Remembering ”turism de leneși: Duni - Sozopol, Bulgaria”

TIPĂREȘTE

Dacă mai acu' câteva zile, încă vară fiind, mi-am adus aminte de iarnă și de peripețiile mele la schi, astăzi m-a pălit dorul de mare.

Vă spuneam că nu sunt foarte mofturos, mie-mi place mare așa cum este ea, pe litoralul românesc. Dar, Dumnezeu a fost bun cu mine și m-a mai dus și prin alte țări, tot la mare, ca să văz cum se poate face turism pentru turistul care plătește și nu pentru administratorul sau patronul hotelului.

Prin anii 2007 românii descopereau Marea Neagră de la bulgari. De Paște, în concediul de vară, iarna, de Cr[ciun sau Anul Nou, toată România s-a vărsat la vecinii de la sud de Dunăre.

Prin 2007, de Paște, am fost în Varna, la Sveti Konstantin i Elena. Normal că am rămas ca puiu' lu' Agârbiceanu, împușcat în aripă, văzând câtă mâncare și băutură puneau ăia pe mese, în condițiile în care și cazarea era impecabile, iar prețul fusese modic. Mai țin minte și astăzi că, nu sunt moralist, mie mi s-a părut o mare risipă, dar, trebuie să recunoașteți că atunci s-a născut prima comparație între ce ofereau hotelurile noastre și ce dădeau bulgarii. Normal, scorul a fost 2-0 pentru ei și încă nu schimbasem porțile.

Nu mă alint dacă vă spun că, atunci, prima oară când am fost la bulgari, nu am fost impresionat de ”al inclusive”. Este un mod de turism care te face să nu te desprinzi de hotel!

În schimb, sincer, mi-a plăcut tare mult Varna! Un oraș frumos, plăcut de vizitat. Normal că am fost și șmenuit la o casă de schimb valutar, dar, era atât de meseriașă aia de m-a tradus, că mi-a plăcut și mie. M-a-nțepat, țin minte, de vreo douăj' de euro, dar, știți cum se spune: prostul învață din greșelile lui, deșteptul din ale altora. Atunci eu nu făceam parte din a doua categorie.

M-am răcorit de Bulgaria, până în iarna-primăvara anului 2009 când un bun prieten de familie mi-a propus un early booking pentru Duni, Bulgaria.

”Duni” nu-mi spunea nimic așa că l-am întrebat pe ăl' de-mi făcuse propunerea dacă el fusese vreodată acolo? ”Nțțț”, mi-a răspuns el, cu grație ”a fost un coleg de-al meu ”.

Ca s-o n-o mai dau de gard cu povestea, spun că am trimis suma de bani și am scutit vreo alți 70 de euro. Am primit vaucherul și am așteptat, cuminte, să vină ziua de plecat.

De plecat spre Duni am plecat noaptea, așa cum îi stă bine călătorului. Pe atunci aveam o Skoda Octavia, portbagajul era imens, de-au încăput bagajele celor două familii de eram. N-o cunoașteți pe nevastă-mea, nu vi se pară mare lucru bagajul pentru concediu!

Ne stabilisem pe un traseu Mărășești - București- Ruse - Șumen - Burgas - Sozopol, 563 de km, 7 h și 44 min. Am încărcat traseul pe GPS și ne-am spus ”Just do”it! ” după care am făcut și-o cruce mare, de Doamne-ajută!

Fiindcă era mașina mea mi-am pus muzica de-mi place: techno! Le-am spus că sunt politicos, nu pun decât o melodie, fără să le spun că era o copie descărcată (furată) de pe you tube care ținea binișor, vreo 150 de minute. Am plecat pe la 3 din Mărășești și melodia mergea încă și când traversam Bulgaria! Dacă nu era mașina mea cred că m-aruncau ăilalți din mers!

Bulgaria rămâne, în percepția mea, o țară care știe să-și folosească ceea ce are de oferit. Cei care ați fost ați văzut că sunt localități prăpădite rău. Nu vreau să jignesc, Vidin-ul, atunci când l-am văzut prima dată, arăta ca după război. Cred că e singurul oraș din Europa mai urât decât Mărășeștiul!

Am trecut pe lângă Șumen și am rămas paf: cât vedeai cu ochii, dealuri cu plantații de trandafiri, toți înfloriți!!! Din păcate, această imagine era estompată de celelalte localități pe unde mergeam: erau prăpădite, rău!

La, la un moment dat, am și spus celui care stătuse, nagara, pe mine să mergem la Duni că, dacă nu găsim resortul, mă duce acasă la el și, timp de o săptămână se va ocupa cu îndestularea mea, că e vina lui, el a venit cu ideea de Duni!

Am intrat și traversat Burgas-ul și ne-a mai revenit culoarea în obraji, dar, imediat ce am ieșit, iar ni s-a pus pe inimă: praf și sărăcie!

După vreo 30 de km am ajuns la Sozopol. Orășel -stațiune pe care nu prea am cu ce localitate de pe litoralul nostru să-l asemăn, poate cu un Eforie Sud deși nu tocmai fericită comparația!

Mă rog, până acolo erau indicatoare, dar, de aici, canci, nu știai pe unde să te duci la Duni.

Cobor și întreb un taximetrist. ”Duni?! ” face ăsta. ”Nu știu, nu am auzit! ” Pe mine și pe Florin, prietenul meu, ne-a luat și anume cu leșin! După care, bulgarul (apropos, n-avea ceafa lată, Eminescu a greșit aici!) se luminează și ne spune: ”Aaaa, Marina Royal Resort! ” după care ne spune, tot în inglish, că mai avem 5 km până acolo.

Am urcat în mașină oleacă mai liniștiți și am continuat drumul cu ăia 5 km de ne zisese ăla. La un moment dat, când coboram un deal, am văzut un mare indicator și apoi, o zonă extrem de bine împrejmuită. Ne-am dus, ață, la poarta de intrare, dintr-o gheretuță a ieșit un tip căruia, dacă stăteai lângă el și voiai să-i vezi capul ridicai privirea până cădeai în fund! I-am dat ăluia voucherul. L-a studiat cu atenție, a vorbit într-o stație emisie-recepție, a apărut, de unde, nu știu, un drăcușor pe un scuter și ne-a spus să mergem după ăla. Așa am făcut și, la scurt timp am ajuns în parcarea Pelican Hotel, din Complexul Duni Royal Resort.

Formalitățile de cazare au fost foarte scurte, am primit cheile de la cameră și, după ce am ajuns în camere, pentru noi a început Raiul!

Camera era imensă, cu un balcon generos, vedere spre piscinele hotelului. Ajungeai la cameră printr-un sistem de arcade care asigurau o aerisire naturală extrem de plăcută. Internet, la liber!

Știu că mulți dintre cititorii AFA au fost în stațiuni mai bengoase, în condiții ultra-super. Eu unul, nu am fost în locuri unde să mă simt mai bine ca acolo!

Nu vorbesc de mâncare sau băutură, chiar nu sunt vreun Haplea, dar, dacă voiai, puteai să stai să mănânci și să bei non-stop!

În acel concediu m-am odihnit și am dat reset creierului. Oamenii ăia de la hotel, restaurant, piscine, baruri, păreau să aibă un singur scop: să-ți facă pe plac, orice ai fi cerut (cereri de bun simț, se-nțelege!)

Paleta de oferte era extrem de variată: plajă pe malul mării sau la piscine, băuturi răcoritoare, alcoolice și foarte alcoolice, spectacole, seara și noaptea, pe o mică scenă sau pe malul mării, trasee de mountain bike, terenuri de tenis de câmp, tenis de masă, călărie, masaj, saună, coafor, terenuri de joacă pentru ăia mici... băi, cred că și lapte de cuc aveau!

Faza frumoasă este aceea că, în afara unor mici sume de bani pe care le puneai drept bacșiș (în cazul meu, cîte 10 euro, la bar, restaurant și cameristei) nu am cheltuit nimic! Nu trebuia să plătești nimic!!!

Condițiile de curățenie erau impecabile, amenajările spațiilor verzi erau superbe!

Nu vă mint dacă vă spun că, atunci când am plecat. am constatat că nu era praf pe mașină, deși avea o culoare nesuferitoare: vișiniu închis, eu ținând, de felul meu cu Steaua București.

Ne-am rezervat o zi, cea de plecare, pentru Sozopol. Burgas-ul este mai aproape de Turcia și, poate că greșesc și spun tâmpenii, Sozopolul avea ceva din influența asta.

Am rămas surprins de câte cofetării aveau, de vitrinele pline cu piramide din înghețată multicoloră. Magazinele cu suveniruri aveau un aspect aerisit, se negocia prețul. Nevastă-mea a fost extrem de mulțumită să negocieze prețul unei poșete la care a obținut o reducere de vreo 50 de leva, adică 25 de euro.

Cam asta a fost ieșirea noastră de la Duni. Chiar dacă am înțeles că, între timp, ar mai fi decăzut calitatea serviciilor, eu tot aș recomanda o ieșire acolo!

Ca și bani, beneficiind de reducerea early booking, prețul a fost chiar o pomană.

Cu tot cu drum, cumpărăturile din Sozopol și ce am mai luat, nu am depășit 8-900 de euro, din care 560 a fost, atunci, prețul biletului.

Nu pot face referire aici, la firma care m-a trimis acolo, vă pot da numele, celor care doriți, pe mesaj privat.

Invariabil ajungi și faci comparații cu felul în care, uneori, îți petreci concediul în România. Tare mult aștept să pun plusul nouă, românilor. Deocamdată, nu avem nici măcar egal. Dar, nu-i nimic, poate ajungem la 11 m, ce naibii, n-om da numai de Moți!

---

VIZUALIZĂRI: 2611 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI