Turtucaia: între epopee și înfrângere

TIPĂREȘTE

Revin la weekendul de Sf. Maria Mare și excursia de o zi peste Dunăre, în Bulgaria. În prima parte a zilei, înainte de a ajunge în Ruse, la mehana Ciflika (vezi impresii), unde am mâncat bine, am fost în Turtucaia. Orășelul situat la circa 60 km depărtare de Ruse are o mare legătură (și) cu istoria României.

Pe 6 septembrie 2026 se împlinesc 110 ani de la căderea capului de pod Turtucaia – o victorie devenită „epopee” în memoria bulgarilor și una dintre cele mai usturătoare înfrângeri suferite de armata română în Primul Război Mondial.

Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916 (19-24 august, pe stil vechi), la scurt timp după intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei. Fortificațiile ridicate la Turtucaia (trei linii), pe malul sudic al Dunării, aveau o importanță strategică pentru apărarea sudului României și pentru controlul comunicațiilor de peste Dunăre. Atacată de forțele bulgare sprijinite de trupe germane, garnizoana română a fost înfrântă, iar pierderea Turtucaiei a reprezentat o lovitură severă primită de armata română în campania din 1916. Firul desfășurării bătăliei o puteți citi pe Internet (ro.wikipedia.org/wiki/B%C ... de_la_Turtucaia) sau în vreun rezumat generat de AI.

Bătălia de la Turtucaia va rămâne pentru noi o rană dureroasă. Dacă știm să fim oameni, adică primul moment de stupoare trecut, și să examinăm serios toate împrejurările, să căutăm originele greșelilor ce s-ar fi putut evita, și să ne punem cu toții la lucru se îndrepta, din Turtucaia nu va rămînea decât o amintire nenorocită care se impune sfânta datorie de a răzbuna sângele eroilor noștri – scria Take Ionescu într-un articol, republicat de cotidianul „Evenimentul” în 30 august 1916 (stil vechi).

Memorialul de la Turtucaia

Am ajuns la Tutrakan (Turtucaia, în românește) pentru a vizita cimitirul de onoare de la Șumenți, aflat la nord de orașul dunărean, și noua clădire muzeală ridicată în apropierea memorialului. În ultimii ani, bulgarii au făcut investiții importante în restaurarea unor monumente istorice și în valorificarea lor prin noi spații muzeale și soluții moderne de prezentare, lucru constatat personal.

La Șumenți cimitirul a apărut chiar în 1916, prin înhumarea a mii de soldați căzuți pe front, de ambele părți. În 1926 Societatea „Cultul Eroilor”  a construit cimitirul de onoare unde au fost depuși toți eroii de la Turtucaia și de pe raza fostului județ Durostor. Complexul memorial a beneficiat de amenajări succesive: în anii ’90 au fost restaurate crucile și mormintele, amenajate aleile și începută „Aleea Gloriei” , iar ulterior parcul memorial a fost dezvoltat prin amplasarea unor piese de artilerie și construcția capelei „Sf. Gheorghe” . În aprilie 2024 a fost inaugurat un muzeu la fața locului având drept piesă de rezistență o dioramă interactivă.

În 1923 căpitanul Constantin loan Georgescu publica în presă un apel către „luptătorii de la Turtucaia” pentru ridicarea unui monument prin subscripții benevole, organizarea unor evenimente și publicarea unei lucrări ilustrate. Comitetul ce urma a se forma trebuia să realizeze: a) Strângerea într-un singur loc a tuturor osemintelor celor ce au luptat la Turtucaia; b) Intervenirea de a se aduce din Bulgaria osemintele celor morţi în captivitate şi centralizarea lor la Turtucaia; c) Ridicarea monumentului, capelei și muzeului la Turtucaia. Toate au fost realizate treptat, după mulți ani, iar muzeul a fost finalizat abia acum doi ani.

Urmând indicațiile aplicației de navigație am ajuns exact la complexul memorial, am urmat o alee pietruită până într-o parcare spațioasă, amenajată lângă noul muzeu. Am mers mai întâi să vedem muzeul, citind pe site-ul muzeului de istorie din Turtucaia că intrarea este gratuită. De fapt, doar vizitarea cimitirului memorial și a capelei este gratuită, pentru noul muzeu și dioramă se plătește bilet de acces. Un tichet costă 10 E/adult și include obligatoriu turul ghidat.

Am intrat în clădirea modernă, într-un spațiu larg și climatizat, unde se află o mică cafenea, recepția muzeului și toaletele. Achiziționăm bilete de acces și aflăm cum se va desfășura vizita (domișoara de la desk nu știa engleză, ne-a tradus câteva fraze prin intermediul telefonului mobil): circa 15 minute urma să avem o experiență de 360° dedicată bătăliei de la Turtucaia, apoi încă circa 15-20 minute vizita ghidată în muzeu.

1. Diorama

Am așteptat puțin până au ieșit câteva persoane din zona dioramei, moment în care am fost conduși, alături de un cuplu de bulgari, spre principalul punct de interes al muzeului. Coborâm o serie de trepte, mergem pe un culoar de-a lungul cărora sunt înșirate portrete ale comandanților militari implicați în bătălie, după car ni se deschide o ușă și pătrundem în universul reconstituit al fortificațiilor de la Turtucaia.

Ne aflăm pe locul fostului fort 6 sau 7 (diferă numărătoarea în funcție de partea beligerantă), coborâm efectiv în tranșee, într-unul din forturile românești. Șanțuri armate cu scânduri și nuiele, parapeți întăriți cu saci de nisip, lăzi de muniții, arme și steagul românesc al unității. Suntem informați că putem face fotografii, dar nu avem voie să filmăm (totuși am „prins” un mic fragment video).

 Se sting luminile, întuneric beznă... vag încep să se audă voci, comenzi surde... brusc un șuierat de proiectil... Dintrodată de jur împrejurul nostru se luminează totul și pe un ecran circular ne trezim „direct pe front” . În fața noastră un tranșeu cu soldați români conduși de un ofițer, un cuib de mitralieră, în stânga o turelă armată de tun, în dreapta un turn de lemn dotat cu mitralieră. În depărtare zărim dealuri și păduri, un pic mai aproape garduri din sârmă ghimpată. Ne aflăm pe linia a doua de fortificații, cea mai întărită linie defensivă creată de români în zona capului de pod Turtucaia. Se apropie bulgarii, în uniforme albe... încep să taie gardurile de sârmă ghimpată... artileria rmânească și germană lansează permanent proiectile. Încep să șuiere gloanțele, apoi se declanșează zgomotul sacadat al mitralierei... cad soldați la datorie, alții se sperie și încearcă să fugă. Bulgarii se apropie treptat, până în momentul în care sar în tranșeele românești... este momentul în care se încheie proiecția digitală. Acțiunea durează circa 15 minute. Totul este foarte realist, zgomotul puternic al armelor și comenzile comandantului, alături de faptul că mă aflu efectiv în tranșee, practic în mijlocul luptei,  îmi crează emoții puternice.

Regina Maria scria în jurnalul său în 24 august 1916: Zi cumplită, cu vești rele, tot mai rele cu fiecare ceas, pînă cînd, în cele din urmă, am aflat că Turtucaiaa căzut; și ulterior: ... e adevărat că pe frontul bulgar ai noștri nu au făcut alegeri prudente și nici inteligente. Toate speranțele, dorințele, ambițiile lor sînt în Transilvania, așa că au neglijat partea bulgară.

2. Muzeul

Părăsim „câmpul de luptă” și suntem conduși în sala expozițională. Am primit o foaie A4 care prezintă în limba română povestea bătăliei de la Turtucaia. Doamna de aici cunoștea câteva cuvinte în română și engleză și ne-a proiectat un film de vreo 6–7 minute, care prezenta contextul internațional al bătăliei, situația de pe teren a trupelor și a fortificațiilor, desfășurarea luptei și consecințele acesteia. Din păcate, coloana sonoră în limba română nu a funcționat, astfel că s-a străduit să ne explice, pe scurt, ceea ce apărea pe ecran. Parcă am sesizat un pic de satisfacție în vocea ei când a spus că generalii români au fugit peste Dunăre.

După vizionarea documentarului privit exponatele din vitrine, care privesc ambele armate: uniforme militare, arme de tot felul, medalii, fotografii de epocă și hărți, obiecte personale ale participanților la luptă etc.

3. Cimitirul militar

În afara complexului muzeal se află cimitirul de onoare, locul în care, timp de două săptămâni după bătălie, au fost îngropați cei uciși pe câmpul de luptă, indiferent de naționalitate: români, bulgari sau germani. Locuitorii din zonă au transportat morții cu carele, iar celor identificați le-au fost așezate cruci de lemn cu numele înscrise pe ele; ceilalți au fost îngropați în gropi comune. Peste 10.000 de soldați sunt înmormântați în acest cimitir; învingători și învinși se odihnesc cot la cot, scrie în materialul primit la muzeu.

Mai multe parcele cu morminte și alei formează cimitirul, iar la intrare sunt amplasate două tunuri Krup, apoi avem un monument numit „Crucea vitejiei” , un obelisc comemorativ și mai multe inscripții. Capela cu hramul „Sf. Gheorghe” , ridicată inițial în 1926 a fost reconstruită și resfințită în 2007. În mai 2026 a fost inaugurată la complexul memorial „Epopeea de la Turtucaia - 1916” un grup statuar expresiv intitulat „Primirea” , realizat de sculptorul monumentalist bulgar Ivan Slavov și un portal nou de acces, parte a reconfigurării peisagistice a parcului și a revalorificării istorice și turistice a locului.

Concluzii. În ceea ce privește „epopeea” sau „catastrofala înfrângere” , bine scria colonelul Laurențiu Bârzotescu, important cercetător al istoriei militare românești în perioada interbelică: Este greu a întocmi cineva, în mod cu totul obiectiv, un raport asupra operațiunilor la care a luat personal parte. Omenește este înclinat să mărească greutățile ce a întâmpinat, forța adversarului cu care a luptat, câteodată chiar capacitatea combativă a acestuia, pentru ca, cu atât mai mult, să reiasă valoarea personală a sa sau a unităței, a armatei a poporului său, în caz de victorie și a atenua și justifica insuccesul. Unii, aproape involuntar, alții, cu bună știință și meșteșug, falsifică adevărul. Dacă cu întocmirea însăși a actelor care servesc de documente istoriei lucrurile se petrec astfel peste tot și adeseori, cu atât mai mult publicațiile istorice, care se scriu în timpul și imediat după răsboi se vor depărta de adevăr.

Pot spune că am fost plăcut impresionat de ceea ce am văzut la Turtucaia, am fost impresionant de sacrificiul atâtor mii de soldați (cu sau fără folos), am admirat noile tehnologii moderne de recreere interactivă a bătăliei și muzeul deschis în 2024.

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 9 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI