Scurtă excursie la Ulm (partea a II-a, cu Fischer și Gerberviertel)

TIPĂREȘTE

Plecând de la Ulmer Minster, la câțiva pași întâlnim Primăria din Ulm (Ulmer Rathaus) pe care o recunoaștem ușor după fațada renascentistă cu o pictură bogată, o frescă ilustrând istoria și legăturile orașului.

Clădirea datează din secolul XIV când a fost construită drept o nouă clădire comercială. A devenit primărie cam după vreo 50 de ani. Prin secolul al XVI-lea, a fost instalat și minunatul orologiu cu mecanism astronomic. Din păcate, războiul a lăsat urme și pe ea; a fost distrusă de un incendiu în 1944, din care au scăpat doar parterul și aripa sudică a primului etaj. Pe casa scărilor de la intrare se poate vedea o replică a „deltaplanului” croitorului din Ulm (vezi impresii pentru povestea lui).

Alături de ea, e clădirea noii biblioteci municipale - o piramidă de metal și sticlă ultramodernă.

Iar dincolo de ele, intrăm pe străduțele înguste mărginite de canale și punți, ca într-o mică Veneție dunăreană, ale cartierelor istorice Fischer și Gerberviertel.

Acestea erau practic centrul orașului Ulm în evul mediu. Casele tipic germane pe structură de lemn aparent erau în acele vremuri locul unde își desfășurau activitatea o mulțime de mici meseriași, hanuri, cârciumi și cine mai știe ce alte îndeletniciri…

Dintre meseriașii care activau aici, majoritatea erau pescari, tăbăcari sau constructori de bărci, dar printre ei se mai găseau și fabricanți de săpun sau morari. Cu toții beneficiau de vecinătatea apei curgătoare a afluenților Dunării, Blau și Iller, dar evident, și de cea a fluviului. Prin secolul al XVI-lea, când Ulm a ajuns la apogeul său de dezvoltare, pe aici treceau zeci, chiar sute de migranți în drumul lor spre pământurile promise în est de austro-ungari.

Dar cum nu puteau pleca imediat, își petreceau câteva (sau mai multe) zile aici, așteptând să prindă o barjă (Ulmer Schachteln) care să-i ducă într-acolo.

În ziua de azi, acest colț pitoresc de oraș continuă să găzduiască mici meseriași, hoteluri și cârciumioare. Aș aminti aici câteva dintre cele mai emblematice:

Schiefes Haus (Casa înclinată) - la mică distanță de vestigiile zidurilor de apărare romane (“Staufermauer”) și de râul Blau se află această casă construită tradițional pe schelet de lemn prin sec. XIV și căreia ulterior i s-au mai adăugat ceva etaje până a ajuns la mărimea și forma actuală. Înclinarea ei este dată de grinzile foarte lungi și arcuite care se întind peste Blau. I s-a mai „corectat” din această înclinare prin 1620 printr-o renovare de proporții a clădirii; în 1990 a fost cumpărată de către un arhitect, iar în 1995 după o nouă renovare, a fost transformată în hotel (hotelschiefeshausulm.de);

În fața casei înclinate, între două brațe ale râului Blau, se află Alte Münz (Moara veche). Clădirea a servit până în 1624 ca monetărie în Ulm și apoi până în jurul anului 1900 ca moară de măcinat și de ulei. Roata de apă situată pe partea sudică este încă o dovadă a utilizării anterioare. Acum adăpostește o cârciumioară;

Vaterunser-Gasse - aleea „Tatăl Nostru” care poartă acest nume pentru că e lungă exact cât ar dura să spui această rugăciune, mergând în lungul ei;

Schmalen Haus (Casa îngustă), care are doar patru metri și jumătate lățime, în care este acum amenajat un hotel B&B. A fost construită în secolul al XVI-lea și are doar trei camere, amenajate cu mare atenție la detalii.

De fapt, aici are fiecare colțișor câte o poveste. Dacă vreți să le aflați, căutați un tur ghidat. Se fac unele chiar și noaptea, cu un ghid costumat în gardian de noapte!

Din păcate, eu am fost mai „autotdidact”, folosind ceva info culese de pe wikipedia și saitul turistic al orașului… Da’ nu-i timpul pierdut!

Călătorii frumoase să aveți, oriunde vor fi ele!

===

Info utile:

tourismus.ulm.de/web/en/u ... cherviertel.php

---

VIZUALIZĂRI: 1632 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI