gorgona. Un loc foarte dragut pe malul marii, mancarea buna, dar portiile cam mici pentru gustul nostru.

La Paris am mancat de mai multe ori. Domnul care ne-a servit era roman si ne-a mai sugerat una alta. Mancarea e de nota 10. In fiecare zi iti serveau si un desert din partea casei (pepene, lubenita si ceva prajiturele), dar in schimb de fiecare data iti bagau pe gat 1l de apa cu 3 euro si un cos cu paine cu 2 euro. Intr-un final noi le-am refuzat politicos.

La hotel Vergos am mancat in ultima seara si ne-a placut cel mai mult. Toata lumea te serveste cu drag si mancarea e delicioasa (recomand salata cu mozzarella, rosii si capere).

Initial am zis sa profitam de mancarea traditinala cat suntem in Grecia, ca pizza mancam si acasa, dar dupa cate recomandari avea Pizza Top printre review-urile de aici, nu ne-am putut rabda. Si intr-adevar asa pizza buna nu prea am mai mancat (13 euro costa o pizza BIG).

Ca si locatii de vizitat prin zona ar fi satul Agios Nikolaos, cu stadute inguste si miros puternic grecesc si oraselul Sarti, foarte romantic si animat de numeroase magazine si taverne.

In Agios Nikolaos nu aveti cum sa ratati serile grecesti organizate in fiecare vineri seara (dupa ora 21:00) in mica piata de langa biserica. Lumea se strange si incepe sa danseze in jurul unei mici fantani arteziene, care isi schimba culorile parca pe ritmul melodiilor grecesti. Tavernele, cu scaune frumoase de lemn, sunt impodobite cu fete de masa care mai de care mai autentice. Locul acesta chiar m-a facut sa simt Grecia asa cum ar trebui sa o simta fiecare turist. Totul a fost ca o sarbatoare la care erai invitat sa participi si sa te bucuri impreuna cu toti cei prezenti. Nu se percepe taxa pentru asa ceva, nu vine agentia de turism sa iti ceara 15 euro de persoana ca sa participi la o seara greceasca. Mie asta mi-a placut enorm.

Duminica am fost tot in Agios Nikolaos la Liturghie (la ei incepe la ora 8:30 direct Liturghia, fara Utrenie). In sat exista doua biserici: una mai mare care se numeste tot Sf Nicolae si un mai mica, nu departe de centru, unde am vazut numeroase icoane cu Sf Parascheva (s-ar putea sa aibe acest hram). Am participat impreuna cu localnicii la slujba si ne-am bucurat tare mult de muzica psaltica, tipic bizantina, cantata de cativa barbati din strana. Un obicei frumos pe care il au ei fata de noi, este acela ca in tipul Liturghiei, cand se merge cu tasul, un barbat vine si toarna in palma, la fiecare om prezent, apa cu esenta de trandafiri.

In Sarti am fost inr-o seara, sa vedem apusul si Muntele Athos in splendoarea sa. Am mancat la malul marii, la o taverna cu cateva masute de lemn, pe iarba asezate si cu o lampa cu petrol pe fiecare masa. Servirea si calamarii au fost ca la carte si preturile mult mai mici fata de cele din Vourvourou si Ag. Nikolaos. Probabil cu cat statiunea este mai mare si numarul turistilor creste si tavernele fiind mult mai numeroase trebuie sa atraga prin pretul mai mic... Altfel nu-mi explic.

In Vourvourou exista 2 supermarketuri. Preturile nu sunt foarte mici, dar nici exagerate. 1,5 l apa costa 70 de centi si o lubenita maricica ajungea la 3 euro. In fiecare seara prin localitate veneau localnici cu masini mari incarcate cu peste sau fructe si lumea se aduna la coada.

In iulie e foarte cald.. si mai ales noaptea era destul de greu de suportat caldura.

Pentru noi partea de Est a Sithoniei cu plajele ei, cadrul natural atat de minunat, linistea si serile grecesti din Agios Nikolaos, nu au putut decat sa insemne ceva. Ceva foarte deosebit care ne-a legat de Grecia si ne va aduce inapoi la ea ori de cate ori vom avea ocazia.

Va impartasesc cu mare bucurie putin din experienta noastra pe acest meleag, incarcat de atata istorie si traditie.

---

VIZUALIZĂRI: 5582 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI