Lituania, baschet și jazz, in și chihlimbar! Impresii din Vilnius

TIPĂREȘTE

De la o mândră lituaniancă cetire:

Cum ajungem

O noua evoluție la “impuse”! Pot, totuși, să vă spun că biletul a fost 300 de euro (luat cu 2 luni înainte) iar hotelul (despre care voi scrie separat) pot doar să spun că, DACĂ aș fi vrut să stau o extra-night (deci pe punga mea) ar fi fost 70 euro, acum nu știu dacă și prețul acesta făcea parte din negocieri, cam multe nu știu dar nu-i pagubă mare având în vedere că nu e destinație de top.

Plecarea a fost “condimentată” cu întâlnirea, semi-întâmplătoare, pe aeroport cu un multsimpatizat (de către toată lumea de pe-aici) coleg AFA. Merci, colega!

Am luat-o prin Viena că de ce să te duci de-a dreptu’ când poți s-o iei pe ocolite, n’est-ce-pas? Deci, Austrian Airlines, stewardeze blonde, blocate pe roșu la semafor (adica îmbrăcate complet în roșu, cred că și andăruerii, hihi). Pe biletul meu scria de 4 ori la meal: snack! La dus, de 2 ori același snack (sweet or salty? this is the question pe care Scufițele rosii flămânde de lupi ți-o puneau). La întors, am zis și eu că schimbă snack-ul, măcar de-ntorcea punga pe dos! Niet!

La sweet păreau 2 biscuiti lipiți între ei, n-am mâncat, nu mă bag dar, la salty, sunt mama lor! O pungutică cât podul palmei umplută pe jumătate cu niște figurine, gen peștisor, cerculeț, crănțănitoare la care am asortat un vin rosu, la 3 din 4 zboruri, la ultimul am balotat un suc de roșii cu sare și piper că mă mirosea Gogu și mă lua cu: ” unde te-am trimis și de unde vii mirosind a doagă”.

Orar de zbor foarte convenabil: plecare la 8,10, stop circa 1 oră la Viena, aterizare la ora 13 (avem aceeași oră cu Lituania, deci nu umblați la Rolex, Lolex, Bobex, etc), retur: 13,45, stop 50 minute, la ora 18 pupați Gogu (Goaga) din dotare!

Ceea ce veți citi sunt impresii personale despre ceea am văzut sau auzit din gurițele localnicilor, nu căutați date istorice, descrieri obiective mai mult sau mai putin turistice, n-am, spre deloc!

Contact lingvistic:

1. Labas! (s’ul insesizabil la pronunție)

2. Kur tualetas?

Traducerea, la sfârsit, nu trișați, citiți!

Aeroportul din Vilnius e o glumiță, păi “Arrivals hall” e mai mic decât era holul Autogarii Militari, acu’ e mai mare doar pentru că a dispărut ȘI autogara asta. Aici am schimbat 30 de euro pt care am căpătat 100 Litas (peste tot e același curs valutar, 1 Euro=3.45 Litas). Eu am călătorit cu o austriacă pe care am momit-o în ideea să împărțim un taxi, dar, dupa ce am aflat de la “Chioșcul de informare turistică”, că autobuzul face o juma de oră și costă 1 euro, zgârcita naibii a dat-o la întors și uite așa ne-am urcat într-un maxi-taxi, linia 88 care duce în centru. Aeroportul e la circa 5-7 km de oraș, distanța variind în funcție de ghidul touristic citit.

Odata cazarea făcută, văzând nori amenințători pe cer [nu se pleacă fără umbrelă, au o climă…. ], zic ia să dau un tur rapid, ușor de realizat deoarece hotelul Neringa (unde am peripețit eu) e situat pe artera principală din Old Town, Gediminas. Artera e cam ditai bulevardul, nu prea sunt zgârciți la spații, mai puțin, desigur, străduțele din central centrului, ca să zic așa, foarte asemănătoare cu Centrul vechi din București. Trafic subțire, bine, era și duminică după-amiaza. Se bicicleşte la greu, oraşul are mini-parcări de biciclete de închiriat.

O vizită in Old Town, inclus în patrimoniul UNESCO, o poți face și într-o jumătate de zi și în câteva zile, daca te oprești la fiecare biserică, ar trebui să spun catedrală, mai toate au niste proporții, ce mai…

Poti alterna, în mod fericit, vizitele cu photo session ale bisericilor cu așezatul șezutului, “dupe facultăți”, pe la nenumăratele terase, pub-uri, cafenele, cum le-o mai fi zicând, sau pur și simplu pe băncuțe prin “mini-părculețe” (cum să-i zic unui locșor cu un copac și o brazdă de iarbă). Între noi fie vorba, merge și-o bordură din când in când.

Vizita începe din fața Catedralei cu a sa Clopotniță. Am avut un fel de ghid, dar turul, pe jos, desigur, a durat doar o oră din cauza ploii, eram prea nervoasa și am reținut prea puține lucruri iar pozele le-am făcut în alte zile, mai cu soare.

Catedrala catolică Sf. Stanislaus și Ladislaus, în catacombele căreia se odihnesc Marii Duci ai Lituaniei, se vrea emblema orasului... Pe acoperiș vedeți 3 statui, Stanislaus, Helena și Casimir reprezentând Polonia, Rusia și Lituania. Ele sunt niște copii, cu accent pe o, pt că pe la... vreo 5 ani înainte de venirea mea pe lume (egocentrismul asta…) sovieticii le-au dat jos, cică le-au “pierdut” și au confiscat și clădirea transformând-o în galerie de artă ba, culmea sovietizării operelor de artă, ar fi funcționat aici și un... soi de garaj de reparat mașini, Volga bănuiesc! Te doare capul de ce-i ducea… bibilica! A fost returnată cu un an înainte de așa-zisa noastra rivoluție, moment în care eu eram la fiică-mea la grădi, la serbarea de Moș Gerilă și-mi băgam unghia-n gât că nu fusese aleasă Miss 1989! Ce, a divagat cineva? Vi se pare, unica modalitate de a reține ceva ani “istorici” e asocierea cu evenimente la care am fost părtașă trufașă ! Am flashuit câteva poze inside și am fost atenționată atât de discret de tanti de la lumânări încât nu i-am spus decât un singur cuvânt, unul turcesc și acela n-a fost “baklava”, întrebați publicul, sunați un prieten…

În continuarea catedralei se întinde Palatul Marilor Duci ai Lituaniei, demolat și el de rusi, reconstruit cu mare tam-tam acum câțiva ani, închis din cauza criticilor opiniei publice (deturnare de fonduri). Acum găzduiește ceva expoziții, nici băștinașii nu erau prea fericiți când îmi povesteau.

Biserica Sf. Ana îți taie respirația. Mie! Pe-afară! Se zice că s-au folosit 33 de soiuri de cărămidă. Pe cât de copleșitoare e pe-afară pe-atât de lipsit de ostentație este interiorul. Sincer, la prima vedere chiar am fost intrigată, pe urmă am realizat că e un contrabalans benefic. Cică atunci cand Napoleon Bonaparte a trecut prin Vilnius a fost atât de impresionat de frumusețea ei că a vrut să o ia în palmă, să o ducă la Paris și s-o așeze lângă Notre Dame.

Oricum, așa densitate de biserici pe m2 nu cred să existe undeva în lume. Una mai maiestuoasă decât alta. Zici că s-ar fi luat la întrecere! Niciuneia nu-i poți spune “bisericuță”. Din cauza proporțiilor sunt și greu de prins în foto, în întregime.

Ce am ratat și n-ar fi trebuit, nu neapărat în această ordine:

-Muzeul victimelor Genocidului, pe-afară (văzut!) o clădire senină, înăuntru, iadul pe pământ!

-Dealul celor 3 Cruci, comemorează crucificarea a 7 călugări; bineînțeles și ăsta a fost distrus pe timpul lui Stalin și refăcut

-Castelul Gediminas în care funcționează Muzeul Național al Lituaniei

-districtul Usupis, o oază artistică, auto-proclamat “independent”

Gastronomie lituaniană

Se mănâncă bine, zdravăn. Am cinat, oficial, în 2 restaurante, unul cu specific tradițional, într-o hrubă gen “Lacrimi și sfinti” de la noi, celălalt, cred că fusion, unde nu era o problemă dacă o luai pe... ulei, puteai să vezi dublu, triplu, etc pentru că pèreții erau tapetați cu nouasutecincizecisipatrudemiidemiliardecatralioane de poze, pozulici, tablouri, afișe, nu lipsea un pian, cărți, antichități, mobilier stil bidermayer, stil bideu, antreu, croseu, orice e permis, lustre care-atârnă în jos dar și în sus, dă-o-n doamne iartă-mă de gravitație, candelabre, sfeșnice, policandreeee, stop! Dați paharul pe gât!

Supa de sfeclă rece, cepelinai (zeppelins), un soi de găluște de cartofi umplute cu te miri ce, carne tocată, legume, o brânză de-a lor gen urdă, nașpa la gust. Găluștele astea vin cu un sos la masă.

Au și ei un soi de sarmale (balandeliai=porumbei, iaca imaginație!), mănâncă și ei urechi, limba și adidași de porc. Altfel, salatele nu lipsesc de pe masă, le-am avut și la prânz și la două dineuri, când zic salate mă refer la salata noastră de primavera, multe felurite Frunze, ceva ceapă, roșie, ardei, cu oțet și ulei. Prăjitura lor națională, sakotis, este extrem de spectaculoasă ca imagine, zici ca-i un tufiș ciufulit, am văzut și de juma de metru, bună la gust!

Băuturi naționale: una făcută din miere, apă și drojdie (midus), un soi de cvass făcut din pâine de secară și un brandy cu felurite ierburi; primele două sunt câh, ultima e băubilă, asta după vreo 3-4 shot-uri !

Ce luăm ca souvenir

Ce te sfătuiesc ei să duci acasă: bineințeles, orice din chihlimbar (Aurul Nordului sau Piatra soarelui, cum îi spun ei, zic mereu ei deși eu am vorbit numai cu duduci dacă nu-l pun la socoteală pe tânărul de la recepție, da’ nu-l pun c-avea ceva pufos în el, ceva înspre o… ea!), ceva cosmeticale și săpunuri făcute în casă, amber soap, diverse produse din in, cizmulițe din pâslă (n-am luat nimic din toate astea, ba n-arătau bine, ba nu miroseau bine, ba aveau niște prețuuuri, am venit cu niște conserve de pește, printre care și ficat de cod, un sălămior crud-uscat, prost și scump, și 2 magneți f. frumoși gen tablou în mini-miniatură)

Mi-a plăcut tare mult naţia asta! Cei –cele-cu care am lucrat eu, aşa nişte oameni serioşi si foarte mândri de identitatea lor naţională fără a cădea într-un naţionalism gen “Vadim”! Fete tinere, 30 și un pic de ani aveau și câte 2 copii, organizatoarea principală e foarte graviduţă dar asta n-a împiedicat-o să se implice zi-lumină. Pe stradă, plin de tineri cu un aer hotărât, aveau direcţie, ce mai!

N-am văzut:

-rromi (yeeeeees!)

-câini maidanezi, de fapt nici din ceilalţi decât 2-3 deci “produsul” lor lipseste de pe străzi [yeeeeeees! ]

-cersetori, doar 2, doi, de fapt boschetari, nici nu cerşeau de fapt, işi încălzeau ciolanele la puţinul soare [yeeeeeeeees! ]

-Logan-uri [huooooo! ]

Ar trebui să urmeze încă doua review-uri, despre hotelul Neringa și excursia de o jumătate de zi în zona vestitului castel Trakai, dar trebuie să mă mobilizez!

Și acum, pentru cine a fost cuminte și a papat tot, iată traducerea:

-Bună!

-Unde-i buda?

Nota red. : nici o asemănare cu lb.româna chiar daca regăsim, cumva, aceste cuvinte in fondul nostru lexical, totusi nu se poate să nu remarcati perfecta imbinare a celor doua cuvinte din intrebare.

Iki! [see you]

---

VIZUALIZĂRI: 7361 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI