Veliko Tărnovo - Manual de folosire. Day 3. Despre multe altele din Veliko

TIPĂREȘTE

Motto: ”Dacă ai impresia că aventura este periculoasă, încearcă rutina. Este letală!” – Paulo Coelho.

Probabil că niciun turist ajuns în Veliko Tărnovo nu riscă să dea în rutină. Orașul oferă de toate: muzee, monumente de vizitat, parcuri de plimbat, terase și restaurante, centru comercial, mă rog, cam tot ce vrei poți găsi aici.

Penultima zi din Veliko Tărnovo am dedicat-o celorlalte locuri, ușor de ajuns.

Fiindcă sunt un lăudăros o să vă spun și vouă pe unde mi-au mai lucit ochișorii. Vă atrag de atenție că ceea ce voi scrie nu se vrea un ghid de călătorie pentru alții, este pur și simplu descrierea locurilor unde-am ajuns și a ceea ce am înțeles eu din ceea ce mi s-a întâmplat. Luați, așadar, cele ce vor fi scrise, sub o serioasă rezervă. Care faceți ca mine este posibil ca, după trăirile fiecăruia să suferiți dezamăgiri. Iar mie nu o să-mi fie milă, hi, hi, hi!!! :p

Cetatea Trapezitsa este situată pe dealul Trapezitsa, al doilea mare deal pe care se întinde orașul Veliko Tărnovo.

Cetatea este construită pe malul drept al râului Yantra, iar accesul se poate face, mai ales auto, de pe șoseaua ce duce spre Arbanasi.

În principiu, cei care au construit Cetatea s-au folosit, din plin, de natură, cetatea fiind înconjurată pe trei laturi de ape. În plus, zidurile sunt construite chiar pe stâncile drepte și înalte, fapt ce o făcea inexpugnabilă.

Viața în cetate era deosebit de activă, săpăturile arheologice efectuate descoperind temeliile a circa 17 biserici, din care cea mai mare, cunoscută sub numele ”Ivan Rilski”, în care țarul Ivan Asen I a adus în anul 1195, de la Sredets (Sofia) în Veliko Tărnovo relicvele lui Sf. Ivan Rilski, . Deci biserica a fost construită special pentru el.

Moaștele au fost păstrate în Veliko Tărnovo până în anul 1469, când au fost mutate la Mânăstirea Rila.

Așa cum v-am spus, este ridicat în centrul orașului Veliko Târnovo, în memoria solșdaților căzuți în bătăliile purtate de Bulgaria, în războiul ruso-turc, din 1877-1878, Războiul sîrbo-bulgar, din 1885, Războaiele Balcanice 1912-1913 și Primul Război Mondial, 1914-1918.

Banii necesari construcției monumentului au fost strânși, prin donații publice, de la cetățenii din Veliko Tărnovo iar Consiliul municipal a cedat terenul.

A fost realizat de către sculptorul Svetoslav Yotzov care a proiectat un monument împărțit pe cu trei niveluri, din marmură și bronz.

La baza sa este un osuar iar deasupra intrării sunt înscriși anii de războaie pentru eliberarea și unificarea a țării Bulgaria, pe care sunt montate patru reliefuri din bronz, care ilustrează momente importante ale războiului.

La următorul nivel sunt ridicate patru statui din bronz, reprezentând soldați și ofițeri cu uniforme militare, cu echipamente și armamente tipice pentru timpul acela.

În partea de sus a monumentului, se află figura de bronz a unei femei îngenuncheate, care simbolizează „Maica Bulgaria”, cu coroana pe cap și un steag în mâna dreapta. Monumentul este înconjurat de un gard în relief, din marmură solidă, care este traversat pe cele patru laturi de scări de marmură.

Inaugurarea monumentului a fost făcută în 1935.

Monumentul Asenevtsi a fost construit în anul 1985 în orașul Veliko Tărnovo, când se împlinesc 800 de ani de la revolta fraților Asen și Petăr.

Revolta a început atunci când împăratul bizantin Isac al II-lea Angelos a mărit impozitele, pentru a-și susține campania militară împotriva regelui Guillame al II-lea al Siciliei și pentru a-și plăti nunta cu principesa Margareta a Ungariei.

Frații Asan sunt trei frați, care au condus Bulgaria după emanciparea ei de sub suzeranitatea bizantină.

Primii doi – Asen și Petăr, au eliberat Bulgaria de sub dominația bizantină, prin adunarea tuturor bulgarilor din Tărnovo și regiunea înconjurătoare la revoltă universală pentru a atinge libertatea.

Fratele lor Kaloyan, cunoscut și sub numele de ”Ioniță cel Frumos”, cel cu Baldwin, a știut să facă în așa fel încât Bulgaria să devină una dintre cele mai importante forțe din Europa de Est, și este primul și singurul conducător bulgar care a prăbușit armata cruciată.

Iar al patrulea fiu, nepotul țarului Kaloyan, prin mijloace diplomatice și căsătorii capabile a reușit să crească în continuare puterea și teritoriul Bulgariei care se extinde pe trei mări – Marea Neagră, Marea Egee și Marea Adriatică.

Succesorul lor țarul Ivan Asen al II-lea (Ioan Asen al II-lea), s-a dovedit un diplomat remarcabil și mărește Bulgaria la a doua ei perioadă de glorie din istoric.

De aici și importanța acordată de poporul bulgar fraților Asan, care au vrut să-și cinstească în acest fel eroii.

Monumentul este absolut impozant și se poate vedea, în toată splendoarea lui, din mai multe puncte ale orașului, mai ales de pe strada Gurko. În același timp, atunci când te afli lângă el, ai o panoramă frumoasă asupra orașului.

El este constituit dintr-o spadă, cu vârful în sus, în jurul căreia sunt patru călăreți, cei patru frați. Spada cu vârful în sus reprezintă gloria și puterea medievală din Bulgaria acelor ani.

Este pe drumul care duce spre Arbanasi, până la drumul de acces spre Trapezitsa.

A fost construită și pictată la porunca țarulului bulgar Ivan Asen al II-lea, pentru comemorarea marii sale victorii asupra tiranului epir Theodore Comninl, în anul 1230.

În ea sunt unele dintre cele mai emblematice monumente ale memoriei istorice din Bulgaria – coloanele lui Khan Omurtag (anii 815-831) și pe țarul Ivan Asen al II-lea cu celebrele inscripții de pe ele. Este utilizată și o coloană din timpul lui Khan Krum (anii 803-814).

Cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în complexul mânăstirii, s-au găsit mormintele multor personalități marcante din Evul Mediu.

Unul dintre cele mai importante este cel al țarului Kaloian, care a murit la asediul din Solun din anul 1207. După moartea sa, trupele bulgare transportă în mod solemn trupul domnitorului în capitală, unde a fost înmormântat cu onoruri de stat.

În biserică este situat și mormântul unuia dintre cei mai mari regi bulgari, Ivan Assen II și soția sa Anna-Maria.

În templu sunt păstrate moaștele Sf. Ilarion Maglenski și, tot aici, se află și mormântul Sf. Sava din Serbia, cel care, în timpul vieții sale, a înființat Arhiepiscopia Sârbă Independentă (anul 1219).

Ulterior, moaștele sale au fost transferate în Serbia, dar mormântul său și acum continuă să fie un loc de pelerinaj.

Biserica „Sf. 40 de Mucenici” este asociată cu o serie de evenimente în istoria recentă a Bulgariei, printre care cel mai important este proclamarea independenței sale la data de 22 septembrie, anul 1908.

Intrarea costă 6 leva de persoană, nu se percepe taxă pentru apart foto.

”Sfântul Eftimie s-a născut la Târnovo în anul 1325, în familia boierească Tsamblakis. A primit o educație creștinească la școlile mănăstirești din jurul centrului bisericesc și intelectual de la Târnovo.

În 1350 se face călugăr la mănăstirea Kilifarevo și devine devine ucenicul cel mai apropiat al cuviosului Teodosie.

Eftimie a fost principalul artizan al unei reforme a vechii limbi bulgare, o reformă lingvistică cu un impact semnificativ asupra limbii scrise din principatele Serbiei, Ţării Româneşti, Moldovei și din Rusia. A eliminat vechile traduceri ale cărților sfinte, pline de greșeli și a pus să se facă noi traduceri, în bulgara veche, pentru a înlătura riscurile disputelor între creștini și pericolul ereziei pe care traducerile greșite îl presupuneau.

În 1375, Patriarhul Ioanichie de Târnovo a murit, iar Eftimie a fost ales ca urmaș al său pe tronul patriarhal de la Târnovo. Ducând o viață ascetică, a combătut toată viața abaterile de la viața morală. Preocupat totodată de păstrarea și apărarea dreptei credințe, a ajuns cunoscut ca o autoritate în domeniu în întreaga lume ortodoxă, mulți mitropoliți și egumeni adresându-i-se pentru a-i cere ajutorul în interpretarea unor chestiuni teologice.

În vara anului 1393, turcii otomani au asediat orașul Târnovo, în timp ce țarul Ioan Șișman apăra Nicopolul. Sarcina apărării cetății Târnovo i-a revenit Patriarhului Eftimie. Trupele din oraș au rezistat vreme de trei luni, dar în cele din urmă au fost copleșite și orașul a căzut în mâinile turcilor pe 17 iulie 1393, dată care marchează sfârșitul imperiului bulgar și a Patriarhiei bulgare (până la reînființarea ei în 1953). Patriarhul Eftimie a fost trimis din nou în exil, la Mănăstirea Bașkovo, azi în regiunea centrală sudică a Bulgariei. După depunerea din treaptă a patriarhului și exilarea acestuia, Patriarhia de Târnovo și-a încetat existența, iar Biserica Bulgariei și-a pierdut independența, intrând sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice până la întemeierea Exarhatului Bulgar în anul 1870.

Nu se cunoaște data trecerii sale la Domnul, datele propuse oscilând între 1402 și 1404. Patriarhul Eftimie a fost canonizat de Biserica Ortodoxă, prăznuirea sa fiind așezată pe 20 ianuarie, odată cu avva Eftimie cel Mare. ” - https://ro. orthodoxwiki.org

Monumentul este impozant. Se ajunge ușor la el, fie plecând de la Monumentul Asanilor fie, de la Cetatea Tsarevets. Ceva mai mult de urcat ar fi dinspre Cetate. În imediata apropiere a Monumentului este și sediul uneia dintre universitățile din Veliko Tărnovo.

Este una dintre cele mai frumoase străzi din Veliko Tărnovo, reprezentând centrul comercial vechi akl orașului Veliko Tărnovo.

Se spune că, prin secolul al XIX-lea, meșteșugarii de lângă Veliko Tîrnono veneau cu mărfurile lor aici. Ulterior, ca să le fie mai ușor, s-au stabilit aici și au construit ateliere de fierărie, olărit sau țesături.

Astăzi, strada are o frumusețe a ei, aparte, e un fel de Lipscani ai Bucureștiului, doar că mai tradițional.

Fie că mergi ziua-n amiaza mare, dar, mai ales seara, ai să rămâi impresionat de marfa scoasă la vânzare și, mai mult ca sigur, te vei îndura de câteva leva pentru a cumpăra mici suveniruri, pentru tine sau cei dragi.

Veliko Tărnovo are foarte multe muzee, care pot fi vizitate, peste tot, în oraș. Sincer, n-am fost în niciunul.

Și, deasemenea, foarte multe biserici și mănăstiri. Nici la astea n-am fost. Singura pe care-am vizitat-o a fost cea ortodoxă, amplasată pe esplanada străzii Nicola Piccolo, este impresionantă ca dimensiuni și are turlele acoperite cu cupru, care, sub efectul intemperiilor, s-a înverzit.

Mai are și foarte multe statui și monumente reprezentând sfinți sau personalități politice, sedii ale unor instituții extrem de frumoase : poșta sau Teatrul Dramatic, pe lângă care am trecut zilnic, fie și numai pentru a le mai admira o dată!

Peste toate, dacă mă întrebați, rămâne strada Gurko, dar, nah, e chestie de gusturi !

Cam astea au fost obiectivele de le-am vizitat pe perioada în care am ajuns la Veliko Tărnovo. După cum v-am spus, nu am pretenția de a fi epuizat tot ceea ce era interesant. La urma urmei am mers chiar pentru distracție, nu în interes științific.

Săptămâna viitoare o să vă mai povestesc despre Arbanasi, locuri de cazare și de mâncat din Veliko Tărnovo.

Și, despre Ruse, un oraș frumos și el. Da, îmi pare rău, tot o să mai dați de mine pe saitul ăsta. Ce să vă fac, dacă nu mă votați suficient de mulți ca să fac puncte și să scăpați de mine?!

Weekend plăcut, haidi, pa!

Web, te rog, youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI