Aigai (Vergina), prima capitală a Macedoniei antice

TIPĂREȘTE

”Toată viața mea am visat să descopăr primul mormânt macedonean nejefuit, un noroc pe care orice arheolog își dorește cu ardoare să îl aibă. ”

Manolis Andronikos

Descoperirea

În noiembrie 1977, întreaga comunitate arheologică internațională (și nu numai) a aflat cu uimire vestea unei descoperiri epocale, opera profesorului Manolis Andronikos (1919-1992) de la Universitatea din Salonic și a studenților săi: mormântul lui Filip II, tatăl lui Alexandru Macedon.

De ce a constituit această descoperire o uriașă surpriză?

Pentru că de mai bine de un secol specialiștii încercau să completeze spațiile goale din istoria regatului macedonean antic iar veriga lipsă o constituia prima sa capitală, Aigai.

Zona din apropiere de orașul Veria intrase de mult timp în atenția lor deoarece se bănuia că dealurile înconjurătoare ascund movile funerare (tumulus). Așa se face că încă din 1861, arheologul francez Léon Heuzey a întreprins cu fonduri furnizate de Napoleon III primele săpături, dând la iveală fragmente de clădiri pe care le-a catalogat în mod eronat a fi parte a unui palat din anticul oraș Valla. Lucrările au fost abandonate din cauza riscului de izbucnire a malariei, fiind reluate abia în 1937 și ducând la descoperirea altor ruine, și din nou abandonate după declanșarea războiului cu Italia în 1940.

În 1977-78, Andronikos a descoperit în ceea ce el a numit ”marele tumulus”, o movilă artificială de 110 m diametru și 13 m înălțime, mai multe morminte excepțional de bine păstrate, a căror bogăție de decorațiuni și ofrande l-au făcut să presupună că aparțineau membrilor dinastiei regale argeade, din care făcea parte și Alexandru cel Mare. Se pare că movilele din Aigai au fost ridicate din ordinul regelui Antigonos Gonatas (cca. 319-239 î. Hr.) pentru a fi protejate de profanări și jafuri.

Ipoteza emisă de Andronikos, cum că unul dintre morminte ar adăposti osemintele lui Filip II (382-336 î. Hr.), tatăl lui Alexandu Macedon, a iscat multe controverse. Unii istorici sunt și acum de părere că personajul îngropat în acest mormânt ar fi un alt Filip, și anume Filip III Arrhidaios, fratele vitreg al marelui Alexandru.

Ceea ce se știe cu certitudine este că Filip II a pierit la Aigai în 336 î. Hr., ucis de garda lui de corp (somatophylax, așa cum era numită funcția deținută de acesta), pe nume Pausanias. Deși capitala macedoneană fusese mutată la Pella, Aigai rămăsese un mare centru de cult, gazdă a ceremoniilor regale și totodată necropolă a dinastiei argeade, iar Filip se afla acolo pentru a participa la nunta fiicei sale Cleopatra. Motivele asasinării nu se cunosc: una din teoriile vehiculate face referire la gelozie, Pausanias fiind la un moment dat amantul lui Filip, însă cea mai plauzibilă variantă rămâne aceea potrivit căreia Olympia, prima soție a lui Filip, ar fi ordonat crima pentru a asigura succesiunea la tron a fiului său, nimeni altul decât Alexandru cel Mare. Într-adevăr, acesta a fost înscăunat rege imediat după moartea tatălui său.

Analizele efectuate la sfârșitul anilor 1990 și în anii 2000 asupra oaselor descoperite în mormânt au dus la concluzia că una din rănile de pe trupul celui decedat fusese produsă de o săgeată și îi cauzase orbirea, fapt ce corespunde unui episod din viața lui Filip II. În plus, studiul osemintelor din anticameră a arătat că acestea aparținuseră unei femei cu puțin trecută de 30 de ani și cu o fractură la piciorul stâng, care era mai scurt decât dreptul, identificată drept Meda din Odesa, ultima soție a lui Filip, care s-a sinucis pentru a nu cădea în mâinile lui Alexandru, dornic de răzbunare pentru că tatăl său îi repudiase mama.

Dincolo de aceste crime abominabile dar foarte uzuale în acea epocă, nespecialiștii ca noi suntem invitați să vizităm Aigai nu numai pentru a vedea ceea ce grecii prezintă a fi ”mormântul lui Filip II”, ci și pentru a afla câte ceva despre începuturile regatului macedonean, subiect de mare mândrie națională pentru eleni. Aigai a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în semn de recunoaștere a excepționalei sale importanțe ca ”mărturie a trecerii de la organizarea clasică a orașelor-stat grecești către noua formă de organizare imperială, specifică lumii elenistice și romane. ”

Dar înainte de a enumera ceea ce este de văzut în Aigai, cred că se impun câteva informații de ordin practic.

Satul Vergina

Situl arheologic Aigai se află în satul Vergina, la cca. 75 km vest de Salonic și 12 km sud de orașul Veria (Veroia). De pe Egnatia Odos, în drum spre Parga sau insulele Ionice, un indicator îndrumă către Veria. Ieșim de pe autostradă și imediat șoseaua se bifurcă: în dreapta e Veria iar în stânga, la cca. 10 km, Vergina. Până acolo se trece prin două mici localități agricole, Agia Varvara și Metochi, iar șoseaua, deși cu numai o bandă pe sens, e bine întreținută și destul de pitorească, în pante domoale și mărginită de livezi de măslini și plantații de viță de vie.

Vergina e situată la poalele muntelui Pieria, la 120 m altitudine, într-o zonă plină de vegetație. Satul modern, care numără în prezent vreo 2.500 de suflete, a fost întemeiat de greci proveniți din Asia Mică și Bulgaria, împroprietăriți în urma schimbului de populații făcut de Grecia și Turcia după războiul din 1919-1922.

Deoarece am dormit o noapte în Vergina, am avut suficient timp la dispoziție pentru a parcurge la pas toate străzile și a studia casele frumos văruite în alb. Majoritatea localnicilor se îndeletnicesc cu agricultura, fapt dovedit de mulțimea de utilaje de prin curți, dar există și câteva pensiuni, taverne, cafenele și magazine de suvenire, apărute pentru a satisface necesitățile turiștilor. De mirare a fost însă pentru mine să văd că nu prea multă lume a auzit de Aigai și de comorile descoperite aici iar satul părea destul de pustiu. A doua zi dimineața, la muzeu erau prezente doar două grupuri de turiști, unul polonez și celălalt german (mai sus există o parcare de mari dimensiuni, folosită și de autocare).

Trebuie însă să menționez puzderia de indicatoare care te ghidează spre Royal Tombs, Ancient City Palace, Royal Necropolis, Philip IIʼs Burial Cluster sau Queensʼ Burial Cluster. De fapt, nu se vizitează decât Mormintele Regale (Royal Tombs), unde a fost amenajat muzeul, și acesta este indicatorul care trebuie urmat (nu există indicator de ”muzeu”, ceea ce ne-a deconcertat; a trebuit să întrebăm un sătean ca să ne lămurim). Celelalte locații (palatul și părți din necropolă) sunt înconjurate cu garduri de sârmă și cercetările arheologice continuă in situ. Făcând turul satului, am zărit într-adevăr câteva platforme de lemn dintr-acelea folosite de arheologi, dar nu am sesizat vreo mișcare pe acolo iar pe net nu am găsit informații referitoare la stadiul săpăturilor. Presupun doar (și sper) ca într-un viitor nu prea îndepărtat palatul și toate mormintele să fie deschise vizitatorilor.

Deocamdată însă, pentru a vă prezenta Aigaiul și istoria sa, mă voi mulțumi cu datele culese de pe panourile din muzeu și de pe diverse site-uri precum macedonian-heritage.gr/Mu ... i_Berginas.html sau inthessaloniki.com/en/nea ... eum-of-vergina.

Aigai

Tradiția spune că Aigai a fost întemeiat de Perdiccas I în secolul al VII-lea î. Hr. pe un loc ”recomandat” de oracol și masiv populat de capre, de unde și numele, însemnând ”orașul caprelor”. Macedonenii au alungat din aceste locuri triburile ilirice și au făcut din Aigai capitala regatului lor. Aigai nu a devenit niciodată un oraș mare, ci s-a dezvoltat mai degrabă ca un șir de sate dispuse concentric, cu palatul (centrul puterii) în mijloc, înconjurat de reședințele aristocraților, pe cercul următor aflându-se casele meșteșugarilor iar pe cel mai îndepărtat - cele ale agricultorilor.

Ca sediu central al unui regat puternic, Aigai a atras în epoca sa de glorie filozofi, poeți, artiști. De pildă, aici Euripide a compus și a prezentat ultimele sale tragedii.

Cu toate că în jurul anului 400 Archelaus I a mutat capitala Macedoniei la Pella, Aigai și-a păstrat, așa cum arătam, o parte din atribuții. După cucerirea regatului de către romani în 168 î. Hr., ambele capitale, deși masiv distruse în lupte, au supraviețuit. Mai mult, Aigai a fost locuit până în secolul I d. Hr. Între secolele II-V d. Hr. populația s-a mutat însă treptat spre zona de câmpie, mai prielnică agriculturii, lăsând în urmă o mică așezare al cărei nume - Palatitsia - amintea totuși de existența unui palat.

Palatul regal era cea mai impozantă clădire din cadrul complexului. Avea două sau trei etaje și o curte interioară mărginită de coloane dorice. A fost construit de Filip II (deși avea un palat și la Pella) și a fost probabil proiectat de celebrul arhitect Pytheos, devenind un model pentru palatele ridicate ulterior în lumea elenistică și mai departe. Este considerat, alături de Parthenonul din Atena, cea mai semnificativă realizare arhitectonică a epocii clasice grecești. Era somptuos decorat cu mozaicuri, frize și lucrături în relief și parțial placat cu marmură strălucitoare. O galerie ducea la arena teatrului, datând și ea tot din a doua jumătate a secolului al IV-lea î. Hr.

Necropola regală, întinsă pe cca 3 kmp, cuprinde peste 300 de morminte tumulare, cele mai vechi din secolul al XI-lea î. Hr. Dintre Mormintele Reginelor, descoperite în 1987, două aparțin probabil mamei, respectiv soției lui Alexandru cel Mare, iar un altul lui Eurydice, mama lui Filip II. În 2014 au fost descoperite alte cinci morminte regale, unde se crede că odihnesc Alexandru I (a domnit între 498-454 î. Hr.) sau Cassandru (a domnit între 305-297 î. Hr.) cu familiile lor.

Dar cele care atrag cu precădere atenția vizitatorilor sunt desigur cele patru morminte descoperite de Andronikos și excavate între 1977-1980. Ele sunt prezentate în cadrul muzeului.

Muzeul Mormintelor Regale de la Aigai (Muzeul Policentric)

Deschis:

- iarna: luni închis, marți-duminică 9-17;

- vara: luni 12-20, marți-duminică 8-20

Taxă de intrare: 12 euro (6 euro pentru persoane peste 65 de ani și copii)

Există și bilete combinate de 14 euro (7 euro preț redus) cu Muzeul de Arheologie și Muzeul Bizantin de la Veria.

În 1977, Manolis Andronikos a efectuat timp de șase săptămâni săpături la ”marele tumulus” (Megale Toumba), dând la iveală trei morminte, din care două intacte (nejefuite): Mormântul II, al lui Filip II, și mormântul III, al lui Alexandru IV, fiul lui Alexandru Macedon. Al patrulea mormânt avea să fie descoperit în 1980.

În 1992 cele patru morminte au fost acoperite cu o construcție din materiale ușoare, fără a fi mutate, muzeul - deschis un an mai târziu - prezentându-le in situ, un lucru extrem de interesant. Spre clădirea situată pe o stradă pietonală coboară o scurtă alee asfaltată. Muzeul este o construcție subterană care nu beneficiază de lumina naturală. Mai mult, pentru a accentua probabil ideea de mormânt, totul, cu excepția vitrinelor și mormintelor, este lăsat în beznă, astfel încât trebuie să fii atent pe unde pășești. În afara celor patru morminte, în muzeu sunt expuse și ruinele Heroönului, un templu destinat cultului regilor morți. În spatele muzeului se întinde tumulusul iar în dreapta o curte cu câteva bănci și o mică terasă-cafenea.

De reținut că fotografiatul este strict interzis în muzeu iar supraveghetorii pândesc ca niște vulturi. Am reușit totuși să fac câteva poze cu telefonul - evident, fără bliț. O parte din ele s-au dovedit a fi inutilizabile, dar pe celelalte, chiar dacă nu de bună calitate, le voi atașa reviewului.

Mormântul II - ”Mormântul lui Filip II” este decorat la exterior cu coloane dorice și cu o friză, probabil opera pictorului Philoxenos din Eretria, reprezentând o scenă de vânătoare în care regele e însoțit de fiul său Alexandru și opt bărbați urmărind un porc mistreț, un leu și o căprioară.

În interior sunt două încăperi: cea principală, camera mortuară, conține un sarcofag de marmură iar în el larnaxul, o cutie din aur de 24 de carate cântărind cca. 11 kg în care au fost depozitate rămășițele pământești ale regelui. Pe capacul larnaxului este sculptat un soare stilizat cu 16 raze (cei 12 zei ai Olimpului și cele patru elemente ale naturii: apa, aerul, focul și pământul), un ornament care apare pe multe alte obiecte și despre care grecii afirmă că e anterior regatului macedonean, fiind doar preluat de Filip II. Soarele de la Vergina a devenit simbolul provinciei grecești a Macedoniei și în 1991, când Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM) și-a declarat independența și l-a ales ca emblemă pentru steagul său, grecii au protestat, reclamând posibile ”pretenții teritoriale” ale vecinilor, iar în 1995 FYROM și-a schimbat steagul. În interiorul larnaxului a fost găsită o superbă coroană de aur de 717 g, cu 313 frunze de stejar și 68 de ghinde.

Tot în camera mortuară au fost descoperite armuri placate cu aur, arme, precum și vase și ustensile de argint folosite în ritualurile de înmormântare și un bust din fildeș în care Filip II este prezentat cu ochiul drept scos, urmare, așa cum am arătat, a rănii făcute de o săgeată.

În anticameră, un alt larnax conține osemintele unei femei (probabil Meda, ultima soție a lui Filip) înfășurate într-un veșmânt purpuriu cu fir țesut din aur peste care a fost așezată o coroniță de aur cu 80 de de frunze și 112 flori de mirt.

Mormântul III - ”Mormântul Prințului” adăpostește, se pare, rămășițele pământești ale lui Alexandru IV (323-309 î. Hr.), fiul lui Alexandru cel Mare și al Roxanei din Bactria, asasinat, împreună cu mama sa, din ordinul lui Cassandru, fiul lui Antipater, unul dintre generalii care, după moartea lui Alexandru cel Mare, și-au împărțit conducerea Imperiului Macedonean. Și acest mormânt, de dimensiuni ceva mai mici, a fost găsit intact. Anticamera este goală, însă în camera mortuară s-au descoperit oasele incinerate depuse într-un vas de argint, o coroană de aur cu frunze de stejar și ghinde, precum și arme și ustensile ritualice care indică statutul regal. Mormântul este decorat cu o friză reprezentând o cursă de care.

Mormântul I - ”Mormântul Persefonei”, jefuit, este cunoscut sub acest nume datorită remarcabilei fresce, un exemplu rarissim de pictură antică grecească, probabil opera lui Nikomachos, reprezentând răpirea Persefonei de către Hades. În muzeu este expusă doar o copie a picturii. Se crede că mormântul a fost construit pentru o altă soție a lui Filip II, Nikissipoli.

Mormântul IV - ”Mormântul cu coloane libere” a fost găsit complet gol, jefuit, însă impresionează cu cele patru coloane dorice de la intrare. Se pare că ar fi conținut osemintele lui Antigonas Gonatas, cel care a ordonat ridicarea movilei artificiale - tumulus - pentru protejarea mormintelor regale.

Muzeul Mormintelor Regale de la Aigai expune o colecție impresionantă de artefacte descoperite în cele patru morminte și în palatul regal. Cum săpăturile continuă, ne putem aștepta la noi dezvăluiri care să arunce lumină asupra începuturilor regatului macedonean, o epocă îndepărtată în timp și încă insuficient cunoscută.

În drumurile voastre prin Grecia, vă îndemn să vă faceți timp pentru a ajunge la Vergina, satul care adăpostește un patrimoniu istoric deosebit de valoros. Iar la ieșirea din muzeu, să poposiți la una din terasele de vizavi pentru a cumpăra un suvenir și a vă întrema cu un frappé, un suc sau o bere, stând la un pahar de vorbă despre Filip II și viața sa tumultoasă...

Webmaster, rog atașați următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3797 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI