Wurzburg - un oraș renăscut din propria cenușă

TIPĂREȘTE

Prima oprire din circuitul nostru a fost in Bavaria, la Würzburg, capitala regiunii Franconia Inferioară. Nu eram pentru prima dată in oraşul de pe Main, in ultimii treizeci de ani am fost de trei ori, in perioade diferite, așa că am văzut orașul mereu cu alți ochi.

De fiecare dată am ajuns in Würzburg cu mașina dar se poate ajunge și cu avionul până in Frankfurt sau Nüemberg și de acolo cu ICE-ul, Würzburg-ul fiind un important nod feroviar.

Scurtă istorie

Bazele orașului au fost puse de celți și de romani, care au construit un fort pe locul unde azi se află cetatea Marienberg. Orașul a fost creștinizat de către misionari irlandezi iar prima eparhie a fost fondată in anul 742 de către Sfântul Bonifaciu. Prima biserică a fost construită in anul 788 iar Universitatea a fost fondată in anul 1402 și re-fondată in anul 1582.

Würzburgul este cunoscut ca locul in care a avut loc unul dintre cele mai mari procese intentate vrăjitoarelor, aici fiind arse pe rug, in perioada 1626 și 1631 intre 600 și 900 presupuse vrăjitoare.

In timpul războaielor napoleoniene a fost sediul Electoratului din Würzburg, in anul 1814 devine parte a Regatului Bavariei iar in anul 1866 cade sub bombardamentele prusacilor.

Deși in cel de al doilea război mondial nu a avut o importanță militară deosebită, Würzburg-ul a fost distrus in proporție de peste 90% de bombardamentele aliaților. Au fost suficiente doar 17 minute in ziua de 16 martie 1945 pentru ca centrul orașului, datând in cea mai mare parte din evul mediu, să fie complet distrus. Au fost distruse total sau parțial biserici, catedrale, monumente. O mare parte a locuitorilor orașului au rămas fără case, iar 5000 de oameni și-au pierdut viața.

Orașul a fost reconstruit, edilii incercând și reușind să redea clădirlilor și monumentelor de importanță istorică imaginea pe care o aveau inainte de bombardament. De remarcat că, imediat după bombardament, reconstrucția a fost incepută de femei, așa numitele Trümmerfrauern, bărbații fiind prizonieri de război sau morți. Fotografiile orașului imediat după bombardament arată impresionant. Nimic nu mai amintește de acele zile, munca depusă, dragostea pentru oraș și pentru istoria lui au renăscut din cenușă orașul.

Azi Würzburgul este un oraș universitar, cu una din cele mai vechi instituții de invățământ superior din Germania. In același timp, orașul este și un important centru viticol, viile inșirate pe colinele ce inconjoară orașul contribuind la declararea orașului drept capitala regiunii viticole Franconia.

Dar, destul cu istoria și să facem o scurtă plimbare prin oraș. Nu ne-am plimbat singuri, ci am beneficiat de ghidajul celui mai bun prieten al soțului, locuitor al Würzburg-ului de aproape 45 de ani. Deși am stat două zile in Würzburg, doar una am dedicat-o orașului, in celalată făcând plimbări cu bicicleta in zona universității și in zona in care până nu de mult iși avea sediul armata americană.

Festung Marienberg

Festung Marieneberg este fortăreața aflată pe malul stâng al Main-ului, malul opus celui pe care se află centrul orașului și Rezidența. Un adevărat simbol al orașului, fortăreața este amplasată pe o colină, fiind vizibilă din orice loc al orașului.

Fortăreața a fost construită pe locul unei vechi așezări celte. Numele de Marienberg (Muntele Mariei) vine de la capela dedicată Fecioarei Maria, construită aici la inceputul sec. al VIII-lea.

Construcția fortificațiilor a inceput insă ceva mai târziu, prin anul 1200, și a continuat până in secolul al XVI-lea.

Fortăreața a fost grav avariată de bombardamentul din 1945, iar vindecarea rănilor și refacerea ei a durat până in anul 1990.

Complexul muzeal este deschis permanent, find percepută taxă de intrare doar in anumite sectoare unde sunt amenajate muzee.

Muzeul pentru Franken (Müseum für Franken) găzduiește o impresionantă colecție a sculptorului Tilman Riemenschneider, dar și a altor artiști din regiune. Se mai pot vedea obiecte vechi folosite la prelucrarea vinului, mobilier sau imbrăcăminte tradițională.

Prețul unui bilet este 5 Euro, iar programul de vizitare este, in prezent, influențat de pandemie. Oricum, lunea este inchis, motiv pentru care nu l-am putut vizita.

Chiar dacă vizita fortăreței este gratuită, ca să ajungi acolo sus, trebuie să depui puțin efort, urcând pe aleile și treptele care in incinta cetății.

Ajunși pe zidurile fortăreței am admirat Main-ul, clădirile aflate pe celălalt mal al râului și viile care incepeau chiar de sub ziduri.

Se vedea și Käpelle, o biserică aflată pe Nikolausberg, o colină aflată tot pe malul stâng al Main-ului. Nu am reușit să ajungem și acolo, ne-am mulțumit cu vederea ei de la Marienberg.

Am mers apoi mai departe și am ajuns in Curtea Interioară, unde găsim Marienkirche (Biserica Sfânta Maria), construită in sec. al VIII-lea dar modificată in următoarele secole. Era inchisă, nu am putut să o vizităm. Mai vedem o fântână din perioada renascentistă și un Bergfried, un turn construit in secolul al XIII-lea.

Curtea este inconjurată de ziduri cu patru turnuri in colțuri, construite in secolul al XVII-lea.

In cetate mai este și o grădină foarte frumoasă, cu vedere spre oraș. Fürstengarten a fost amenajată la inceputul sec. al XVI-lea și modificată in sec. al XVII-lea. Are două terase foarte frumoase, așezate față in față. Accesul pe fiecare dintre terase se face pe niște scări in formă de semicerc, iar intre aceste scări se află câte o fântână.

La colțurile grădinii sunt patru sculpturi cu figuri mitologice, dintre care doar două sunt originale.

La data la care am fost noi erau ceva flori in grădină, dar am ințeles că sunt perioade in care arată mult mai bine.

Am părăsit cetatea goniți de o ploaie anunțată incă de dimineață. Ne-am adăpostit sub poarta de intrare in cetate până ploaia s-a oprit și ne-am putut continua plimbarea.

Am coborât printre viile de pe colină și am ajuns la Hofspitalkirche, o biserică construită inițial in stil gotic, in secolul al XV-lea, in curtea spitalului care trata slujitori ai curții bolnavi.

Biserica a fost demolată și reconstruită in stil classic la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nu a scăpat nici ea de distrugerile bombardamentului, dar a fost refăcută și transformată in centru expozițional.

Hofspitalkirche se află chiar la capul vechiului pod – Alte Mainbrücke - pod care face legătura cu centrul vechi al orașului.

Podul Vechi a fost construit intre anii 1473 și 1543 pe locul unui vechi pod construit in sec. al 12-lea. A fost, până in secolul al 19-lea singurul pod care lega cele două cartiere aflate pe malurile Main-ului.

Pe pod sunt amplasate statuile a 12 sfinți, protectori sau binefăcători ai orașului.

Este foarte plăcut să te plimbi pe pod, să privești cetatea, vapoarele care fac plimbări pe Main, rațele care se bălăcesc fericite in apele râului. Podul este și un loc de intâlnire sau de odihnă in compania prietenilor și a unui pahar de vin alb din zonă.

Alte Mainbrücke ne-a făcut intrarea in centrul orașului, unde imediat ne-a intâmpinat clădirea primăriei, in apropierea căreia se află Marienkapelle, o biserică in stil gotic construită in sec. al 14-lea. Si interiorul acestei biserici a fost partial distrus de bombardamente si refăcut in anul 1962.

Lângă Marienkapelle, se află o clădire cu o fațadă foarte frumoasă, cu décor din stuc in stil rococo. Este vorba de Falkenhaus, despre a cărei fațadă se spune că este una dintre cele mai frumoase fațade rococo din sudul Germaniei. In Evul Mediu, in locul unde se află in prezent Falkenhaus era reședința preotului catedralei. In anul 1735 clădirea a fost cumpărată de un negustor bogat, Franz Thomas Meissner, a cărui soție a dorit ca fațada să fie decorată cu décor din stuc in stil rococo. In timpul bombardamentelor clădirea a ars complet, părți ale fațadei prăbușindu-se. Reconstrucția s-a realizat pe baza fotografiilor vechi.

Centrul era foarte animat, in ciuda vremii ploioase. Restaurantele erau deschise, terasele aproape pline, lumea se relaxa la un pahar de vin sau la o bere rece.

Am ajuns la Catedrala Würzburg, construită intre secolele 11 și 12. Bineințeles că originalul a ars in anul 1945, catedrala fiind reconstruită in anul 1967.

Lângă Catedrală se află biserica Neumünster, cu o fațadă barocă, construită la inceputul secolului al XVIII-lea. Renovarea bisericiii a fost finalizată in anul 2009, dar bombardamentele au făcut să dispară pentru totdeauna altare in stil baroc și sculpturi ale lui Tilman Riemenschneider. In spatele bisericii se află Lusamgärtchen, fosta curte a Mănăstirii Neumünster. Aici se află și o mormântul lui Walther von der Vogelweide, un poet German născut la sfârșitul sec. al 12-lea.

In final, am ajuns in Residenzplatz unde tronează maiestuos Palatul Rezidențial, sau Rezidența. In fața palatului este o piață mare, unde, surprinzător, este amenajată o parcare. In fața palatului este o fântână monumentală – Franconia – construită in anul 1894 și dedicată prințului regent Luitpold.

Fântâna are de jur imprejur trei sculpturi reprezentând trei presonalități artistice legate de istoria Würzburg-ului – sculptorul Tilman Riemenschneider, poetul Walther von der Vogelweide și pictorul Mathias Grünewald.

Rezidenz sau Palatul Rezidețial este fosta reședință a prinților-episcopi ai Würzburg-ului. Palatul Rezidențial impreună cu Piața Rezidenței și Grădina Curții, au fost incluse in Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO. Arhitectul acestui palat a fost Balthasar Neuman, care a reușit să construiască unul dintre cele mai importante palate baroce din Europa. Balthasar Neumann a beneficiat de ajutorul unor celebri arhitecți francezi (Robert de Cotte and Germain Boffrand) și germani (Lucas von Hildebrandt and Maximilian von Welsch), precum și a numeroși pictori și sculptori din Italia sau Germania. Construcția palatului a inceput in anul 1720 și a fost finalizată in anul 1780.

In perioada in care un zilier primea un florin pe zi, prinții-episcopi răspunzători de ridicarea acestui palat au fost de acord cu cheltuirea sumei de 1,5 milioane de florini, o sumă foarte mare pentru acele zile.

La fel ca aproape toate clădirile orașului, Palatul Rezidențial a suferit importante avarii in urma bombardamentului din 16 martie 1945. Acoperișurile, tavanele din lemn și podelele au ars, supraviețuind doar holurile mari și camerele boltite din corpul central, scara și sala imperială cu frescele realizate de Tiepolo, precum și grădina.

De salvarea unei părți din mobilier, a frescelor lui Tiepolo, a stucaturilor realizate de Antonio Bossi, și a sălii imperiale este responsabil un ofițer american, locotenentul John Davis Skilton. Istoric de artă și angajat al Galeriilor Naționale de Artă din Washington, Skilton a ajuns in Würzburg la trei luni după bombardament și a luat imediat măsuri pentru protejarea părților din palat care au supraviețuit bombardamentului.

Reconstrucția palatului incepută in 1945 și finalizată in 1987, a costat 20 milioane de euro.

Palatul Rezidențial are și o frumoasă grădină, sau mai bine spus, trei grădini de dimensiuni aproximativ egale – Grădina de Est, Grădina de Sud și grădinița. Grădinile au fost amenajate de artistul peisagist Johan Prokop Mayer, care a plantat pomi fructiferi, flori, a construit alei pentru plimbări și pergole.

Grădina de Sud te atrage in primul rând prin tisele frumos tăiate in conuri perfecte. Sunt opt tise mari așezate in jurul unui bazin, iar fiecare tisă acoperă o statuie realizată de sculptorul Johann Peter Wagner, sculptor al curții in anul 1770. De o parte și de cealaltă a Grădinii de Sud se află două grupuri de sculpturi monumentale – Răpirea Europei și Răpirea Proserpinei.

Grădina de Est este realizată in trepte, și constituie o prelungire a axei centrale a palatului. De o parte și de cealaltă a grădinii sunt două pergole mari, acoperite cu un gard viu, cu bolte in interiorul cărora se află statui realizate de Johann Peter Wagner.

Din lipsă de timp (accesul se făcea pe grupuri, la anumite interval de timp) nu am vizitat interiorul palatului. A rămas pentru următoarea călătorie in Würzburg.

Pot să vă spun că palatul se poate vizita zilnic, intre orele 9 și 18.00 (aprilie-octombrie) și 10-16.30 (noiembrie-martie) iar costul unui bilet este de 9 EURO.

Grădinile se pot vizita liber, sunt deschise până la apusul soarelui.

Acestea au fost o parte din obiectivele turistice ale Würzburg-ului, văzute de noi fugitiv, in câteva ore. Orașul are mult mai mult de oferit, atât din punct de vedere cultural cât și recreativ. Se pot face plimbări cu vaporul pe Main, până la Castelul Veitshochheim, care are o frumoasă grădină rococo sau se poate face un tur al orașului cu AAGLANDER, un vehicul in formă de trăsură acționat electric.

Nu lipsesc nici restaurantele, cu terase imbietoare, unde te poți opri pentru un pahar de vin sau o bere bună, acompaniate de câte un fel de mâncare specific zonei.

Pentru reduceri la muzee, excursii sau anumite restaurante, se poate achizitiona, contra sumei de 3 EURO, Wurzburg Welcome Card.

Dacă vă aflați in Bavaria, nu ezitați să acordați puțin timp și Wurzburg-ului. Sper ca fotografiile atașate să vă convingă că merită.

Amplasat pe malul Main-ului, intre vii, un important centru universitar, turistic si viticol.

---

VIZUALIZĂRI: 1793 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI