Wiener Neustadt

TIPĂREȘTE

În drum spre Elveția aveam nevoie de o cazare la jumătate de drum. Am înnoptat aici: vezi impresii și timpul rămas mi-a permis o vizită în centrul istoric al orașului Wiener Neustadt.

Orașul se află la cca 50 km de Viena, de acolo se poate folosit drumul E59 și pe urmă B26. Personal am circulat pe alte drumuri, parțial autostradă, parțial drumuri naționale dar și comunale (A4, B50, S31) La intrare în Wiener Neustadt am folosit Lichtenwörtherstrasse după care Wiener Strasse. Locul unde am înnoptat a fost la periferie unde sînt marile magazine de bricolaj (OBI, etc) de acolo dacă circulăm pe Wiener Strasse mai departe ori Wiener Strasse + Grazer Strasse ajungem în centrul istoric. Străzile din jurul centrului istoric (unde mai stau/au stat în picioare zidurile de incintă, de apărare înconjoară fosta cetate. Circulația este permisă și în interior (există doar anumite zone/străzi/străduțe pietonale) și dacă mă uitam bine găseam loc de parcare și în interiorul cetății. Dar nu a fost nevoie oricum se poate face la pas toată cetatea și de la margine.

Am căutat un loc de parcare de unde se poate accesa pe jos centrul istoric. Chiar la zidurile fostei fortificații pe piața Karl Ludikowsky Platz am găsit parcare liberă în weekend.

Orașul Wiener Neustadt (traducere directă: orașul nou-vienez) cu o atestare documentată din anul 1194 se află la o altitudine de 265 m deasupra mării. 44000 cetățeni locuiesc aici iar orașul ocupă o suprafață de 61 kmp.

M-am documentat despre istoria orașului și am aflat lucruri interesante despre acesta. Textul următor este din alte surse dar eu l-am citit cu interes. Redau în următoarele și dacă aveți și voi răbdare îl puteți citi, dacă nu aveți răbdare :) uitați-vă mai jos peste ce am scris despre obiectivele turistice de vizitat :

Zona a aparținut cândva comitatului Pitten, care fusese moștenit de margravul Ottokar al III-lea al Stiriei în 1158. După ce dinastia Otakarilor a dispărut odată cu moartea fiului său Ottokar al IV-lea, Ducatul Stiriei a trecut la Casa Austriacă de Babenberg conform Pactului Georgenberg. Ducele Leopold al V-lea al Austriei a înființat orașul numit Neustadt în 1194 și a finanțat construcția unei fortărețe aproape de granița cu Ungaria cu răscumpărarea plătită pentru regele englez Richard Inimă de Leu, pe care anterior îl capturase și ținuse ostatic la Castelul Dürnstein.

În 1241, o mică escadrilă mongolă a atacat Neustadt în timpul incursiilor mongole în Sfântul Imperiu Roman, dar a fost mai târziu respinsă de ducele Friederich și de cavalerii săi. În 1246 a fost scena unei victorii a maghiarilor asupra austriecilor.

Neustadt a câștigat privilegii importante acordate orașului pentru a-i permite să prospere. A rămas o parte a Stiriei, care după bătălia din 1278 de pe Marchfeld a căzut în mâinile Casei de Habsburg și în 1379 a devenit un ducat constitutiv al Austriei Interioare.

În secolul al XV-lea, Wiener Neustadt a cunoscut un boom populațional, când împăratul Frederic al III-lea de Habsburg și-a stabilit reședința aici și a înființat Episcopia de Wiener Neustadt în 1469. Soția sa, Eleanor a Portugaliei, a murit la Wiener Neustadt în 1467, iar regretatul Biserica gotică din vechea mănăstire cisterciană conține un monument în memoria ei. Wappenwand (zidul stemei) de la castelul local afișează stemele posesiunilor sale în mijloc. Fiul său Maximilian I și-a întreținut curtea în Wiener Neustadt și este înmormântat aici, la Catedrala Sf. Gheorghe. Orașul avea atunci și o comună evreiască semnificativă cu rabinul Israel Isserlin ca membru cel mai remarcabil, până când toți evreii au fost expulzați din ordinul împăratului Maximilian I în 1496.

Rivalul de multă vreme al Habsburgului, regele Matthias Corvin al Ungariei, a cucerit orașul în august 1487, după ce l-a asediat timp de doi ani. Potrivit legendei, el a dedicat magnifica Cupă Corvinus locuitorilor după victoria sa. Maximilian I a reușit să-și recucerească orașul natal în 1490. În timpul secolului al XVI-lea, Wiener Neustadt și-a pierdut statutul de reședință imperială și o mare parte din importanța sa. Cu toate acestea, și-a îndeplinit încă funcția de bastion împotriva turcilor și kurucilor.

La Neustadt, împăratul Rudolf al II-lea a acordat protestanților boemi, în 1609, Majestätsbrief, sau brevetul de drepturi egale. Revocarea acestui brevet a contribuit la precipitarea războiului de treizeci de ani.

În 1751 orașul a primit o atenție mai mare când împărăteasa Maria Tereza a Austriei a decis să dedice Prima Academie Militară, la nivel mondial, în interiorul castelului imperial.

În 1752, Academia Militară Theresiană și-a început operațiunile, care au continuat până în prezent cu doar câteva întreruperi (Erwin Rommel a fost numit comandant după Anschluss austriac în 1938).

În 1768, Wiener Neustadt a fost distrusă de un cutremur care a deteriorat castelul, care a fost reconstruit folosind planuri realizate de arhitectul Nicolò Pacassi. În 1785, împăratul Iosif al II-lea de Habsburg a transferat scaunul diecezei Wiener Neustadt la Sankt Pölten.

În secolul al XIX-lea orașul, care a fost reconstruit aproape în întregime după un incendiu distructiv în 1834, a devenit un oraș industrial, mai ales după deschiderea Căii Ferate Austriece de Sud în 1841. În 1909, „primul aerodrom oficial austriac” a fost inaugurat la nord de oraș. A servit drept teren de antrenament pentru pionierii zborului Igo Etrich, Karl Illner și Adolf Warchalowski, care și-au efectuat testele acolo.

Greva austro-ungară din ianuarie 1918 a fost declanșată la Wiener Neustadt de muncitorii de la fabrica Austro-Daimler, care era angajată în producția de arme și inspirată de preluarea puterii de către bolșevici pentru a întreprinde grevă pentru a se opune războiului. Un factor cheie în grevă a fost reducerea la jumătate a rației de făină. Porsche s-a întâlnit cu muncitorii și a fost de acord să conducă la Viena pentru a vorbi cu ministrul alimentației. Cu toate acestea, cererea lui către muncitori de a se întoarce la muncă a fost ignorată și aceștia au mărșăluit spre Primărie. Aici li s-au alăturat și alți muncitori din fabrica de locomotive, fabricile de radiatoare, fabrica de avioane și fabricile locale de muniții ale lui G. Rath și Lichtenwörther. Pe 14 ianuarie, peste 10.000 de muncitori s-au adunat în fața primăriei pentru a se plânge de reducerea la jumătate a rației de făină. Inspirați de Revoluția Rusă, muncitorii au înființat Consilii Muncitorești.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ținte strategice din Wiener Neustadt, inclusiv șantierele de triaj, fabrica Wiener Neustädter Flugzeugwerke (WNF) și două fabrici Raxwerke care foloseau muncitori forțați închiși în lagărul de concentrare Mauthausen-Gusen, au fost bombardate în mod repetat. Operațiunile de bombardare, cum ar fi Operațiunea Pointblank, au lăsat neavariate doar 18 din 4.000 de clădiri.

Lista ar cuprinde: catedrala (domul Wiener Neustadt), biserica Sf. Peter an der Sperr, academia militară Tereza, turnul de apă, turnul torturii, Mariensäule, turnul capucinilor, zidurile medievale, muzeul oarșului, muzeul aviației, muzeul industrial, muzeul spitalului, muzeul minerelaogic, cazematele. După cum se observă din listă ar fi nevoie ca și timp de vizitare un sejur de 2 zile, un citybreak de exemplu doar în acest oraș.

În moment ce nu mi-a scăpat nimic din centrul istoric, cel puțin din exterior toate astea le-am văzut. În următoarele voi descrie exact traseul meu și ce obiective am întâlnit acolo.

A trebuit să plecăm cu mașina de la locul de cazare până în centrul istoric. Inițial plecând pe jos la pas (printr-o eroare de comunicare) mi-am dat seama că voi face cca 50 de minute pe acolo. Ori nu era nici timp suficient dar nici condițiile meteo nu ne-au ajutat, era un frig ce se apropia spre zero grade :) Astfel ne-am întors și am luat mașina.

Traseul pe jos l-am început din parcarea din piața Karl Ludikowsky. Primul obiectiv turistic este biserica St Peter an der Sperr. Acesta este o fostă mânăstire dominicană înființată în anul 1250. Biserica romanică a ars de câteva ori, a fost și bombardat în războiul mondial. De multă vreme nu se mai țin slujbe religioase aici, într-o vreme s-au ținut arhivele statului, în altă perioadă a fost magazie. În prezent interiorul este folosit pentru expoziții de artă temporare.

Clădirea fostei mânăstiri găzduiește actualul muzeu Muzeum St Peter an der Sperr iar curtea muzeului aparține municiplaității și se organizează târguri de crăciun sau este miniparc, loc de odihnă pentru locuitprii orașului sau vizitatori.

Muzeul St Peter an der Sperr amenajat pe fundațiile fostei mânăstiri este o clădire modernă rectangulară cu un acoperiș plat ce iasă cu mulți metri peste fațadă. Muzeul prezintă istoria orașului, expoziții temporare, concerte, vernisaje. Este deschis de miercuri până duminică între orele 10.00-17.00

Johann Nepomuk Kapelle este o statuetă care se află la umbra zidurilor orașului și este vizibilă dinspre parcarea unde am lăsat mașina. Aici a existat o mică capelă în apropierea Wiener Tor (poarta orașului dinspre Viena)

Dinspre muzeu am folosit o străduță îngustă de tot și am ajuns la Domplatz (Piața Domului) Biserica Dom von Wiener Neustadt s-a construit în 1279. Este de confesiune romano-catolică și poartă hramul Sfânta Maria. Biserica este construită în stil arhitectural romanic-târziu și dispune de 2 turnuri înalte de 64 m vizibile de la distață. De fapt la observarea turnurilor peisajul m-a furat și chiar am crezut că pot să ajung acolo pe jos, dar m-am înșelat amarnic :)

În secolul XIV interiorul bisericii s-a reamenajat în stil gotic. În 1886 după o degradare vizibilă datorită cutremurelor succesive dar nu catastrofale turnurile s-au demolat și s-au reclădit între anii 1892-1899. În 2012 acum 12 ani a avut loc o incendiere intenționată, a ars parțial interiorul bisericii, pompierii au reușit să lichideze incendiul înainte să ajungă la acoperiș dar pagubele au ajuns totuși la un milion de euro. am înțeles că orga bisericii nu a ars dar a trebuit demontată bucată cu bucată pentru curățare, așa de sensibile sînt aceste instrumente muzicale istorice. Parohia bisericii se află într-o clădire istorică accesibilă din piața Domului. Arhitectura clădirii am găsit-o intersantă în special poarta, voi atașa și de aici fotografii. Aici mai există o capelă Katharinenkapelle dar și un lapidariu care se poate vizita.

În piața Domului se găsesc clădiri istorice interesante, fântâni, restaurante, terase, locuri de joacă pentru copii și parcări pentru autoturisme. M-a surprins foarte mult liniștea în acest loc, centrul unui oraș cu 44000 locuitori era aproape pustiu duminică seara. Păi dacă asta era la noi vibra locul acesta de viață.

De la piața domului am trecut la piața principală (Hauptplatz) Aici parcă era mai multă lume și la terase am văzut mai mult de 1-2 persoane :), dar totuși puțini vizitatori. Obiectivul turistic principal este Mariensäule un grup statuar reprezentând pe Sf. Maria iar în cele 4 colțuri ale statuii sînt reprezentate statuile lui Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Anton de Padua, Sfântul Leopold și Florian von Lorch. Grupul statuar există din 1714. Voi atașa și cu acest grup statuar o fotografie.

Circulând și admirând casele vechi, amenajările ne-am dat seama unde au fost granițele orașului istoric chiar dacă nu mai există zidurile de incintă decât pe alocuri. Practic plimbând am înconjurat tot orașul vechi. La periferia orașului vechi am zărit ceva imens Theresianische Militärakademie.

Academia militară tereziană a fost înființată în 1751 din inițiativa Mariei Tereza. Aici au fost instruiți ofițerii din armata austro-ungare. timpul de instruire la început era de opt ani, ulterior s-a redus la 3 ani. În prezent clădirea este funcțională chiar dacă este monument istoric. Aici funcționează în prezent academia militară a Austriei. Așa am observat și noi fiind seara în mai toate încăperile am observat lumină, deci era exclus să fie un muzeu. Mărimea clădirii m-a impresionat.

Wasserturm Wiener Neustadt este un monument istoric și simbol al orașului. În oraș a existat o instalație de apă construită în perioada împăratului Franz Josef, dar a nu a funcționat totdeauna conform așteptărilor, era nevoie de mai mult. S-au făcut foraje pentru izvoare noi iar pentru presiune s-a folosit acest turn de apă. Turnul de apă a fost deteriorat în al doilea război mondial dar refăcut ulterior.

În zona turnului de apă este parcul orașului (Stadtpark) Tot încontinuarea parcului către orașul vechi se află cazematele. Acestea fac parte din fostele fortificații ale orașului. Au fost construite în jurul anului 1551. În parc am mai observat un monument al naturii un platan cu un trunchi cu circumferința de 5,5m și o înălțime de 23m. Imens, (avem și noi în Sibiu un stejar istoric la grădina zoologică)

Am continuat drumul și pe străzile pietonale am observat pe alocuri biblioteci gratuite. Practic sînt niște vitrine în care stau cărți ferite de intemperii/ploaie și oricine le poate împrumuta să le citească dar să le și aducă înapoi. Am observat în câteva locuri așa o bibliotecă gratis, foarte frumos din partea municipalității că le-a amenajat. Bineînțeles cine are cărți de dat din diferite motive poate să le doneze.

Vizita noastră a durat cca 2,5 ore și am fost mulțumit de obiectivele observate. Atât am văzut noi având în vedere condițiile. Bineînțeles că se mai pot face multe, există împrejurimi ale orașului, se pot petrece ore frumoase în natură în parcul natural Hohe Wand, sau se poate cumpăra un zbor scurt de agrement la aeroportul Steinfeld (hotelul unde am stat era aproape de acest aeroport de agrement)

Având în vedere că astăzi este ajunul Crăciunului Vă doresc sărbători fericite și mii de mulțumiri pentru că mi-ați suportat cu răbdare în acest an articolele scrise :)

Crăciun fericit

---

VIZUALIZĂRI: 146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI