Wadi Rum - o lume fantastica

TIPĂREȘTE

Avand statutul de Rezervatie Naturala de prin anii ‘90, zona Wadi Rum este atent monitorizata de Societatea Regala pentru Conservarea Naturii. Tocmai de aceea accesul se face printr-un singur loc, unde poti inchiria ghizi (neaparat beduini) sau te vei intalni cu al tau, daca l-ai “rezervat” dinainte. In Wadi Rum nu poti intra cu masina decat daca apartine “companiilor” de turism locale, dar asta iti da si tie siguranta ca nu vei ramane impotmolit printre dunele de nisip. Mai poti explora zona (o parte din cei 720 km patrati) pe camila, pe cal sau pe jos (pentru cei foooarte curajosi). Noi am rezervat un tur cu o masina 4x4, o noapte in desert si toate mesele incluse pentru aproximativ 135 euro – doua persoane. Ce mi-a placut: desi a mai fost o familie de francezi care au apelat la aceeasi agentie si au avut acelasi traseu cu noi, ne-au dat doua masini si doi ghizi, pentru a ne face turul cat mai personal.

Am imbracat cu haine cu maneca lunga, pantaloni lungi, ne-am acoperit capul si am pornit la drum. Ne-am plimbat putin, apoi ghidul ne-a "invitat" la masa. Pranzul l-am servit pe jos, pe nisip, la umbra unei stanci (e o diferenta enorma de temperatura intre “la soare” si “la umbra”). La final, Sabahl a adunat de nicaieri niste betisoare si niste iarba uscata, a facut focul si ne-a facut si un ceai super.

Ne-am plimbat dupa aceea toata ziua prin desert, am vazut locuri fenomenale, am urcat si coborat dune de nisip, pe unele din prima – pe altele dupa cateva incercari. Unele locuri le-am “batut” cu piciorul si in una din aceste escapade chiar ne-am pierdut de ghid pentru vreo doua ore – ne-a spus “in fata, dupa ce treceti de acei copaci, veti gasi un canion. Traversati-l si ne vedem pe partea cealalta”. Doar ca eu am inteles “traversati-l si intoarceti-va aici". Ceea ce am si facut. N-ati vrea sa traiti senzatia cand, morti de oboseala dupa ce ati urcat – coborat dune de nisip si stanci in canion ajungeti la locul de intalnire si nu gasiti pe nimeni. Era atata liniste… si venea seara… Ne-am gandit atunci ca n-am inteles bine, am luat-o inapoi spre capatul canionului, am tras de noi si, cand am iesit in cealalta parte, si acolo liniste. Nu mai stiam ce sa facem, asa ca ne-am asezat sa ne odihnim si sa vedem ce se mai intampla. Dupa vreo jumatate de ora a aparut si ghidul, speriat putin, si ne-am dat seama ca am umblat in cerc unii dupa ceilalti.

Am ajuns la tabara cu putin inainte de apus. A fost un moment incredibil… in linistea aceea, inconjurati de nuante de galben, rosu si portocaliu. A urmat apoi cina, pregatita de un bucatar egiptean (chiar am constatat ca aici munca “de jos” e facuta de egipteni), care de-abia rupea cate ceva in engleza si care s-a bucurat enorm cand a auzit de la mine cateva cuvinte in araba – a inceput sa turuie de fericire, credea ca a gasit partener de conversatie. Vorba lui, “no english, no friends”. Curent electric nu exista, dar ne-au asigurat lanterne, la baie existau lumanari (baie cu dus :) ). De dormit am dormit in cort: puteai alege intre 6 corturi mai mici, personale, unul mare, de vreo 20 de persoane si inca unul partial deschis (nu recomand, chiar si cu sac de dormit mie noaptea mi s-a parut rece).

Mi-e greu sa scriu mai multe despre Wadi Rum. Mie mi-a ramas la suflet. E un loc incredibil de frumos. M-as duce oricand inapoi, si sigur as sta mai mult de doua zile. Mai mult, cu siguranta as alege un tur pe camila si nu cu masina. Asa nu as trece atat de repede pe langa locuri ireal de frumoase. Si, cu siguranta, de aici nu m-as mai duce nicaieri in Iordania. As veni acasa. Pentru ca dupa Wadi Rum parca asteptarile sunt mult mai mari. Aici e atata liniste, e atata de bine… si esti lasat in pace. Eu asta am apreciat asta mult mult.

Pentru ca noi de aici am plecat la Petra si… am revenit pe pamant. Dupa ce in Wadi Rum am tacut atata cat am vrut noi, ajunsi la Petra cea plina de turisti (foooarte plina, mai ales de cand a fost numita “minune a lumii”), parca toti localnicii vroiau ceva de la noi. Sa ne intrebe, sa ne invite, sa ne vanda. Mai ales sa ne vanda. Mie mi s-a parut foarte obositoare trecerea…

---

VIZUALIZĂRI: 3150 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI