Vacanta in insula lui Zakinthos

TIPĂREȘTE

Vara trecuta, chiar daca a fost mai spre toamna, am simtit ca e nevoie si de putina plaja si pentru ca ne era dor de Grecia, de comun acord si convingand si o familie de prieteni, am ales Zakynthos.

Insula, descoperita de Zakynthos fiul lui Dardanos (regele Troiei), se afla in Marea Ionica aproape de Peloponez.

Am ales sa plecam cu masina pentru ca doream sa mai vedem cate ceva pe drum. Am pornit cu o singura masina-4 adulti toti conducatori auto dar doar 2 soferi, soferitele au stat pe locurile din spate.

Prima oprire a fost in Bucuresti iar a doua zi cu forte proaspete am pornit sa “cucerim” Zakinthosul, dar nu direct ci cu 2 nopti de pauza in Parga (vezi impresii). Din Parga mai aveam aproximativ 300 de km pana la Killini apoi inca 1ora si 20de minute cu feribotul si Zante (capitala insulei) ne astepta.

Sejurul nostru era in Tsilivi, aflat la aproximati 7 km de capitala. Tsilivi un oras statiune cu multe flori si mult mai verde decat ma asteptam sa gasesc Grecia in septembrie. Chiar si drumul pana in Parga, prin Epir, a fost o incantare. Foarte multe paduri si multa verdeata. Anul trecut Grecia s-a bucurat de mai multa ploaie decat Romania.

Revenind la Tsilivi, statiunea este foarte linistita si probabil preferata de persoane trecute de prima tinerete care-si doresc odihna si relaxare si mai putin petrecerile nocturne, precum si de familiile cu copii.

Prima zi a fost doar de acomodare, putina plaja si o plimbare prin oras cautand si locuri unde am putea manca. Si tot alegand ne-am oprit la taverna Dyonisios nu Dionesios. Situata la strada principala dar mai in interior, avand o zona verde in fata cu bougavillia si yucca “strajeri”. Dar cel mai de nadejde “strajer” era chiar in strada si te invita insistent sa-le incerci bucatele. Si daca erai mai nehotarat venea si cu argumentul forte:o sticla de vin din partea casei (si chiar o primeai). Bonusuri de 10% din nota de plata erau si la alte taverne, dar noi am revenit (chiar fara sticla de vin) si in alte doua seri. Recomandarea barbatilor pentru acesata taverna este carnea de miel gatita foarte bine. Nu pot sa confirm sau sa infirm pentru ca nu mananc miel.

Vacanta a fost gandita cu plaja in prima parte a zilei si plimbare pe insula dupa.

Ziua 2

In a 2 zi am plecat eu si sotul meu (prietenii nostri au dorit mai multa odihna) in Laganas si pe insula Cameo. Distantele sunt mici. Intreaga insula are de la nord la sud 40 de km, iar in latime 20 de km.

Laganas mi s-a parut aglomerat si foarte zgomotos. Am inteles ca este si locul unde viata de noapte primeaza. In schimb insula Cameo este o bijuterie in valurile marii. Separata de restul insulei Zakynthos in urma unui cutremur este in prezent legata de aceasta printr-o pune de lemn. Cameo este o insula privata si loc ideal pentru petreceri.

Intrarea pe insula se plateste 4 euro dar in acesti bani intra si o bautura pe care o poti servi la bar admirand marea. Pe plaja insulei nu am putut ajunge pentru ca era in desfasurare o nunta. Ne-am multumit cu privitul si fotografiatul. Spre seara ne-am intors pentru a manca impreuna cu prietenii nostri.

In aceasta seara ne-am oprit la taverna Obelix. Din nou vedeta baietilor a fost mielul (de data acesta kleftiko de miel-o mancare cu legume, carne si branza, cu plantele aromatice nelipsite, facuta la cuptor si foarte “dietetica”), iar pentru fete (ca mai in fiecare seara) pestele. Variatiunile pe aceiasi tema au cuprins:sardine, tipuro, ansoa, biban, dorada, barbun si toate foarte gustoase si bine gatite. Poate atmosfera de vacanta si aerul cu parfum de Grecia (e un parfum special pt. mine) face ca mancarea sa fie mai gustoasa si mai apetisanta.

Ziua 3

In a treia zi (dupa plaja) am hotarat ca trebuie sa plecam, in “grup organizat “ de 4 persoane, in excursie pe insula si mai exact ne doream sa vedem de sus golful Navagio. Prima oprire in satul Anafonitria. Trecuse de pranz si unii dintre noi aveau “soricei “in stomac. La recomandarea unui localnic am mers la o taverna mare, plina de turisti:Galaxy. Aici am primit cea mai originala nota de plata. Cand am cerut sa platim, ospatarita, o persoana simpatica si foarte vesela, s-a apropiat de noi si a scris suma pe fata de masa:41 de euro. Ce bon fiscal, ce taxe? Turist satul si fericit si gata de drum!

Dupa masa, bonus, am obtinut si informatii privind drumul ce trebuia sa-l urmam. Spun trebuia pentru ca noi am ajuns, dupa un drum plin de serpentine, in Porto Vromi si nu unde ne propusesem. Ne-am intors pe acealasi drum din nou in Anafonitria, apoi pe alt drum spre Ag. Giorgiou-vechea denumire a golfului Navagio. Efortul nostru a meritat. Imaginea este spectaculoasa iar renumitele Cliffsuri din Irlanda palesc in fata acestei minunatii. Apa de o culoare ireala-un albastru azuriu cu margini dantelate albe imbie plaja sa creeze un tablou magnific. Si daca nu e de ajuns mai vine in ajutor si nava esuata. Acolo mi-am dorit sa pot fi un “mester iscusit “al cuvintelor sau poate un “zugrav” talentat sa arat lumii minunea ce o aveam in fata. Dorinta nu mi-a fost indeplinita si pentru asta exista fotografiile dar care din pacate nu transmit si emotiile.

Exista un balcon amenajat, aflat la o inaltime de 183 m de unde poti vedea plaja iar daca te apleci putin vezi si epava. Insa la cativa metri in dreapta sunt locuri (relative sigure) de unde se poate vedea mai bine golful cu epava cu tot.

Cu sufletul plin de frumusetile acestei lumi ne-am intors in Anafonitria si acum am incercat sa vizitam si manastirea. Manastirea, dedicata Fecioarei Maria, este construita in perioada bizantina si este formata din mai multe cladiri. Staret al manastirei a fost Sf. Dionysios cel care l-a ajutat sa fuga pe ucigasul fratelui sau, desi stia acest lucru. Din pacate manastirea era inchisa iar noi nu am putu vedea decat curtea.

Din Anafonitria am plecat spre Exo Chora sa vedem cel mai batran maslin din insula, avand peste 2000 de ani. Legenda spune ca la umbra acestuia ar fi poposit Fecioara Maria. Maslinii sunt copacii care ma impresioneaza cel mai mult. Mi se pare ca in trunchiurile lor contorsionate e povestita intreaga istorie a omenirii. Sunt nemaipomeniti si cred ca pot fi numiti copacii sfinti.

Ziua 4

Pentru aceasta zi obiectivul excursiei era Capul Keri, aflat in sud-vestul insulei si unde citisem ca ai parte de cel mai frumos asfintit de soare de pe insula. Am plecat poate putin prea tarziu si nu am mai prins asfintitul dar si asa a fost foarte frumos. Un drum plin de serpentine prin livezile de maslini ne-a condus in satul Keri. La intrare in sat, pe strada principala, sotul meu a vazut o persoana ce se indrepta catre o masa cu un platou plin cu loukumades-delicioasele gogosele grecesti indulcite cu miere si pudrate cu scortisoara. Am oprit sa mancam si noi si surpriza a fost ca cea care ne servea era romanca de-a noastra si chiar moldoveanca. Se afla acolo de 20 de ani si a fost bucuroasa ca ii apreciem bunatatile facute si servite de ea.

Pauza de loukumades ne-a intarziat si mai mult iar asfintitul de la Capul Keri cam trecuse. Vantul sufla destul de puternic asa ca nici cel mai mare steag al Greciei nu era desfacut. Nu am renuntat si am intrat pe terasa tavernei (unde trebuie sa consumi ceva pentru a admira sau fotografia privelistea) si din nou am fost fascinata de frumusetile oferite de Grecia.

Cele doua stanci ce ies din valurile inspumate ale marii, ”Mizithres” au o legenda asemanatoare cu cea a lui Romeo si Julieta.

Alexandros si Roxani, doi tineri indragostiti ce proveneau din familii rivale, erau impiedicati sa se casatoreasca si decid sa se sinucida aruncandu-se in mare. In acel loc au aparut doua stanci ce sunt impreuna dar mereu in bataia apei.

Ziua 5

Din vacanta noastra lipsea o plimbare cu barca, asa ca in a 5 a zi am hotarat (din nou efectiv redus) sa vedem Navagio de pe mare, chiar daca vremea nu era tocmai favorabila. Cumparasem biletele pentru croaziera de jumatate de zi si urma sa vedem plaja Navagio si Blue Caves. Excursia nu a fost chiar cum ne-am imaginat. Marea un pic cam furioasa nu a permis vasului sa se apropie de plaja si cei care au dorit sa fie aproape de epava au sarit in apa si au inotat pana la mal.

Noi ne-am multumit sa admiram plaja si epava de pe puntea vaporului.

Blue Caves ne-au fost aratate din mers, mai exact directia in care se afla. Popasul pentru pesteri s-a facut dar mai la distanta si motivatia a fost aceiasi:vantul este prea puternic.

Trebuie ales, asa cum spuneau si altii pe site, vase mici care se pot strecura usor prin pesteri sau ajunge chiar la plaja. Una peste alta si aceasta deplasare a fost placuta chiar daca nu exceptionala. Cu natura nu poti lupta!

Dupa amiaza ne-am intors in Tislivi si ne-am bucurat de o plimbare pe malul marii.

Seara, am mancat la taverna ”Limanaki” (portuletul), situata chiar la malul marii. La intrare era o vitrina frigorifica din care iti puteai alege pestele ce trebuia sacrificat pe altarul gastronomiei. O data adusa mancarea la masa nu-ti ramanea decat sa o savurezi in acompaniamentul muzical al valurilor marii.

Ziua a 6-a

Si a venit si ultima zi petrecuta in Zakynthos. Am inceput ziua cu plaja. Soarele inca ne mai rasfata si nu puteam refuza un asemenea favor. Dupa pranz am plecat la Gerakas. Gerakas, situat in sudul insulei, se bucura de una dintre cele mai frumoase plaje din Zakynthos si este si adapost al broscutelor testoase Caretta-Caretta. Nu ne-am bucurat de o intalnire de gradul 3 cu broscutele dar am fost recompensati de frumusetea locului. Apa turcoaz, nisipul auriu si formatiunile calcaroase creeaza un peisaj mirific in care nu poti sa nu te simti binecuvantat ca ai ajuns acolo.

Pentru a ajunge la plaja, masina poate fi lasata in parcarea gratuita, dupa care urmezi indicatoarele si cobori “acasa la testoase.

O data ajunsi pe plaja, in stanga se vede promontoriul cu straturi de roca ce cred ca este ca o carte pentru geologi, iar in dreapta dupa cativa metri ajungi intr-o zona desprinsa parca din alta lume. Formatiuni calcaroase, alb-gri teinconjoara din toate partile si creeaza impresia unei lumi atemporale. Noroc de tufele verzi ce apar din loc in loc si-ti amintesc ca totusi esti pe pamant.

A doua zi urma sa plecam spre casa cu o noapte de odihna la Komotini.

Feribotul a plecat la ora 8.00 din Zante iar din Killini drumul ne-a dus spre Ioanina apoi Salonic si seara eram in Komotini. Vacanta noastra se termina iar gandul ne era la vacanta urmatoare….

---

VIZUALIZĂRI: 6984 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI