Cu Hayabusa prin Zakynthos

TIPĂREȘTE

Video: youtube

Ajunși în Zakynthos, am decis ca prima zi să fie rezervată plajei și relaxării. 6 euro șezlong-ul, consumația fiind extra.

Cazarea am găsit foarte aproape de plajă, în Kalamaki. Motocicleta a stat pe trotuar, afară, cu husa peste. Nici o problemă.

Insula a fost plină de britanici și terasele pline de meciuri transmise în direct pentru ei.

Femei și bărbați laolaltă trăiau zgomotos emoțiile meciului, pe un TV era fotbal, pe altul, rugby. Peste tot urale și țipete peste care curgeau litri și litri de băutură.

Dacă n-aveai TV cât casa pe terasă, n-aveai nici clienți.

Seara dansau pe stradă toate englezoaicele, care mai tânără, care nu. Debandadă totală.

După o zi la plajă, a venit și timpul să ne plimbăm cu moto pe insulă.

Am decis să facem o tură scurtă, adică să mergem întâi la Navagio ptr a vedea de sus Shipwreck Beach, pentru ca apoi să mergem în portulul Agios Nikolaos de unde să luăm o barcă spre Blue Caves.

Plecăm pe la 9 dimineața spre Navagio.

Drumul a fost foarte pitoresc, mulțumim Garmin. Dar, presupun că fără Garmin, ocoleam mult.

Ajungem pe-o căldură absolut zdrobitoare, cred că erau lejer peste 30 de grade afară.

Frumoasă plaja cu vasul naufragiat.

Mai frumos era dacă închiriam o barcă și vizitam îndeaproape, pe mare, fiecare punct interesant de pe insulă.

Dar, 150 de euro/zi, cât cereau pe-o bărcuță d-aia mică cu motor, clar nu puteam să dau, ținând cont cât drum mai avem de făcut prin toată Grecia.

Las' că tot e bine c-am ajuns aici și vedem peisajul cu ochii noștri.

Și ce peisaj! De la înâlțimea aceea părea că bărcile stau suspendate deasupra apei, că levitează și parcă nu ating suprafața mării.

Nu degeaba această plajă este una din cele mai fotografiate locații din întraga Grecie, plaja Shipwreck fiind surclasată doar de Santorini.

Plaja era cunoscută inițial sub numele Agios Georgios dar pe 2 octombrie 1980, un transportator de marfă, MV Panagiotis, s-a apropiat prea mult de apele din jurul insulei Zakynthos, pe plaja Navagio, în timpul vremii furtunoase și vizibilitate proastă. Unele zvonuri spun că nava contrabanda contrabanda; cu toate acestea, surse oficiale nu au confirmat acest lucru, iar căpitanul nu a fost condamnat pentru astfel de infracțiuni. Nava a fost abandonată și rămâne încă îngropată în pietrișul de calcar al plajei care poartă acum porecla Shipwreck Beach.

După ce facem câteva poze din locația îngrădită și ștampilată ca "official photo spot", mergem spre dreapta pe o cărare stâncoasă pentru a căuta și alte unghiuri ptr poze.

Bine că eram în cizmele moto... în papuci sau adidași era gravă treaba pe acolo.

Mă apropii de margine cu băgare de seamă și mai fac câteva poze, amintindu-mi că au existat mulți turiști care au căzut de pe stâncă, în căutarea pozei perfecte.

Este așa de sus încât de aici se sare cu parașuta. Te plictisești în aer până ajungi jos, la apă care nu-i adâncă suficient pentru a-ți amortiza căzătura.

Malul este solid însă dacă suflă o pală de vânt mai serios și te prinde cu ochii în nori (bate vântul serios acolo), posibil să te dezechilibrezi și să pleci în lumea celor drepți.

Reântorși în parcare, Kitty tot dădea târcoale unui magazin improvizat cu "produse naturale". Vânzătoarea începuse să o rupă pe românește cu "miere de albine, țuică de trandafiri"...

Trecuseră niște români pe acolo mai devreme.

"Las' că avem albine și noi în Romania" îi spun vânzătoarei care devenise insistentă peste măsură cu gustatul mierii. Miere cu portocale, pardon.

Kitty parcă, parcă și-ar fi luat două borcane. Și-un litru de țuică de trandafiri. Adică fix 40 de euro, așa, "de vară"...

Am scăpat ușor doar cu țuica. 10 euro un litru. Pe gustate.

Cam dulce, dar îmi zic c-o bem seara pe terasa hotelului, sau măine pe plajă...

De unde... ne-am întors în țară cu sticla pe trei sferturi plină. A rămas la Giurgiu, la părinți.

N-are Kitty treabă cu alcoolul, e doar pofticioasă.

Cu prăjiturile însă, e altă treabă. Două pe seară dacă se poate. Unele chiar de 12euro/buc. Pentru că, puii mei, zici că venisem cu avionul ptr 7 zile.

E... ce-o să faci acum? Dacă-i tot scade glicemia la fată.

Plecăm de la Navagio către port pe un drum de numa-numa.

M-a băgat GPS-ul prin toate satele și comunele de pe acolo, dar alt drum nici că era.

Viraje cu emoții să nu mă trezesc c-un autocar în curbă. Am mers încet și precaut.

Pe insulă mai periculoși sunt cei cu ATV-urile închiriate și cu scuterele.

Ajunși la Agios Nikolaos, băgăm gecile în topcase și mergem să mâncăm ceva. Ne luăm bilete și ne punem pe așteptat barca care să ne ducă la Blue Caves.

Doar de pe apă se pot vizita, terenul fiind extrem de stâncos.

Apare dintr-o dată un cuplu de turiști, englezi după accent, pe un scuter pocnit bine. El cu bandaje la glezna stângă, șchipăta bine. Ea julită bine.

Cascadori de meserie, pe semne.

Și tot trece timpul. Barca, neam.

Erau parcate la ponton și "căpitanii" stăteau la bârfă, lângă noi.

Tipa de la bilete ne-a zis să așteptăm aici.

A trecut un grup de români de la [...] și i-au îngrămădit pe toți într-o barcă.

Noi așteptăm...

Pleacă barca cu românii și deja încep să-mi pun semne de întrebare... mă duc la tipa de unde am luat bilete și-o întreb de sănătate.

"Am crezut c-ați plecat cu grupul de dinainte" îmi spune în engleză.

"De ce am fi plecat cu ei dacă nu am venit cu ei? "

Ne dă repede un pilot și gata, plecăm spre Blue Caves, împreună cu o mână de turiști.

Sincer, am rămas cu impresia că ne va duce c-o barcă d-aia cu vâsle...

Dar n-a fost așa.

Blue Caves, absolut superb. Are apa o culoare albastru ca de sticlă, dificil de exprimat în cuvinte. Trebuie s-o vezi cu ochii tăi.

Parcă acolo, la fund, sălășluiau câteva tone de nestemate.

Am lasat-o pe Kitty să facă poze ptr. că mi-a spus "căpitana" să stau doar pe partea dreapta a bărcii. La 116 kg ale mele, cred și eu...

Cum arăta fata cu degetul într-o direcție, cum toată barca se ducea pe partea acelei direcții să facă poze.

Numai eu nu. M-am simțit pedepsit, sincer acum. Am fost pe post de contra greutate. Trebuia să le cer comision.

Nu m-a dus capul să iau cu mine un selfie stick extensibil la vreo doi metri așa... era bun de montat camera video pe el atunci.

Las' c-o aveam pe Kitty fotograf.

Video Blue Caves: youtube

Pe drumul de întoarcere, oprește "căpitana" barca și ne tot întreba dacă vrem să înnotăm.

Ce-aș mai fi înotat și noi. Apa însă aveam minim 10 metri adâncime și noi nu știam decât două stiluri de înotat: toporesca și pietreasca.

Așa că am șezut lin în barcă uitându-ne la ceilalți cum se bălăceau prin acea apă limpede de se vedea fundul mării.

De data asta nu m-am mai simțit singur pentru c-o aveam pe Kitty întru suferință lângă mine. Bine, nu lângă, ea pe stângă bărcii cu "căpitana", eu pe dreapta, la datorie. Se știe!

Ne aduce în port și mergem încet cu moto spre hotel. Ajungem suficient de devreme încât să facem o baie la plajă, acolo unde apa nu-mi sare de gât. Na că m-am și răzbunat!

A doua zi, ultima zi plină de petrecut în Zakynthos, trebuia să mergem la broscuțe.

Mai ales că pe plaja din Kalamaki erau ceva cuiburi cu ouă de țestoase.

Trebuia să vedem și țestoasele.

Luăm de dimineață bilet și ne ia autocarul până în portul Laganas de unde ne îmbarcă pe un soi de barcă cu hublouri de sticlă. Adică coborai în barcă unde era un fel de culoar având geamuri de sticlă.

Nespălată sticla dar, asta e...

10 euro/pers, de la 11 dimineața până pe la 17. Oprire de 2 ore pe insula Marathonisi.

Pe insulă nu aveai voie cu șezlonguri, umbrele sau altceva care să altereze peisajul local. Nu aveai voie să treci peste banda delimitatoare.

Video cu broscuțele: youtube

Am văzut patru broscuțe. La banii aștia, cred și eu.

Dacă vă duceți cu avionul, puteți face snorkeling printre broscuțe.

Noi, după cum am spus, mai aveam ceva benzină de ars prin Grecia.

Imaginați-vă că, în această călătorie, ne-au costat 550 de euro numai ferryboat-urile.

Dar asta rămâne pentru poveștile viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 6120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI