Iordania pe cont propriu
Episodul 3: Wadi Rum

TIPĂREȘTE

Urmatoarea destinatie dupa Aqaba si Marea Rosie a fost desertul magic Wadi Rum! Ne-am gandit mult si ne-am documentat mult asupra modului in care aveam sa vizitam desertul, si evident nu-l poti simti fara un locuitor care sa stie cu ochii inchisi sa te conduca printr-o mare de nisip fara indicatoare, in care te poti rataci foarte usor! De aceea, am decis ca desertul va fi 'extravaganta' acestei vacante si am ales sa avem aceasta experienta cu Mehedi special jeep tour, Bedouin direction cu o zi si o noapte in desert, tur privat doar pt noi doi, 65 jod de persoana, tur care a inclus transport, sofer, ghid, pranz, cina in stil beduin, mic dejun si transport in oras, cu o noapte in cort in desert!

Cea mai mare parte a ţării - circa 75% - are climat deşertic şi vegetaţie pe măsură. În timp ce cobori pe Kings Highway (Drumul Regelui), una dintre cele mai spectaculoase şosele, te întâmpină un peisaj arid. Dacă scanezi de jur împrejur pământul gălbui realizezi că puţinele plante care reuşesc să reziste în zonă au fost deja devalizate de turmele de capre aflate în căutare de hrană.

Adevăratul deşert al Iordaniei nu este însă acesta, ci începe ceva mai la sud de Petra, unde odată ajuns pare că ai păşit pe lună datorită culorii roşiatice a nisipului. În Wadi Rum a locuit cândva Lawrence al Arabiei a cărui legendă stă scrisă în stâncile creionate de vântul deşertului. În inima acestui deşert, considerat unul dintre cele mai spectaculoase din lume, ajungi cu ajutorul unei maşini de teren. Beduinii (sau cel puţin aşa se autointitulează locuitorii deşertului) te aşteaptă la intrarea în satul Rum, de unde te îmbarci într-o călătorie presărată cu multe poveşti, câteva legende, multă mâncare şi dacă ai noroc, multe stele.

Nu doar culoarea rosie a nisipului deosebeşte deşertul Wadi Rum de altele precum Sahara sau Atacama, ci şi vegetaţia şi formaţiunile stâncoase create în timp de vânt. Beduinii spun că vremea în deşert este capricioasă :vara, pe timpul zilei căldura poate deveni insuportabilă, în timp ce nopţile sunt plăcute, iarna pe timpul zilei soarele arătându-se binevoitor, în timp ce gerul nopţii muşcă de fiecare dată. Majoritatea animalelor salbatice ies noaptea la vanat din cauza caldurii de peste zi, si trebuie sa te aventurezi destul de mult ca sa le intalnesti.

Cu Mehedi totul s-a desfasurat pe email, simplu, clar, el ne-a aranjat si taxiul din Aqaba, sa fie fix pretul, sa fie cunoscut de-al lui, sa ne aduca exact la el (ne-a dus la el acasa)

Costul taxiului a fost de 20 jod, dar distanta este de 70 km intre Aqaba si Wadi Rum: pe drum am vazut camile libere, desert, linie de cale ferata pe care merg doar trenuri de marfa, cu fosfati!! nu au trenuri cu calatori)), intr-o ora eram in Wad Rum / citisem ca te opresti la poarta la visitor centre, ca platesti biletul 5 jod de pers fara sa te uiti in stanga in dreapta, ca incearca sa te fure diversi mijocitori, dar de unde- a venit cineva la noi in masina, am platit taxa si gata, hai acasa la Mehedi! Probabil pt ca era octombrie, pt ca erau foarte putini turisti, nu stiu exact, dar a fost foarte simplu. De la visitor centre se mai merge putin, cam 5 km pana la locul de intalnire, la Guest House-Rest Room, dar pt ca eram doar noi, am ajuns acasa la Mehedi -el ne astepta acolo, ne-a oferit ceva de baut, ne-a cazat bagajele si imediat a venit soferul-ghidul nostru, Audi, cu o masina Toyota nou nouta, o super masina de teren. Am ales sa mergem 1/2 ora cu camilele, pt 10 jod de pers si Audi s-a tinut cu masina dupa noi pana in desert, A fost bine, desi camilele erau legate intre ele si am fost foarte aproape unul de celalalt, camilele conduse de beduin, nu singuri cum am fost in Tunisia si Egipt, acolo senzatii tari!

La un moment dat alergau si ma gandeam sa nu ne lovim pt ca eram prea aproape, dar ne-am descurcat -pe ici pe colo cate o masina, desertul urma sa fie al nostru in curand. Calatoria a fost pana la Lawrence spring, unde sunt bazine cu apa pt animale (aici s-au adapat si camilele noastre). Apa vine de sus, din munti, de la izvorul lui Lawrence, izvor pe care nu aveam cum sa-l ratam, asa ca am plecat in catarare- drumul a fost ok, pt ca sunt multe pietre de care te poti agata, pietre care nu aluneca, sunt perfecte pt catarat! Am pornit o vanatoare de soparle, dar nu reuseam sa le fotografiem, pt ca se ascundeau rapid cum simteau o prezenta straina - evident ca nu ne-am lasat batuti si am reusit sa surprindem cateva fotografii superbe)

Am ajuns sus unde era racoare, sub copacul lui Lawrence, izvorul ce sa zic, era un mic rau, o baltoaca mai bine zis, dar privelistea era grozava, vedeai tot desertul, toate culorile si stancile lui magice! Coborarea a fost in tromba, jos ne astepta Audi, la umbra, in cort, cu ceai, apa rece, pe care le-am avut pe tot parcursul drumului- nu stiu cum pot sa bea arabii ceaiul atat de dulce, mie imi e imposibil / i-am intrebat de ce beau ceaiul atat de dulce, daca e un motiv anume, si raspunsul a fost surprinzator- pt ca ne place!! Bun, nu?

La fiecare popas exista si corturi cu beduini care vand ambra 7-10 jod bucata, grozava pt baie ,,dar acum multe erau doar cu marfa, fara vanzatori-daca voiai luai si lasai banii intr-un borcan - Audi ne-a spus ca din cauza problemelor din tarile vecine, nr turistilor a scazut foarte mult!!! Si noi am fost intrebati de catre multi cunoscuti daca nu e periculos, daca nu ne e frica sa mergem acolo dar stiam ca nu e asa!

Desertul e magic- culorile lui sunt magnifice, de la alb la rosu, dunele de nisip uriase, stancile au diverse forme, pesterile ascund secrete din trecut, exista viata in acest desert!

Daca ai imaginatie, vei vedea in stancile desertului o camila, o fata ganditoare, o broasca testoasa uriasa, o vipera cu gura deschisa... o ciuperca uriasa, un pui pe doua picioare, fara cap, ,,

Traseul a fost cam asa :

1. Lawrence spring walk

2. Khazali canyon

3. Dunele rosii de nisip

4. Inscriptiile antice de pe stanci ale caravanelor camilelor din perioada nabateana

5. Casa lui Lawrence al Arabiei

6. Pranzul in mijlocul desertului, gatit la foc mic de catre ghid

7. Arcul lui Burdah, un pod natural din pietre, view point

8. Arcul Um, pt catarat, daca nu ai frica de inaltimi

9. Stanca puiului decapitat...

10. Apus de soare in desert...

11. Intoarcerea in tabara pt o cina in stil beduin

12. Noapte buna ,,in cort sau sub stele, unde doriti

13, Mic dejun

14. Intoarcere in sat

Dupa Lawrence spring, am plecat catre canion, loc de relaxare pt beduini, popas la umbra in verile calduroase: aici se vad desenele nabateenilor (maini, picioare, femeie si barbat ,,un loc racoros cu un ecou grozav si cu un maslin la intrare -ce poate fi mai frumos intr-un desert?

Pe dunele de nisip poti face surfing, Audi al nostru a uitat placa acasa)), dar a avut un prieten si a fost super)))

La caravana camilelor, extrem de bine conservate desenele si culorile, baietii s-au jucat ca niste copii-din pietricele erau facute turnuri pe care ei s-au apucat sa le darame... erau mai rau ca niste copii, si pe deasupra au mai venit 2 turisti si 2 ghizi care au intrat in joc, campionat curat!! Turnul meu a rezistat eroic, chiar daca au venit foarte aproape si au aruncat cu pietre, el nu s-a clintit --castigator EU!!

Mi-a placut ca nu a trebuit sa alergam, sa ne grabim, sa asteptam un grup, sau ghidul sa ne arate ceasul ca am intarziat; am facut ce am vrut, cand am vrut, am stat cat am vrut, a fost minunat!

Timpul trecea si se apropia pranzul - Audi ne-a dus intr-un loc racoros, noi ne-am odihnit intr-un cort, el a cules crengi, a facut focul, a gatit la foc mic, in ceaun, o mancarica delicioasa cu mazare, fasole alba, neagra, cu rosii, ceapa, si o salata cu ton!! Lipia a fost tot ce trebuia pt o masa delicioasa, iar ce a ramas a fost daruit pasarelelor desertului, absolut superbe, in culorile stancilor, aproape insesizabile daca nu le auzeai, nu le-ai fi vazut! A urmat o siesta bine meritata, Audi al nostru a tras un pui de somn pe cinste, dar la ora fixa s-a trezit si ne striga, sa nu cumva sa ne deranjeze, ,,,

Nu am fost deloc deranjati de beduini care sa vanda diverse pt ca era vineri, ziua lor libera, sambata si duminica se lucreaza, numai scoala are sambata liber, clasele 1-12!

Am plecat catre The bridge, unde am facut doar poze, catararea e grea si dureaza 3,5-4 ore, trebuie achitata separat si trebuie luat ghid specializat!

Am plecat apoi catre cea mai fotografiata piatra din Wadi Rum, Burdah Arch, unde ne-am catarat si noi - trebuie avut grija, pt ca e foarte alunecos, mai ales la coborare, am coborat mai mult pe fund decat in picioare, dar merita efortul, e grozav acolo sus! Audi ne-a tinut aparatul si ne-a facut niste fotografii minunate))

Am mers pe alte dune de nisip, ne-am scris numele, am admirat apusul de soare, am coborat, am facut un foc, o cafea la ibric, am stat la povesti cu Audi si cu un ghid mai batran care avea o masina de epoca foarte tare!! Ne-am distrat pe seama unor 'juni 'din Arabia Saudita care au ramas intepeniti in nisip pt ca nu aveau masina echipata cum trebuie, ,,iar batranul sta se uita si zice- grozava masina, prost sofer!!!

Cafeaua la nisip a fost foarte buna, si neagra, cum imi place mie, era perfect!!

Am stins focul, am plecat spre stanca puiului decapitat, caraghioasa rau, apoi usor usor intunericul punea stapinire pe desert si ne-am indreptat spre tabara!

Tabara e extrem de curata, dotata cu wc, dusuri, apa calda, da, lumina, tot ce ai nevoie, pana si prize!! Corturile au lumina electrica, paturile sunt destul de confortabile, paturi suficiente pt noptile racoroase, nu a fost cazul la noi.

Dupa un dus bine meritat, am fost chemati la cina, intai la un mic spectacol de muzica si dans, s-a cantat la instrumentul traditional numit OUT, un fel de cobza, si am avut noroc ca unul din turisti, de origine araba, avea tobe la el si a iesit un moment minunat muzical, ,,

Apoi am iesit afara, sa dezgropam cina, la propriu- cina a fost gatita in nisip, adanc, s-a sapat, s-a scos gratarul cu trei niveluri, a fost cea mai delicioasa mancare pe care am mancat-o, sincer! Gustul legumelor si al puiului a fost delicios, ,,

Noaptea am plecat la plimbare, nicioadata nu am vazut atatea stele, am incercat sa dormim sub cerul liber, dar spre dimineata 'trupurile'noastre de oraseni au vrut in cort, in pat... Am dormit dusi, dimineata am admirat rasaritul soarelui, la 7,15 a fost micul dejun (humus, iaurt, omleta, dulceata, miere, lipie, ceai si ness, nu cafea!!

Cu forte proaspete si parere de rau, am parasit tabara si Audi a fost prezent pt a ne conduce in sat, de unde ne-am recuperat bagajele si unde Mehedi ne aranjase sa plecam la Petra, soferul minivanului venind dupa noi acasa la Mehedi - cost transport 7 jod de pers Wadi Rum-Petra!

Mehedi desi e tanar, e casatorit si are doi copii- multe cunostinte, legaturi, o singura sotie, a spus ca e foarte greu de intretinut o familie, dar mai multe- nici beduinii nu mai au multe neveste, ca pe vremuri!

Audi in schimb, desi are 28 ani, nu e casatorit, spunandu-ne ca nu e pregatit!! Se intampla si la ei, desi e beduin si a trait toata viata in traditie! Fetele din ziua de azi vor baieti cu bani, casa mare, masina, etc, asa ca, nu si-a gasit inca sufletul pereche, desi sora lui tot incearca sa-l insoare! Ne-a spus ca are o prietena din Europa, dar nu crede ca e de viitor, pt ca el nu vrea sa plece din desert, aici e casa lui, aici e liber si asta nu se compara cu nimic in lume! Iar ea nu vrea sa renunte la tot si sa locuiasca cu el in desert : ea urma sa vina si el voia sa se desparta... viata nu e usoara nicaieri si daca nu ai scopuri comune, dragostea nu e suficienta!

Ne-am despartit amici si am continuat sa ne scriem si sa trimitem poze...

Traiti aceasta experienta in desert, e unica!

---

VIZUALIZĂRI: 4861 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI