Side. O zi în orașul antic

TIPĂREȘTE

Cazați la Port River Hotel în zona Antalya, undeva între lacul Titreyengöl și râul Manavgat, un loc puțin ofertant pentru amatorii de plimbări și de explorări turistice, în ultima zi a circuitului Cappadocia din această toamnă am rezervat o zi doar pentru noi. Departe de grup, departe de autocar și de ghizi, fără un program prestabilit, fără ore și minute strict cronometrate.

Amplasarea izolată a hotelului poate fi ușor trecută cu vederea dat fiind că există o rețea de autobuze care - la intervale regulate, de 10 minute - asigură legătura tuturor hotelurilor din zonă cu Manavgat (situat la 5 km) și cu Side (situat la 7-8 km). Costul unei călătorii este de 1 euro/persoană și se achită la șofer. Cei care doresc să meargă la plajă, un alt autobuz asigură transferul - gratuit - la malul mării.

Cu toate aceste informații obținute de la recepție, ne-am prezentat în fața hotelului deciși să luăm primul autobuz care va sosi în stație. Nu aveam o țintă precisă, nu ne doream nimic special, așa încât am lăsat sorții să hotărască pentru noi. Și au hotărât foarte bine.

Autobuzul de Side ne-a preluat rapid. Aproape jumătate de oră a durat călătoria noastră, dar pot afirma că ea a fost o plăcere și chiar o distracție pentru noi. Neaglomerat, curat, bine ventilat, micul autobuz șerpuia printre hoteluri, pe alei îngrijite, preluând și alți amatori de plimbare. Șoferii opresc și între stații, anunță fiecare oprire și par foarte obișnuiți cu turiștii veșnic dezorientați. Doi turiști care luaseră autobuzul în sens invers, au fost salvați de bunăvoința șoferilor care, întâlnindu-se pe traseu, au oprit facilitând transferul celor doi rătăciți.

Capătul de linie, la Side, este într-o mare parcare, acolo unde este și o stație de taxiuri. Dincolo de câteva tarabe cu suveniruri și cu băuturi răcoritoare începe orașul vechi, începe istoria. Aici este locul să menționez că din aceeași parcare se poate lua un alt autobuz care te duce până la poarta de intrare în situl arheologic. Personal, nu cred că merită. Distanța este atât de mică încât cei deciși să viziteze tot situl nu vor sesiza nici o economie de timp sau de efort fizic.

Pietonal, în ritmul propriu, situl arheologic de la Side trebuie vizitat pe îndelete, citind măcar în parte numeroasele panouri informațive plasate în punctele cheie. Cu texte în turcă și în engleză, aceste panouri sunt cei mai buni și cei mai răbdători ghizi. În afara aparatelor foto și de filmat, nu uitați încălțămintea comodă și șepcuța. Soarele este fierbinte, iar zona nu este umbrită decât prea puțin. Nici apa n-ar trebui uitată, dar, dacă totuși se întâmplă, trebuie să știți că veți găsi apă și sucuri proaspete de portocale și de rodii. În zona medievală a orașului, printre numeroasele mici magazine cu suveniruri, mirodenii, semințe, dulciuri, textile și toate celelalte, veți găsi și mici terase care - contrar celor din marile orașe - vă pot oferi chiar și o bere răcoroasă.

În cele ce urmează nu voi face nici o referire la Side orașul modern și apreciată stațiune litorală. Ruinele orașului antic și - parțial - orașul medieval, cu clădiri tipic turcești, au fost cele care ne-au oferit 6 ore de frumoasă și instructivă plimbare.

Orașul antic Side (rodie în limba anatoliană) este așezat pe o peninsulă (de aprox. 1 km lungime și 400 m lățime) de pe coasta sudică a Marii Mediterane.

Fondat de coloniștii greci probabil prin sec. VII î. H., orașul a fost închinat zeiței Atena. Avantajat de poziția geografică, dezvoltat ca port, Side a devenit unul dintre cele mai importante locuri din Pamphylia și unul dintre cele mai importante centre comerciale ale regiunii. Ocupat de Alexandru cel Mare în anul 333 î. H., orașul a cunoscut cultura elenistică până în sec. II î. H când a fost capturat de selgiucizi. Au venit apoi din nou grecii, în 190 î. H. când o flotă din orașul-stat insular Rodos a învins-o pe cea a regelui Antiohus cel Mare. În sec. I î. H., când pirații și-au stabilit baza navală aici, transformând orașul într-un prosper centru al comerțului cu sclavi, Side a cunoscut o perioadă înfloritoare. Cucerit de romani, orașul va cunoaște o nouă perioadă de prosperitate. Continuând să fie un centru de tranzacționare a sclavilor în Mediterana, Side și-a dezvoltat o flotă comercială și practica pirateria. Comercianții bogați, plătind anumite dări, au contribuit la efectuarea unor lucrări publice, la înălțarea unor monumente și la organizarea unor competiții și lupte cu gladiatori. Majoritatea ruinelor pe care le vedem astăzi în Side datează din această perioadă de mare prosperitate.

Declinul a început în sec. IV. Cutremure, războaie de cucerire, raiduri arabe, toate au dus în cele din urmă la abandonarea așezării, localnicii refugiindu-se în Antalya.

Dar, ce vedem astăzi în orașul antic Side?

Ruinele orașului antic Side sunt printre cele mai impresionante din Asia Mică. Ele ocupă o suprafață mare și permit cu ușurință reconstituirea - prin puterea imaginației - a așezării de acum două milenii.

Zidurile cetății sunt relativ bine conservate și permit intrarea în sit printr-o poartă principală datând din perioada elenistică (sec. II î. H.) grav deteriorată. Strada cu colonade pe care ne angajăm, acum asfaltată și circulată de autoturisme, a fost cândva flancată de coloane de marmură. Astăzi acestea nu mai există. Se mai văd doar câteva rămășițe în apropiere de vechile băi romane. Această porțiune a străzii principale este mărginită de ruinele caselor, cu una, două și chiar trei încăperi, multe dintre ele cu pardoseala originală din mozaic. Pentru facilitarea deplasării turiștilor, peste marginea denivelată a străzii s-a încropit - din trunchiuri groase, de lemn - un gen de trotuar sau podeț cum vreți să-i spuneți. Unii dintre acești bușteni mai mișcă. Așadar, atenție!

Strada duce spre baia publică, acum restaurată și transformată în muzeu. Cei care au răgazul să viziteze acest muzeu pot vedea (inclusiv în curte) statui, sarcofage și decorațiuni de monumente funerare din perioada romană. În continuare, pe partea stângă, se poate vedea agora de formă pătratică în care dăinuie rămășițele unui templu rotund. Aici era locul de întâlnire și socializare, dar și locul în care se făcea comerțul cu sclavi.

Teatrul, mai bine zis ceea ce a mai rămas din el, este construcția care impresionează cel mai mult la Side. Datând din sec. II d. H., din epoca romana, are zona rezervată spectatorilor mare, în semicerc, foarte asemanatoare teatrelor elenistice. Cu o capacitate de 15-20.000 de locuri, teatrul antic din Side a găzduit nu doar spectacole, ci și lupte între oameni și animale sau confruntări între gladiatori. Teatrul a fost distrus în urma unui atac al arabilor și ulterior de cutremure.

Aproape de Teatrul roman se află Templul lui Dionysos, Arcul de Trumf și Baia publică transfmată în muzeu. În situl arheologic mai pot fi văzute și alte ruine.

Templul lui Dionysus datând din sec. III î. H., din perioada romană timpurie, este situat între stradă, teatru și punctul de începere a străzilor care duc spre port, dupa intrarea prin poarta monumentală a orașului. Templul include o cameră interioară, destul de mare (7x17 m), înălțată cu șapte trepte și are coloane semicirculare.

Marea fântână monumentala din Side este situată vis-à-vis de poarta principală. Fântâna avea trei etaje și era construită în întregime din marmură. Lungimea inițială a monumentului era de 35 m, iar înălțimea de 15 m. Apa fântânii Nymphaeum era adusă de la apeduct printr-o conductă. Apenductul construit în timpul lui Antonius Pius (în jurul anului 150 î. H.), transporta apa de la izvorul râului Manavgat (Melas), de la o distanță de 32 km. Trecând prin galeriile și canalele realizate în stâncă, apa era transportată în oraș unde pătrundea printr-un orificiu situat la 150 m nord de poarta principală și continua prin conducte până la fântâni și băi.

Dacă urmați cărarea de lângă îngrăditura ce protejează agora și teatrul (există acolo și o săgeată indicatoare), ajungeți la plajă. Nu înainte însă de a traversa încă o stradă mărginită de coloane, de a trece pe lângă agora comercială a orașului și de a remarca pardoseli de mozaic în conservare. Observăm cu această ocazie că cetatea se întindea chiar până la malul mării, fragmente mari de coloane și ziduri prăbușite fiind bătute și acum de valuri.

După un popas pentru hidratare cu o bere și cu un suc de rodii la o terasă de la plajă, am continuat spre templul lui Apollo. Din mărețul templu de altădată, acum mai pot fi văzute doar cinci coloane cu resturi de decorație în partea superioară, precum și sumedenie de fragmente prăbușite. Templul Atenei situat alături este în renovare (chiar lucra atunci o echipă de restauratori), iar în continuarea acestuia se află rămășițele unei bazilici bizantine cu trei nave și cu un altar larg, datând din sec. V d. H.

Pe faleză, pe lângă mai multe terase, am ajuns în piața de pe malul mării în care tronează o reușită statuie a lui Mustafa Kemal Atatürk, întâiul președinte turc. Strada care face legătura între această piață și parcarea în care se află stația de autobuz - numită Liman Caddesi - este plină de viață. Și tot pline de viață sunt și străduțele comerciale înțesate cu magazine cu suveniruri, mirodenii, semințe, dulciuri, textile și altele. Dacă poposiți la una din terase pentru o bere răcoroasă, nu luați de bun afișul cu prețurile din fața intrării! Am avut surpriza să vedem undeva că orice suc sau bere costă 2 euro, dar berea s-a dovedit a nu fi 2 euro așa cum era afișat la intrare, ci 5 euro. Întrebat, turcul a răspuns simplu: "Ce scrie acolo, nu-i adevărat!". Deci, întrebați mai înainte de a comanda!

În final trebuie să menționez că vizita în orașul antic Side este gratuită. Se plătește taxă de vizitare doar la muzeu (18 lire) și la teatru (36 lire). Trebuie să știți însă că, deși este îngrădit, teatrul se vede foarte bine și din exterior, dându-i ocol.

Și aș mai dori să adaug faptul că vizita în Side, unul dintre cele mai vechi orașe de pe coasta Anatoliei, îmbinând armonios farmecul vestigiilor antice cu frumusețea naturală a țărmului mediteranean turcesc, a însemnat pentru noi un moment memorabil din circuitul Cappadocia - 2019. Vizita la Side nu a făcut parte din programul circuitului și nici nu a fost propusă ca excursie opțională. A fost ceea ce numim în mod obișnuit o vizită "pe cont propriu".

---

VIZUALIZĂRI: 8617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI