Veliko Tarnovo - o noua plimbare prin “Orasul Tarilor”

TIPĂREȘTE

Orasul de pe malurile raului Yantra, fosta capitala a Taratului vlaho-bulgar intre anii 1185-1396, orasul turistic deja celebru al Bulgariei, aflat la numai 3 ore distanta de Bucuresti, una dintre destinatiile de weekend preferate de romani, a fost si pentru noi o atractie in zi de inceput de noiembrie, dupa atatea zile friguroase si cu ploi.

Orasul vechi, intins pe trei dealuri - Tarevet, Trapezita si Momina Krepost, cu fostele resedinte ale tarilor si ale patriarhilor Taratului vlaho-bulgar de pe dealul Tarevet, dar si cu atat de multe alte obiective turistice interesante alcatuiesc un patrimoniu pentru explorarea caruia nu-ti va fi de ajuns doar o zi. Asa incat, ori de cate ori te vei intoarce la Veliko Tarnovo vei descoperi si altceva.

Stiu ca despre Veliko Tarnovo s-a scris mult, foarte mult. Chiar si eu, in urma cu mai multi ani, mi-am povestit impresiile dupa ce am facut O plimbare in Veliko Tarnovo. Am fost chiar si In pelerinaj la Veliko Ternovo ocazie cu care am descoperit mai multe sfinte lacasuri.

Cetatea medievala din dealul Tarevet si minunatele peisaje cu care sunt rasplatiti cei care se incumeta sa urce pana acolo au fost motivele principale pentru care Veliko Tarnovo - oras vizitat anual de aproape jumatate de milion de turisti - au fost inscrise si in programul nostru.

Dupa ce am trecut Dunarea pe Podul Prieteniei (si acum partial in reparatii), prin peisajul inca verde, abia patinat de rugina toamnei, ascultand relatarile ghidei care ne-a plimbat prin toata istoria Bulgariei si a locurilor prin care treceam, drumul pana la Veliko Tarnovo a fost cat se poate de placut. In apropiere de orasul Biala, la trecerea peste raul Yantra, in dreapta, ne-a fost semnalat un pod dezafectat, cunoscut deja prea bine in urma repetatelor mele treceri prin zona.

Podul Belenski - o emblema a arhitecturii din vremea renasterii bulgare a fost construit in perioada 1865-1867 de Kolyu Ficeto (sau Nikola Ficev), un renumit arhitect, constructor si sculptor bulgar de al carui nume sunt legate si alte edificii importante, de asemenea emblematice pentru perioada renasterii bulgare. Podul Belenski, lung de 276 m, cu 14 arce, este decorat cu basoreliefuri reprezentand animale. Afectata de inundatiile din 1897, refacuta si consolidata ulterior (cu stirbirea aspectului original, fapt vizibil chiar si din mersul masinii), lucrarea lui Kolyu Ficeto dainuie si in zilele noastre. Bineinteles, pe acest pod monumental astazi nu se mai circula, un altul fiind construit la doar cativa metri de el.

Podul Belenski are si o poveste a lui pe care ghidul o va repeta negresit, ori de cate ori vei trece pe acolo. Se spune ca Mithat Pasa - guvernatorul provinciei dunarene in perioada 1864-1868, a dispus construirea unui pod peste rau. In vreme ce alti arhitecti solicitau 2-3 milioane de lire pentru realizarea constructiei, Kolyu Ficeto a afirmat ca poate construi podul cu doar 700.000 de lire. Proiectul i-a fost aprobat, dar cu amenintarea (tipic otomana) ca in caz de nereusita va fi decapitat. Kolyu Ficeto nu doar ca si-a pastrat capul, dar realizarea lui s-a dovedit a fi si durabila in timp.  

Cu povesti de genul acesta, iata-ne ajunsi la Veliko Tarnovo! Nu voi intra in amanunte legate de istoria vechiului oras, fosta capitala a celui de-al doilea Tarat Bulgar. Spun insa ca - spre marea mea surpriza - majoritatea colegilor nostri de calatorie a dorit sa ramana in oras pentru cumparaturi. Foarte putini s-au incumetat sa urce pe dealul Tarevet, la cetatea medievala si la Catedrala Patriarhala.

Cetatea medievala Tarevet este cel mai important obiectiv turistic din Veliko Tarnovo. Fiind situata pe inaltimea dealului cu acelasi nume, cetatea este vizibila din multe locuri ale orasului. Panorama de la cetate este deosebita, oferind o vedere de ansamblu asupra orasului. De acolo, de sus, se poate admira si Cetatea Trapezita, situata pe dealul de vis-à-vis, a doua cea mai importanta cetate a orasului, dupa Tarevet.

Intinsa pe intreaga culme a dealului, mai sus cu 200 m de Yantra, raul care curge sinuos in vale, cetatea bine fortificata si dezvoltata economic si-a castigat in vremea ei de glorie renumele de “a treia Roma” sau “al doilea Constantinopol” . Desi urme ale civilizatiei au existat aici din vremuri si mai indepartate, istoricii apreciaza ca adevarata inflorire a cunoscut-o in sec. XII, in timpul dinastiei vlaho-bulgare a Asanestilor. Capitala celui de-al doilea Tarat Bulgar, Tarnovo, a fost un oras cvasi cosmopolit, in afara populatiei majoritar bulgare, acolo aflandu-se multi straini, comercianti sau trimisi ca soli. Pentru mai bine de 200 de ani, orasul a fost cel mai important centru politic, economic si cultural din Balcani. Avantul politic si dezvoltarea economica si spirituala au fost stopate in 1393 cand - dupa un asediu de trei luni - ostirile otomane au cucerit orasul.

Astazi admiram zidurile puternice, inalte, cu metereze, partial refacute. In interior se pot identifica ramasitele a peste 20 de bisericute, nenumarate cladiri rezidentiale (se spune ca erau in jur de 400), un palat al tarilor, case aristocratice, hanuri, iar mai sus, patriarhia, cateva turnuri si fioroasa Stanca a Executiilor de pe care se spune ca erau aruncati cei osanditi la moarte. Palatul Tarilor, un complex deasupra caruia flutura un steag urias, este format din mai multe cladiri inconjurate de un zid de piatra cu doua turnuri si doua intrări.  

Catedrala Patriarhala din Veliko Tarnovo este inca unul dintre motivele pentru care merita sa faci efortul de a urca pana acolo. Sfantul lacas a fost construit dupa toate probabilitatile pe locul unei biserici romane datand din sec. V-VI despre care se apreciaza ca ar fi fost in functiune pana in vremea primului Imperiu Bulgar. In sec. XI-XII a fost construita o alta biserica ce va deveni apoi resedinta a patriarhului Bulgariei. Catedrala a fost distrusa in asediul otomanilor lui Baiazid din 1393, dar reconstruita integral in perioada 1978-1981.

Vizitatorul care-i trece astazi pragul trebuie sa stie ca interiorul edificiului reconstruit este pictat in intregime, dar fara a se fi respectat canoanele ortodoxe, asa incat Catedrala Patriarhala din Cetatea Tarilor nu a fost resfintita si nu se oficiaza acolo vreo slujba religioasa. Este doar un muzeu in care se pot vedea frescele realizate de Teofan Nenkov Sokerov in 1985, lucrari pentru care autorul - profesor de pictura la Academia Nationala de Arte din Sofia - a primit Premiul “Ilia Petrov” un an mai tarziu. Frescele si mozaicurile lui Teofan Sokerov infatiseaza momente cheie din istoria poporului bulgar, personajele avand chipuri cu trasaturi dure.  

Pentru ca am fost acolo si intr-un pelerinaj si pentru ca ni s-a spus cu acea ocazie, mentionez si aici ca in Catedrala Patriarhala din Tarnovo cu hramul “Inaltarea Domnului” , aduse de imparatul Ioan Asan al II-lea de la Epivat, au fost depuse pentru o vreme (1238-1393) moastele Sfintei Cuvioase Parascheva care se afla acum la Iasi. De asemenea, ni s-a spus ca Tarnovo este locul de nastere al Sfintei Mucenite Filofteia ale carei moaste au ramas la Tarnovo pana la invazia otomana cand au fost mutate ajungand in cele din urma la Manastirea Curtea de Arges.

Cetatea medievala si Catedrala Patriarhala au fost singurele obiective inscrise in programul nostru de vizite in Veliko Tarnovo. Pana la completarea celor trei ore planificate pentru popasul in oras, am facut un tur pietonal, fiecare in directia dorita, urmarindu-si telurile prestabilite - ateliere mestesugaresti, magazine cu suveniruri, dar si renumitele cosmetice cu parfum de trandafir sau multcautatele tigari bulgaresti.

O plimbare pe stradutele orasului vechi este ea insasi o delectare. Vei descoperi cladiri foarte vechi, bine conservate, din piatra, cu lemn la etaje, si cu etajele avansate spre strada, arhitectura tipic turceasca, preluata si in zona balcanica din nevoia de spatiu. Nenumarate puncte de belvedere amenajate din loc in loc permit vizitatorului sa admire si sa fotografieze intreaga panorama a orasului cu constructiile de pe dealuri si cu meandrele raului Yantra.

Din Str. Gurko, dinspre artera comerciala, se cobora spre Podul Stambolov construit la sfarsitul sec. XIX, singura cale de acces dinspre orasul vechi catre Monumentul Dinastiei Asan si Galeria “Boris Denev” . Este un pod strict pietonal.

Monumentul Dinastiei Asan care se vede foarte bine de la inaltime, este dedicat primilor patru tari din Dinastia Asan - Ivan, Peter, Kaloyan si Asen II. A fost construit pentru a marca 800 de ani de la declararea orasului Tarnovo drept capitala. Langa Monumentul Dinastiei Asan se afla Galeria de Stat “Boris Denev” .

Constructia care adaposteste astazi Galeria de Stat “Boris Denev” a fost gandita initial pentru a fi o scoala de arte si meserii, piatra de temelie fiind pusa in iulie 1926. Din lipsa de finantare, cladirea a ramas neterminata pana in anii ‘30. La inceput aici a functionat Institutul Veterinar din Bulgaria de Nord, apoi Militia Populara. In 1985, an in care alaturi a fost ridicat Monumentul Dinastiei Asan, cladirea impunatoare, cu o arhitectura deosebita, in stil Biedermeier, a fost amenajata ca galerie de arta, iar in 2003 a luat numele pictorului Boris Denev. Nu am vizitat galeria de arta, timpul nostru fiind strict limitat. Inca un motiv sa revenim la Veliko Tarnovo!

Ratacind pe strazi fara un scop anume, am descoperit in Str. Ivan Vazov Muzeul Renasterii Nationale si al Adunarii Constituante, mai pe scurt Muzeul de Istorie, unul dintre cele mai mari muzee de acest gen din Bulgaria, gazduit de o frumoasa constructie de sfarsit de sec. XIX. Nu l-am vizitat pentru ca nu am avut timp, dar am citit ca aici gasesti intreaga istorie a tarii, de la epoca romana si bizantina pana la Bulgaria medievala, la perioada Renasterii nationale si la vremurile moderne. Nu departe, in Str. Ivanka Boteva, nr. 2, se afla Muzeul de Arheologie, practic tot un muzeu de istorie. Aici sunt expuse obiecte vechi de mii de ani, din epoca tracica - ceramica, unelte si arme, dar si bijuterii din aur si monede din perioada de glorie a Taratului Bulgar.

In Str. Silvestar Penov, amenajat intr-o constructie din piatra datand de la mijlocul sec. XIX, se afla Muzeul Inchisorii. Pana in 1954 aici chiar a fost o inchisoare. Astazi se pot vizita celulele si carcerele folosite in timpul luptelor pentru eliberarea nationala. Exista si o camera de tortura cu instrumentele specifice.

Nici in Parcul Mini Bulgaria inca nu am ajuns, dar stiu (pentru ca am vazut si in alte parti ale lumii parcuri de acest gen) ca acest concept inedit ofera vizitatorilor o experienta aparte. Reproduse in miniatura, aici se pot vedea biserici, cetati si monumente.

Nu departe de Hotel Yantra, un hotel de 4*, locul de regrupare la autocar pentru parasirea orasului, pe Str. Stefan Stambolov, nr. 1, am descoperit Muzeul Iluziilor. Nu prea stiu ce ofera acest muzeu si nu stiu nici daca mi-ar placea sa-l vizitez, dar l-am semnalat aici pentru cei interesati de acest gen de distractii.

Daca aveti mai mult timp la dispozitie si nu ati ajuns inca acolo, indraznesc a recomanda cateva obiective din Veliko Tarnovo pe care eu le-am vizitat cu alte ocazii si consider ca merita.

Monumentul “Mama Bulgaria” situat in centrul orasului, dezvelit la 6 mai 1935, a fost inaltat pentru cinstirea eroilor jertfiti in Razboiul ruso-turc (1877-1878), in Razboiul sarbo-bulgar (1885), in cele doua Razboaie Balcanice (1912-1913) si in Primul Razboi Mondial (1914-1918).

Cu fonduri colectate de la populatie, sculptorul Svetoslav Yotzov a proiectat si a realizat monumentul din marmura si bronz pe care il vedem astazi. La baza se afla un osuar. In interior nu se poate intra, dar prin grilajul usii se poate vedea si chiar fotografia incaperea sobra, cu placile comemorative. La exterior, pe zidurile de marmura, sunt mentionate perioadele razboaielor pentru eliberarea si unificarea tarii, iar intre ele sunt montate reliefuri in bronz cu scene de lupta. Patru statui tot din bronz, intruchipand militari de diverse grade, completeaza si infrumuseteaza monumentul.

La cel mai inalt nivel, Bulgaria - ca o mama indurerata - purtand o coroana pe cap si un steag in mana dreapta, isi plange fiii rapusi pe campurile de lupta.

Pe Str. General Gurko denumita astfel in memoria generalului rus care a luptat in Razboiul Ruso-Turc din 1877-1878, la numarul 88, se afla Casa Sarafkina azi muzeu de etnografie. In Ghidul Complet Bulgaria pe care il posed, scrie ca “ar putea fi, asa cum se pretinde, cea mai maiestuoasa casa din Veliko Tarnovo. Construita in 1861 pentru un bancher bogat, casa, vazuta din strada, pare a avea doar doua etaje, dar are de fapt cinci, asa cum se poate observa dinspre rau.” Cladirea proiectata pentru a fi in acelasi timp resedinta si birou pentru bancher, n-a fost folosita niciodata ca spatiu de lucru, proprietarul murind inainte de finalizarea constructiei. Astazi impresioneaza prin arhitectura sa atipica, impusa de configuratia terenului in panta, dar si prin exponatele muzeului amenajat in 1981, la 120 de ani de la finalizarea constructiei. Cei care doresc sa cunoasca mai bine viata din zona la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX, nu vor regreta vizitand Casa Sarafkina.

Catedrala Mitropolitana cu Biserica “Nasterea Maicii Domnului” si Palatul Mitropoliei este un alt obiectiv care nu trebuie ratat. Biserica ridicata de vestitul arhitect bulgar Kolyu Ficeto in 1842, pe temeliile unui lacas mai vechi, a fost distrusa la cutremurul din 1913, dar refacuta in 1934, dupa planurile mesterului Grozo.

Situata in centrul vechi al orasului, catedrala impresioneaza prin dimensiunile si domurile sale verzi, rotunjite. Turla clopotnitei, deosebit de inalta, si ea terminata cu o cupola verde, in acelasi stil, este incorporata bisericii. Alaturi, pe un soclu inalt, troneaza monumentul lui Todor Lefterov, profesor, patriot rapus in timpul revoltei impotriva otomanilor din aprilie 1876.

Istoria consemneaza faptul ca in acest lacas s-a slujit Te Deum-ul la intrarea trupelor rusesti in Tarnovo in 1877 si de asemenea, aici au fost incoronati tarii bulgari Alexandru I Battenberg si Ferdinand I. Pictura din interior, desi relativ noua (1954) este atat de innegrita incat cu greu se mai pot distinge scenele biblice zugravite pe ziduri.  

Daca pasii m-ar fi purtat din nou la impunatoarea constructie cu cupole verzi, vizibile din multe locuri din oras, m-as fi grabit in spatele bisericii, pe platforma de belvedere care infatiseaza privirilor unele dintre cele mai frumoase peisaje cu raul Yantra si cu serpuirile lui, cu zidurile cetatii si cu Catedrala Patriarhala dominand inaltimea dealului, cu casutele specifice si cu vegetatia abundenta, inca verde la inceput de noiembrie.

Daca sunteti in Veliko Tarnovo si tocmai ati vizitat cetatea, retineti ca la 12 km, pe un drum marcat, accesibil inclusiv autocarelor, se afla satul Arbanasi unde veti regasi si alte case din piatra si lemn, cu arhitectura specifica vechii Bulgarii.

In afara de tot ceea ce am spus pana acum, nu uitati ca in Veliko Tarnovo sunt multe restaurante, terase si cafenele unde va puteti relaxa si servi ceva. Avand atatia vizitatori romani, ospatarii au prins cate ceva din limba noastra asa ca va veti intelege cu usurinta. Chiar daca Bulgaria a trecut la euro, prin unele locuri inca se mai primeste bancnota romaneasca.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 3 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI