Varna, capitala maritima a Bulgariei

TIPĂREȘTE

Varna, capitala maritima a Bulgariei

Sunt aproape 4 ani de cand cumnatul meu care lucreaza la un armator grec, venind cu vaporul la Varna sa incarce orz, ne-a invitat si pe noi, alaturi de familia lui.

A fost o experienta inedita sa locuim pe un vapor timp de o saptamana, chiar daca acesta acostase in port. Fiind vara, ne-am simtit ca intr- o adevarata vacanta. Deoarece cumnatul meu lucra in timpul zilei, ieseam in oras cu totii dupa ora 16, cand termina munca si ne intorceam pe la miezul noptii. Eu, fiind o matinala innascuta, imi gaseam de lucru, cu mare placere, la bucataria navei. Vaporul nu era foarte mare, iar echipajul, cu exceptia cumnatului meu, era format din filipinezi, inclusiv capitanul si secundul.

De cand urcai pe vapor, remarcai curatenia impecabila, ordinea de tipul celei dintr-o cazarma si strictetea, pentru a nu avea probleme. La ei nu era permis accesul femeilor usoare care stau de veghe prin porturi, asaltand navigatorii ori de cate ori intra un vapor in port, pentru a se pastra sanatatea si igiena la bordul navei.

Fiind pasionata de arta culinara, am facut mici schimburi de experienta, eu invatand cate ceva de la ei, iar ei savurand baclavalele, tochitura, clatitele si sarmalele pe care le-am pregatit pentru toti. Singurul fel de mancare gatit de mine care nu le-a placut, a fost borsul de perisoare, in schimb mie nu mi-au placut la ei cateva feluri de mancare in care foloseau multe intestine de porc sau vita, sau nu preparau carnea de vita cum trebuie, o prajeau repede la foc iute, fapt pentru care ramanea ca o talpa de cizma. In schimb, imi placeau majoritatea mancarurilor cu legume de orice fel, in care adaugau carne tocata si preparata ca pentru musaca. Mi-au placut omleta cu vinete coapte si “Shang-Hai”, o mancare simpla, care semana cu suberecul, numai ca se facea mai usor: taiau cate 2 foi de placinta de dimensiunea unui plic, pe care le umpleau cu carne tocata ca pentru musaca (carne de vita tocata, condimentata si prajita, impreuna cu ceapa, la foc mic, mai mult innabusita). Toatea acestea le rulau ca pe niste trabucuri si le prajeau in ulei. Mi-a mai placut faptul ca la ei nu lipseau la nici o masa castroanele cu salate de toate felurile si fructele, in special un soi de pepene galben foarte bun. Mie nu-mi place pepenele galben, insa ei aveau un soi atat de parfumat, incat n-am rezistat si a fost mult pana i-am prins gustul!...

Ne-am distrat o data cand le-am facut clatite. Le-am copt intr-o tigaie atat de mare, ca abia o tineam cu ambele maini. Era cat o tava de pizza XXL, cred ca avea peste 3 kg., dar cu toate astea, am reusit sa intorc toate clatitele in aer, spre deliciul filipinezilor care ma aplaudau. Cred ca am facut vreo 4-5 clatite cu care am saturat tot echipajul (peste 30 de persoane). Fiind atat de mari, le taiam ca pe rulade, nu puteai manca prea multe.

Dar sa ma desprind de bucataria unde m-am simtit ca acasa, ba, mai bine, avand in vedere ca baietii spalau vasele, nu ma lasau pe mine. La ei este foarte importanta ”rasa alba”, avand un respect foarte mare pentru noi, lucru ce l-a intalnit si sotul meu in Dubai, unde, daca la un magazin era o coada formata din cativa clienti, printre care si un alb si un Indian, se stia ca indianul trebuia sa astepte la rand pana erau serviti clientii albi, chiar daca le trecea randul.

Dupa-amiaza ieseam la o terasa, faceam shopping, am vizitat Gradina Marii, un superb parc ce delimiteaza orasul de plaja. Amenajata cu plante tropicale, gradina adaposteste muzee, un acvariu si nenumarate terase care erau parca mai animate noaptea decat ziua. Era o placere sa vezi atata lume cu zambetul pe buze, de la bebelusi in carucioare pana la bunicuti si bunicute, toti imbracati bine, ca pentru a merge in vizita, doamnele fiind coafate. Am remarcat asta cu o deosebita apreciere. De asemenea, aleile parcului erau pline de surprise, trubaduri care te incantau cu muzica lor, in schimbul unui banut aruncat in palarie, tineri deghizati in statui sau fantome, contra a 1-2 leva se lasau imortalizati in fotografiile trecatorilor, tonetele cu inghetata care facea deliciul copiiilor, dar si al adultilor. Eu mananc foarte rar inghetata, insa cand merg in Bulgaria, ma simt ca un copil care ar vrea si inghetata cu capsuni, dar si cu banane, snickers, nuci caramelizate, cu fructe de padure sau cu fructe exotice. Oferta e asa de generoasa, incat, cu toata selectia mea, constat ca in final uriasa mea inghetata personalizata cantareste aproape 1kg, lucru ce ma impiedica sa o termin pe toata.

Intr-una din zile, am vizitat faimoasa Catedrala “Adormirea Maicii Domnului” amplasata in centrul orasului. A fost construita intre 1880-1886, prima piatra de temelie punand-o Cneazul Alexander Battenberg, care a si donat o suma de 1000 leva pentru inceperea lucrarii. Catedrala are 3 altare, pe masura grandorii constructiei, unul fiind al Maicii Domnului (principal) si cele doua altare se cundare fiind ale Sf. Nicolae din Mira si Sf. Aleksander Nevski. Am ramas profund impresionati de vitraliile superbe ale ferestrelor, precum si de picturile murale si sculpturile in lemn care impodobesc altarele, jilturile, usile si alte obiecte de mobilier ale Catedralei. La intrare in catedrala, erau vitrine cu sute de moaste, particele din corpul sfintilor, lucru nemaiantalnit pana acum, la nici o biserica.

De asemenea, am privit in treacat cateva obiecte ale Muzeul Naval, care era inchis la ora cand ajungeam noi in zona.

Serile calde si inedite le incheiam intr-un cadru de “dezmat total” creat de atmosfera falezei de pe plaja ce incepea chiar in apropierea portului unde eram cazati. Terase mai mari si mai mici, mai exotice sau mai autohtone, te imbiau cu oferte care mai de care mai generoase: de la gratare cu specific bulgaresc sau sarbesc, asortate cu carnaciorii de Debreten, pana la faimoasele spaghetti, fructe de mare, sau Pizza italiene, la salatele grecesti, dulciuri turcesti si cocktail-uri Hawai-ene, nu stiai ce sa alegi si unde sa te opresti. Restaurante de lux, terase si baruri, ofereau, alaturi de orchestrele si de boxele care te asurzeau pe alocuri, o atmosfera de vacanta, incercand sa satisfaca toate gusturile pe masura buzunarelor si a nationalitatii clientilor, avand in vedere ca Varna este un oras cu un port unde vin navigatori din toate colturile lumii. Ne-am simtit mai tineri, nu ne deosebeam de copiii care ne insoteau, destinsi si fericiti.

Imi voi aminti cu placere de aceasta mini vacanta, chiar daca fusesem la Varna de nenumarate ori, ca sa ne facem piata de la Metro sau Kaufland. Atunci am gustat adevarata viata de noapte a Varnei, simtindu-i pulsul in ritmul verii fierbinti, impletit cu adierea noptilor si cu briza Marii Negre.

---

VIZUALIZĂRI: 2506 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI