Palatul Magdalena – simbolul Santanderului

TIPĂREȘTE

De foarte multe ori, vizita noastra la Santander, una dintre perlele Marii Cantabrice, se incheie cu o vizita la Palatul Magdalena (Palacio de la Magdalena), care are numai un secol de viata, si care a devenit, totusi, simbolul orasului. Nu ne oboseste/plictiseste niciodata aceasta plimbare de vreo doua ore, in ciuda faptului ca ii cunoastem deja fiecare coltisor. Veti vedea in fotografii de ce.

“El Real Palacio de la Magdalena” se afla pe Peninsula Magdalena, fata in fata cu insula de Mouro, in capitala comunitatii autonome Cantabria. Palatul a fost construit intre anii 1909 si 1911 prin hotarare populara, pentru a gazdui familia regala spaniola. Este opera arhitectilor Javier González Riancho si Gonzalo Bringas Vega (proaspat licentiati la vremea aceea), si este asezat pe locul unde in trecut exista o fortareata care apara intrarea in golf. A fost mobilat in 1913 si imediat a devenit resedinta de vara a lui Alfonso XIII si a familiei lui, care au locuit acolo in mod regulat (pe timp de vara) pana la proclamarea celei de-a doua Republici. In 1914 au fost proiectate “las caballerizas” (grajdurile de cai), de catre acelasi González Riancho. Acestea imita un sat medieval englezesc, cu acoperisuri ascutite, etc. De altfel, si stilul palatului este tot unul englezesc, cu ceva influente franceze, si adaptat locului. In 1982, Palatul a fost declarat “monument istórico-artistic”, si intre 1993 si 1995 a fost restaurat de catre Primaria orasului Santander, dupa un Proiect al lui Luis de la Fuente.

Peninsula Magdalena ocupa o suprafata aproximativa de 25 de hectare. Accesul se poate face, daca nu pe mare sau de pe plajele care formeaza golful, din Bulevardul Reina Victoria sau strada Juan de Borbón, care duc pana la intrarea in parcul municipal, situat in vestul Peninsulei, si care este locul meu preferat. Intrarea in incinta este libera, si poate fi vizitat de la 8h la 22h, doar pe jos (cu masina numai daca aveti o autorizatie speciala). Exista diverse drumuri si poteci prin parc, insa o sa incerc sa va duc (prin vorbe si, mai ales, prin poze) pe una din rutele cu cele mai spectaculoase privelisti.

Vizita acestui loc (mai ales urcusul pe partea stanga), de care nu ma satur niciodata, incepe cu locul de unde pleaca si unde ajung trenuletele turistice care te plimba prin tot parcul. Costa 2,10€, insa eu nu le-am folosit niciodata. Plimbarea pe jos e prea frumoasa si relaxanta... Imediat dupa ce intri in parc, pe partea stanga, poti admira un mic parc natural cu fauna care face deliciul celor mici si nu numai: pinguini mititei, foci, lei de mare... Instalatiile sunt ingrijite si lumea se ingramadeste sa faca poze animalutelor care se tolanesc la soare sau se racoresc inotand putin in apa calda si ea... Cand mergem cu prichindeii, e oprire obligatorie si mai indelungata, este evident de ce.

De mentionat ca de pe partea stanga a parcului (in sensul urcusului) se pot admira in voie plajele Sardinero si Camello, despre care va voi povesti in urmatorul review.

De la acest mini-zoo ajungem la cele trei vapoare ale santanderinului Vital Alsar, folosite de acesta in calatoria facuta pe urmele lui Columb. Intodeauna, cand le vad, imi aduc aminte de replicile corabiilor folosite de acesta din urma, frumos conservate in Galicia si pe care le-am vazut acum mai bine de 12 ani. Foto obligatorii mai de fiecare data si langa frumoasa sirena care bea apa (sau alta licoare? ;)) neclintita in fata lor. Langa cele trei corabii se afla si o pluta destul de mare, foarte trainic si ingenios construita.

Poposim un pic, mai mult ca sa admiram privelistile splendide care se intind sub ochii nostri, golful format din plajele Sardinero 1, Sardinero 2 (unde ne-am prajit ultima data) si El Camello (unde mergem de obicei cu cei mici).

Continuam urcusul/plimbarea, oprindu-ne din loc in loc, si chiar asezandu-ne pe o banca sau pe iarba, pentru ca vegetatia este bogata si contrastul (verde-albastru si nu numai) extraordinar. Bogatia si varietatea copacilor constituie una dintre atractiile parcului. De fapt, aceasta este partea mea preferata a plimbarii: sa ma asez pe o banca, din loc in loc, si sa stau in liniste (atat cat se poate), cu niste privelisti de vis care-mi incanta privirea prin culorile pastelate...

Pe iarba, printre copaci, se poate vedea si multa lume careia ii place mai putin nisipul, si care face plaja aici. Mai ales familii cu copii mici. Un fel de picnic mai “extins”, daca-l pot numi asa. Fara gratarele de la noi insa, evident;)

Si ajungem la Palat. Intre anii 1913 si 1930, familia regala si-a petrecut vacantele de vara in acest loc. Dupa disparitia monarhiei ca institutie politica, guvernul republican, “stapanul” palatului de-acum, a decretat in 1932 ca acesta sa fie folosit ca sediu al Universitatii de Vara, ceea ce s-a si intamplat timp de cinci ani. Cand, cativa ani mai tarziu, familia regala a fost din nou proprietara lui, l-a cedat pentru activitatile Universitatii care deja se numea Universidad Internacional Menéndez Pelayo, ca si in ziua de azi. In 1977, Primaria din Santander a cumparat (de la actualul rege, don Juan Carlos de Borbón, conte de Barcelona la vremea aceea) Peninsula Magdalena in schimbul unei sume simbolice si de atunci ea este parc municipal, iar palatul si instalatiile sale sediul universitatii mentionate mai sus. Se foloseste si pentru organizare de congrese si reuniuni si are si o parte muzeistica care se poate vizita cu rezervare facuta in prealabil si unde se poate admira un patrimoniu legat de istoria orasului. De data asta noi am intrat doar in vestibul, unde ne-am facut o poza cu don Pelayo si contemporanii sai.

Palatul este inconjurat de flori, o explozie de culori si arome, atat de frumos ingrijite incat, mai ales cand merg cu marile iubitori de flori ale familiei (se stiu ele), e musai sa le admiram una cate una;) Adevarul e ca este o minunatie, veti vedea in fotografii.

In directie nord-est se poate contempla una dintre cele mai importante insulite ale coastei cantabrice, Insula de Mouro. Se afla destul de aproape de locul unde incepe golful si pe ea este asezat farul Cabo Menor, un loc important pentru navigatori si pescari. Si acolo, in spatele palatului, ne asezam de fiecare data pe o banca sau pe iarba, direct, si ne incantam privirile cu infinitatea apei, “patata” de ambarcatiunile albe, foarte variate, care navigheaza fara oboseala.

Si coboram pe cealalta parte a palatului, care ne ofera si ea o splendida panorama a Golfului Santander (La Bahía de Santander), cel mai mare estuar din Cantabria, cu orografia interioara a zonei ca frumos fundal. Alte doua plaje se afla aici: plaja Magdalena, spe vest, si plaja Bikini, denumita asa la sfarsitul anilor ’50, pentru ca atunci s-au vazut primii bikini pe corpurile studentelor si turistelor straine (Spania fiind, la vremea aceea, o tara foarte traditionalista dupa cum bine stim), suedeze in speta. De atunci a ramas vorba “Vin suedezele”, inalte, blonde si dezbracate, la care “los machos ibéricos” holbau ochii mai ceva ca la circ;)

In fata acestei plaje se afla Insula Turnului (Isla de la Torre), mai cunoscuta si ca “Insula Soarecilor” (nu ma intrebati de ce :)), unde se afla La Escuela de Vela. Cand Isabel II a vizitat Santanderul in 1861, instalasera acolo un cort care, prin forma lui, i-a dat insulei numele de “Coroana” pentru o bucata de timp.

La coborare intotdeauna ne place sa trecem prin padure. Este racoare si taaare bine. Ultima oprire, atunci cand avem puradeii cu noi, este intotdeauna in parculetul foarte frumos amenajat pentru cei mici. Ei stau la leagane si tobogane, iar noi bem o cafea sau ceva racoritor la terasa din apropiere, “peste drum” de statuia inconjurata de alte ronduri de flori.

Cuvintele nu m-au ajutat pe deplin sa va descriu acest loc minunat asa cum merita. Insa sper ca fotografiile sa completeze imaginea acestui Palat si a Peninsulei pe care se afla si... nu ezitati, daca ajungeti in Santander, e musai sa va incheiati periplul cu aceasta vizita relaxanta!!

---

VIZUALIZĂRI: 4399 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI