Ce am făcut în Mini-Vacanța de Rusalii, la bulgari!

TIPĂREȘTE

Dacă tot m-a mânat… inspirația să vă povestesc de Park Hotel Viasport – cu care a început sejurul nostru bulgăresc de anul trecut (vezi impresii — mi-am spus că ar trebui să dau o finalitate subiectului - că doar d-aia scriu pe un site dedicat turismului și nu pe sentimente[punct]ro – încheind astfel ciclul „Bulgaria lucrului bine făcut” 😊 – o sintagmă devenită proverbială (aici, un pic modificată). 

Așa că astăzi mergem pe la locurile alea pe care am vrut eu să le văd când am ales cazarea de v-am spus de ea. Că doar nu era să stăm în hotel de sâmbătă până luni și să ne lăsăm siluiți de personal, că poate ne puneau să facem zece saune pe zi sau… Doamne Ferește! 15-20 de ture de bazin.

După ce ne-am luat camera în primire, adică pe la 2:10 pi-em (pe engleză nu pe moldovenește), ne-am acomodat cu locul, ne-am hidratat la greu, gustând din licorile nespirtoase și non-alcoolice oferite pe la bar și ne-am tras sufletul fro două ceasuri să se mai răcorească p-afară – că era o caniculă de se topea și mercurul în termometre - apoi am pornitără la colindat pe coclaurile ceva mai îndepărtate de” casă” , cam la 25 de km.

Locul în care am ajuns, în apropirea orașului Lukovit, se cheamă Geoparcul Iskar-Panega, unde relieful carstic a creat locuri unice și absolut impresionante. Am parcat deasupra râului Panega, în parcarea amenajată și am pornit la una din cele mai ușoare și frumoase drumeții, pe traseul Iskar - Panega Eco-Trail, așa cum este denumit oficial.

Începutul traseului se împarte în două drumuri, care se întâlnesc după aproximativ 4-5 minute. Primul este puțin mai abrupt și mai aventuros, denumit jucăuș „Pentru cei tineri și curajoși” , în timp ce al doilea este mai plat și plăcut așa ca „Pentru bunici și nepoți” . Cele două drumuri converg într-un foișor, în apropierea căruia se află locul unde poți închiria un caiac ori o hidrobicicletă sau o barcă cu vâsle, pentru o plimbare pe râu. Noi n-am închiriat nimic. N-o să vă vină să credeți de ce: că n-aveam niciun pic de leve la noi :D, căci în calea noastră nu fusese niciun ATM și urma să mergem în Lukovit să căutăm unul la întoarcerea spre hotel și în plus, știam că obiectivele pe care urma să le vizităm erau gratuite. 

Binee… nici nu ardeam de nerăbdare să dăm la pedale sau la vâsle pe căldurile alea! 

După punctul cu închirierea urmează efectiv Eco-Trail-ul care te duce de-a lungul râului Panega, amenajat cu podețe și chioșcuri de relaxare. Preț de vreo 5 kilometri am trecut când pe un mal, când pe celălalt al râului, am întâlnit câteva peșteri, am ascultat respirația pădurii și am privit natura în stare pură. 

Cea mai spectaculoasă secțiune este cea în care mergi pe o platformă de lemn asemănătoare unui pod, pe sub stânci abrupte și tăiate vertical în defileul râului, în timp ce apa curge calm sub tine, în culoarea sa albastru-verde, creând un efect de oglindă al vegetației luxuriante care a preluat cu asalt malurile. 

Ajunși la punctul de pe traseu în care Panega Eco-Trail se depărtează de râu și se pierde în decor din lipsa marcajelor sau a indicatoarelor, am făcut cale întoarsă, dar nu înainte de a asista la dansul timid al unui păun care își etala cu mândrie coada în jurul unor păunițe insensibile la eforturile lui de a le” da pe spate” 😊. 

Ziua noastră nu se putea încheia fără o oprire la Parcul de Aur de la marginea orașului Lukovit, aflat pe partea stângă în direcția noastră de mers. Parcul în sine este de nevăzut... din șosea, fiind situat la aproximativ 50 de metri mai în interior de aceasta. 

La intrare te așteaptă o barieră formată dintr-o ramură de copac, sprijinită pe o roata veche de fier. Dacă treci de barieră, te afunzi într-un mediu pe care l-ai putea compara cu lumea creată de Gaudi la Barcelona, évident la o scară mult mai mică și într-o manieră absolut bulgărească. Ne așteaptau ciuperci de piatră, paturi de flori în formă de inimă, un lac artificial cu o casă fermecătoare de rațe și o altă căsuță mică de piatră. Totul poartă un spirit incredibil de diferit de ceea ce găsisem pe traseul ecologic.

Cea de-a doua zi activă în Bulgaria a început mult mai devreme și mult mai bine, dacă mă gândesc la seara precedentă de la restaurant. Mâncarea la micul dejun a fost gătită special pentru noi (cum era în meniu) și am fost serviți primii, fără să mai așteptăm la coadă – că eram doar noi în tot restaurantul! :D

Ne-am făcut rucsăcelele (câte o banană, niște ciocolată și apă) și am luat-o repejor către Traseul ecologic și Cascada Borov Kamak (așa am sperat noi atunci!) din Parcul Natural Vratsa, aflat la vreo 80 de km în direcția sud-vest față de Park Hotel Viasport.

Conform tuturor indicațiilor, pentru a ajunge la începutul traseului ecologic, trebuia să ne îndreptăm spre satul Zgorigrad, care este situat la aproximativ 5 kilometri sud-vest de Vratsa. Așa am făcut, am părăsit Vratsa în direcția peșterii Ledenika și după defileu am ținut stânga spre Zgorigrad. Am găsit un loc de parcare la capătul opus intrării în satul Zgorigrad (acolo nu sunt parcări amenajate, ci locuri virane și ulițe pe unde trebuia să te înghesui cum-necum pe la vreo umbră). Traseul ecologic începea efectiv cam la 2 kilometri de sat, așa că am pornit cu pas ștrengăresc spre” gura de intrare” .

Despre traseu... ce să zic? O minunăție… atrăgător prin numeroasele lui poduri, scări și trepte în stânci, pe lângă stânci, suișuri și coborâșuri, vegetație luxuriantă, cascade și căscăduțe - mai mari, mai mici, joase, înalte, înguste, late... Frumusețe nudă! Traseul în sine nu este ușor, dar este foarte bine marcat și fortificat pe o lungime de vreo 4 km până la Cascada Borov Kamak - ce urma să fie premiul drumeției noastre.

Dar ce să vezi… că după vreo 2 km de urcat/coborât scări de lemn lipite de stânca verticală, trecut punți și sărit din piatră-n piatră precum caprele negre, cu respirația tăiată efectiv de aerul înăbușitor, cu toată umbra pădurii, nervii noștri au cedat brusc – asta ca să nu spun că ne-au lăsat picioarele - și ne-am scurs pe niște pietre ieșite lângă traseu, care ne-au ademenit mai ceva ca sirenele pe Ulise. Geaba ne uitam cu jind la tinerii care zburdau pe lângă noi discutând veseli, neatrași de locurile de odihnă, că de luat cu ei în spate nu ne puteau lua. De unde nene atâta energie să mai scoată vorbele alea pe gură, că noi nici să tragem aer pe nas nu mai eram în stare!?

Am transpirat ce-am transpirat alăturea cu cărarea, apoi ne-am privit în ochi, ne-am luat de mână - ca să reușim să ne ridicăm în două picioare… ce credeați? – și ne-am pornit retur către satul Zgorigrad ca să ne recuperăm mașina. 

Am trecut înapoi prin Pasul Vratsata în care ne-am sucit gâtul privind la stâncile alea verticale de 400 metri, dar n-am văzut niciun alpinist pe ele, apoi ne-am îndreptat către oraș, să căutăm un loc de-o cafea și-o prăjitură, să ne ridicăm glicemia, dacă moralul nu prea puteam.

Am părăsit orașul Vratsa, că despre el era vorba, cu o impresie foarte frumoasă în minte. Vă las câteva poze să vă lămuriți și voi că nu vă păcălesc absolut deloc. 

Următorul obiectiv spre care ne-am îndreptat a avut însă darul să ne destindă și să șteargă urmele înfrângerii pe care am suferit-o în bătălia cu traseul către Cascada Borov Kamak.

Peștera Prohodna apartine Parcului Geologic Iskar-Panega și se află in Cheile Karlukovo, avand o lungime totală de numai 360 de metri. Nu-ți vine să crezi cum poate să fie o peșteră atât de scurtă. - Da ce… este ”autostrada” construită de afaceristul Mandachi în Bucovina?  - Nu, nu este, dar doar atât s-a putut!... Cred că ne-ar spune Doamne-Doamne dacă l-am privi în ochi. Iar aici, chiar ai ocazia să-l privești, căci în peștera asta găsești “Ochii lui Dumnezeu” .

Spre deosebire de alte peșteri, la Prohodna se ajunge destul de ușor și poți parca nu foarte departe de intrarea în peșteră, pe terenul întins și bătătorit, care are număr nelimitat de locuri de parcare.

Peștera Prohodna (sau Ochii lui Dumnezeu) are două intrări, și o înălțime a bolților sale de aproximativ 56 de metri. Noi am intrat pe la Intrarea mică, dar am ajuns mai întâi cumva deasupra Intrării Mari, pentru că GPS-ul ne indica acest lucru, deși nu vedeam nicio peșteră. Cele două intrări sunt dispuse de-o parte și de alta a șoselei pe care se ajunge la peșteră, dar mult mai jos decât nivelul acesteia.

La Intrarea Mare se poate practica bungee jumping, așa că dacă esti amator de senzații tari, la Prohodna poți încerca această experiență. Cum eram déjà căzuți în freză după drumeția din ziua aia, nu ne mai trebuia nicio experiență care să ne atârne cu capul în jos, căci asta nu garanta că ne-ar fi venit mintea la cap. 

Tot în această peșteră există și un perete special amenajat pentru escaladă și da, confirm, am și văzut 2 temerari care erau pe "metereze", în exercițiul funcțiunii. Aici au fost filmate zeci de filme, seriale și videoclipuri muzicale bulgărești și străine. Printre cele mai cunoscute se numără „Time Separated” , „Boris I” , „Top of the Mountain” .

Cele două găuri din tavanul camerei centrale, formate prin eroziune, reprezintă motivul pentru care am mers noi la Prohodna. Acestea sunt asezate simetric si au aspectul unor ochi care te urmăresc în interiorul peșterii. Lumina care trece prin Ochii lui Dumnezeu creează un efect impresionant, iar în ziua echinocțiului de primăvară, se spune că o rază de soare trece prin deschideri, luminând sala într-un mod de-a dreptul magnific.

Mi-am îndreptat privirile în sus, l-am privit în ochi și l-am întrebat smerită: Doamne, este adevărat că poți să faci oamenii fericiți? Am așteptat îndelung răspunsul, dar a întârziat să vină. A trecut timpul, mi-am văzut de viață, apoi într-o zi Dumnezeu mi-a trimis răspunsul: Da fiica mea, dar pentru asta trebuie să mergi la întâlnirea AFA! 😊

Am plecat de la Prohodna cu sentimentul împlinirii, căci ziua se terminase în cel mai frumos și bun mod posibil… 

---

VIZUALIZĂRI: 342 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI