Pe partii de schi sau pe carari de munte, locul de unde zici ca pleaca Raiul – Kitzbühel, Austria

TIPĂREȘTE

Kitzbühel, de el am auzit la televizor normal, legat de partiile de schi si calitatea lor. In momentul in care m-am uitat pe harta sa vad pe unde voi veni, am cautat sa vad ce este si prin zona. Oricum fusesem putin avertizata ca voi veni intr-o zona scumpa unde multi rusi bogati au vile, unde sunt superbe partii de schi (din pacate nu este un sport pe care sa-l practic, baietii mei au fost insa aici in aprilie si s-au bucurat de aceste partii), eu am zis ca asa, mai batraneste, doar ma voi plimba prin zona. Cum insa nu am reusit sa o fac vara, am zis ca macar acum, in prejma sarbatorilor de iarna.

Si cum se anunta o zi ok, am zis de ce nu. Asadar sambata spre pranz am luat trenul pana in Wörgl (v-am zis ca este un nod feroviar important) acolo am schimbat si am luat trenul spre Kitz. Nu este un alt oras, ci sa spunem, porecla de alint a acestui orasel. Avand in vedere pronuntia probabil ca din acest motiv a fost simplificat totul.

Dar inainte de a merge mai departe, hai sa va spun cate ceva despre Kitz, unul dintre cele mai mari si mai cunoscute resorturi pentru sporturi de iarna cunoscute in Austria, situat intr-o frumoasa vale, la baza muntilor Hahnenkamm (1670 m).

Nu se stie exact de cand este atat de cunoscuta aceasta statiune ca un centru de iarna al sporturilor de iarna, se banuieste insa ca de prin 1956 cand un localnic (Toni Sailer) a devenit triplu campion olimpic.

Poate ca nu numai muntii dar si distanta pana la orase precum Salzburg (85 km), Innsbruck (100 km) sau Munchen (120 km) fac ca aceasta sa fie o statiune la indemana mai ales avand in vedere inaltimea muntilor (aproximativ 2000 m) se poate schia chiar si in aprilie.

Kitz se afla la o altitudine de circa 800 m si dintr-un mic orasel medieval s-a dezvoltat atat de mult incat a ajuns paradisul impatimitilor de sport (dar si detinatori de portofele ceva mai pline). Este o statiune scumpa, insa foarte cautata.

Daca iarna aici se schiaza, vara se fac o multime de drumetii, muntii ofera nenumarate trasee. Ca populatie este mic, are circa 8500 de locuitori si pe langa turism din care castiga bine, castiga totodata si din agricultura ecologica pe care o practica, beneficiind de minunate pajisti alpine.

Dupa ce am coborat din tren, in Kitz sunt doua statii de tren si cred ca depinde de trenul pe care il luati, spre norocul meu, cel pe care l-am luat eu, un fel de personal care arata ca trenurile noastre rapide, oprea unde imi doream eu, adica statia Hahnenkamm, care este exact de unde se ia telecabina pentru a urca pe munte. De aici se iau si abonamente pentru schi, asa ca aveti la indemana tot. Merg si eu ca floricica sa intreb cat costa biletul de telecabina si am inghitit in sec cand mi-a spus 25.5 euro. Nu stiam daca sa fac stanga ‘mprejur sau nu, am tras aer in piept si mi-am zis ca daca tot am ajuns acolo trebuie sa urc si pe munte, asa ca am luat bilet si am luat telecabina. Aceste telecabine sunt cele ce imi plac cel mai mult, nu se opresc deloc, le iei din mers si de obicei esti tu cu tine sau cu familia ta. Si ce peisaj frumos ma inconjura acolo in drum spre culmile semete, in spate aveam orasul care ramanea tot mai in urma, iar in fata brazii usor ninsi, iar ziua era superba.

Mai trebuie sa spun ca fiecare cabina nu este dar numerotata ci poarta si un nume al unui campion al acestui sport.

Am coborat din telecabina si am nimerit intr-o mare de schiori, imbracati de munte (se vedea clar sine a venit la plimbare si cine la schiat), se inchiriau schiuri sau diverse accesorii, tunurile de zapada produceau materia prima, peisajul era feeric, ce puteam sa visez mai mult?

Ce am facut acolo? Pur si simplu m-am plimbat ceva mai mult de o ora prin jur, am admirat peisajul dar si toti schiorii, fie ca erau de o schioapa sau ceva mai mari, incepatori sau mai avansati. Am stat la un moment dat si am urmarit lectiile oferite incepatorilor si m-am amuzat cand ii vedeam cat de timizi sunt.

Dupa ce am coborat de pe munte am inceput sa ma bucur de frumusetea orasului, case desprinse parca din poveste, cu casute colorate care acum nu aveau flori la ferestre ci decoratiuni de sarbatoare, sau case mai noi, un amestec de traditional dar si de nou, simplitate dar si eleganta

In oras am remarcat 2 biserici pe care de altfel le vazusem din telecabina. Biserica parohiala Sf. Andreas, construita intre 1435-1506 si mai tarziu remodelata in stil baroc, ultima renovare a avut loc in 1987-1990. Este o biserica frumoasa, cu un aer de liniste in interior prin tacerea de care ai parte acolo. Alaturi de a aceasta biserica se gaseste o alta biserica ceva mai mica Biserica Fecioarei Iubite (o traducere aproximativa pentru Liebfrauenkirche) si unde de fapt aici au loc slujbe, eu chiar am nimerit la final de slujba, mi-a fost jena sa fac poze in interior doar am apucat sa fac o poza cam tremurata mai degraba unui baietel imbracat in vesmant bisericesc specific. Aceste doua biserici sunt asezate la marginea orasului, ceva mai sus, si de aici ai o vedere minunata asupra muntilor.

Cea de-a doua biserica remarcata (de fapt am remarcat turnul ei) a fost biserica gotica Sf. Caterina, din secolul XIV.

Dar daca nu sunteti amatori de biserici sa stiti ca puteti sa va relaxati la Aquarena, spa, piscina interioara, sauna si chiar si restaurant sau puteti sa faceti plimbari in trasuri trase de cai tipici de la munte, care parca sunt incaltati. Vara va puteti relaxa si pe terenurile de golf sau tenis sau chiar inotand in Lacul Negru (Schwartzsee) care se afla la vreo 3 km de oras. Si de ce nu, va puteti relaxa chiar si in numeroasele magazine (majoritatea de firma) pe care le intalniti la tot pasul. Si pot spune ca aici am avut o experienta interesanta, ma plimbam si am vazut un magazin ceva mai mare, am zis ca iau liftul pana sus si cobor pe scari sa casc ochii prin magazine. Am urcat la etajul 3 deoarece vazusem ca la 4 sunt restaurant, insa cand am coborat la 3 am vazut un indicator spre panorama si am zis sa urc, si am avut marea surpriza sa descopar ce de fapt am ajuns in partea de sus a orasului, am iesit chiar in strada.

Normal, si aici am dat de Targ de Craciun, aici este si Primaria dar si Centrul de Informare Turistica, si sa spunem, este zona cea mai populata am prins-o si eu intr-un scurt filmulet pe care va invit sa il vedeti si scuzati calitatea, dar mergeam in acelasi timp. youtu.be/-TMG1tj0vIU. Sunteti curiosi sa stiti daca mi-am luat ceva? Binenteles un vin fiert pe care l-am asortat cu un sandvis (mare) cu bacon. Acestea erau interesante, erau 3 tipuri, gata preparate, si erau bagate la cuptor la comanda. Binenteles ca erau multe produse la dispozitie, frumoase, interesante astfel incat o placere sa te plimbi prin zona.

Si cred ca in loc sa va mai spun povesti mai bine va las in comania pozelor, si ca sa aveti si o imagine mai buna a acestui loc rog webul sa ataseze acest filmulet de pe youtube youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI