Mânăstirea Krušedol, loc de pelerinaj

TIPĂREȘTE

De la Aranđelovac am pornit la drum spre Novi Sad, dar mai întâi am făcut câteva „ocoluri”; primul - mânăstirea Krušedol (care se află la coordonatele GPS N 45.121477, E 19.938814).

Această frumoasă mânăstire se află la poalele unui deal, lângă localitatea Krušedol, în mijlocul unei pajiști și e încărcată de istorie asemenea celorlalte din perimetrul Fruška Gora. Dintre cele 16 mânăstiri din Parcul Național Fruška Gora, e singura care a inspirat monetăria statului să-i includă efigia pe o monedă (5 dinari).

La intrare ne întâmpină o măreață poartă care are și rol de clopotniță, pe frontispiciul căreia sunt zugrăvite chipurile ctitorilor.

Pătrundem în curtea frumos îngrijită și curată și deja observăm silueta cunoscută a mânăstirii. Și tot aici, în curtea asta mare, și tot moțăind în iarbă - aceeași (?) potaie de acum patru ani...

O lăsăm să doarmă și intrăm pe poarta mânăstirii. Aici, locul este foarte strâmt, iar zidurile înalte ale clădirilor înconjurătoare (cu chilii și ce o mai fi prin ele) aproape nu dau voie razelor de soare să cadă pe florile frumoase ce împodobesc aleile ce duc spre mica biserică.

Biserica mânăstirii are hramul Buna Vestire. A fost construită între 1509 și 1516.

Aici sunt înmormântați, alături de ctitorii săi Đorđe Branković, devenit din Despot, sub numele de Maxim, patriarh al Belgradului, și mama sa, Angelina), Milan Obrenović (prințul / regele Milan I al Serbiei), Stefan Lazarević și doi patriarhi ai bisericii ortodoxe Sârbe.

Un alt detaliu interesant - această mânăstire a avut cel mai bogat tezaur dintre suratele din zona Fruška Gora, aici fiind depozitate lucrurile de valoare ale familiei Branković și ale altor familii de nobili sârbi; dar războiul aduce și necazuri, și în 1942 acesta e jefuit și nu a mai rămas nimic din acele obiecte de preț...

Și în această biserică sunt picturi foarte frumoase, datând cam din sec. XVI. Din păcate, cum nu e permis să facem poze în interiorul bisericii (dar mai ales pentru că era destul de plin de lume, inclusiv cu un monah-ghid), de data asta chiar nu am mai făcut nicio poză la interior, deși tare aș fi vrut.

Sper ca astelalte, puține, din exterior să vă facă măcar poftă să treceți și voi pe aici.

Am intrat puțin și prin pangarul (prăvălia) lor, de unde am luat ceva licori „de leac” (lichior de nuci verzi) și câteva lumânări pe care le-am aprins acolo pentru sufletele celor dragi.

De aici am pornit spre al doilea popas intermediar - Sremski Karlovci.

---

VIZUALIZĂRI: 430 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI