Un oraș pitoresc - Tübingen

TIPĂREȘTE

Pentru că ajung la rude în landul Baden-Württemberg, am avut ocazia în 2024 să revăd Tübingen, un oraș universitar încântător, care a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial uimitor de bine conservat.

Tübingen este un oraș micuț, aflat la 30 km sud de Stuttgart și se poate vizita pe jos într-o zi, dar merită și mai multe zile petrecute în muzeele sale, pentru cine vrea să-i facă dreptate. Noi am ajuns cu mașina din Karlsruhe, am găsit rapid loc de parcare și am pornit spre orașul vechi (Altstadt). Străzile medievale sunt intens circulate de turiști și de numeroșii studenți ai Universității Eberhard Karls, una dintre cele mai vechi și renumite universități din Germania.

Primăria se află chiar în centrul orașului vechi și este cea mai frumoasă construcție din piață, datând din 1435. Pe lângă funcția sa administrativă, clădirea a servit și puterii judecătorești și a avut diverse utilizări de-a lungul timpului, fiind închisoare, spațiu pentru brutărie, dar și depozit de sare. În 1511 a fost dotată cu un ceas astronomic construit de Johannes Stöffler, primul profesor de matematică și astronomie din Tübingen.

În fața Primăriei este Fântâna lui Neptun (Neptunbrunnen), care datează din 1617. Construită în stil renascentist, îl prezintă pe zeul mărilor cu tridentul în mână, patru figuri feminine care simbolizează anotimpurile și multe alte detalii. Fântâna a fost proiectată de Heinrich Schickhardt, arhitectul ducilor de Württemberg, după modelul celei din Bologna.

Tot în orașul vechi se află Biserica gotică colegială Sfântul Gheorghe, construită de Peter von Koblenz in 1470, pe locul a două clădiri predecesoare romanice. În 1476, Canoneria Sindelfingen a fost mutată la Tübingen, iar Biserica Sf. Gheorghe, care fusese biserică parohială până atunci, a fost ridicată la rang de colegiată. În 1534, ca urmare a Reformei, Canoneria a fost desființată și colegiata a fost declarată din nou biserică parohială din Tübingen în 1537. Este împodobită cu reprezentări ale Sfântului Gheorghe, Sfintei Maria și Sfântului Martin. Altarul a fost realizat în secolul al XVI-lea de Hans Schäufelein, un elev al lui Dürer. Un turn accesibil vizitatorilor (1 euro) oferă o vedere panoramică largă a orașului vechi, după urcarea treptelor în spirală (vreo 150).

În Biserica Sfântul Gheorghe a fost înmormântat Eberhard I (Eberhart im Barte – Cel Bărbos, 1445 – 1496), primul Duce de Württemberg, o figură aparte în istoria oraşului. Corul bisericii colegiale a servit din 1476 drept auditoriu al universității, iar din 1550 a devenit loc de înmormântare al familiei ducale Württemberg. Ferestrele corului, realizate de Peter Hemmelvon Andlau, îl înfățișează pe Eberhard im Barte alături de motto-ul său și-al Universității, 'Attempto! ' („Îndrăznesc!” ), pe Sf. Gheorghe, precum și legenda Fecioarei Maria.

Eberhard I este creditat ca fondator al Universităţii din Tubingen, în 1477. Părți din marea sa bibliotecă au fost păstrate. Avea mare respect pentru învățământ și avea un număr mare de texte latine traduse în germană. Tot el a ordonat și expulzarea tuturor evreilor care trăiau în Württemberg. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea, evreii au venit din nou în orașul universitar în contextul industrializării. Studenții evrei din Germania au solicitat eliminarea numelui lui Eberhard I din titulatura univeristății (mișcare demarată din 1970), însă propunerea a fost respinsă de Senatul Universității în 2022. În cadrul acestei acțiuni s-a sugerat rectorului Bernd Engler ca universitatea să fie redenumită după mama lui Eberhard I, Mechthild von der Pfalz, despre care se spune că fi fost forța mortice din spatele fondării Universității Albert Ludwig din Freiburg, precum și a Universității din Tübingen.

La Universitatea Eberhard Karls din Tübingen au studiat G. W. F. Hegel, Friedrich Schelling, Alois Alzheimer, Papa Benedict XVI -lea, Tudor Vianu, Horst Köhler (Președinte al Germaniei între 2004–2010) și mai mulți laureați ai Premiului Nobel (… precum și un fost coleg de muncă, care și-a luat aici doctoratul și zice despre Tübingen că e” cel mai oraș frumos din lume” ).

Pornind din orașul vechi, după câteva minute de plimbare, am ajuns la Castelul Hohentübingen, care datează din 1078. Construcția renascentistă se ridică deasupra orașului vechi din Tübingen, pe dealul Schlossberg. A servit drept castel în Evul Mediu și a fost reședința ducilor de Württemberg. În 1816 regele Wilhelm I a transferat întregul castel Universității, de care este administrat și în prezent.

Punctele de atracție ale castelului sunt arcul de triumf al porții principale, în stil renascentist târziu (1608), precum și cel mai vechi butoi de vin gigant păstrat în pivnița castelului (1549).

Castelul găzduiește Institutul de Arheologie Clasică, precum și Muzeul de Culturi Antice al Universității din Tübingen, din 1997. Pe o suprafață de 2000 m², sunt reunite aproximativ 4600 de obiecte, din Epoca glaciară până în secolul al XX-lea, din colecțiile de arheologie-etnologice ale Universității.

În fosta bucătărie a Castelului Hohentübingen a fost descoperită una dintre componentele esențiale ale celulei ADN. Biochimistul elvețian Friedrich Miescher a izolat” nucleina” în bucătăria transformată în laborator. Sala este acum o expoziție permanentă care celebrează descoperirea din 1869.

De pe platoul dintre cele două poduri ale Castelului Hohentübingen am admirat priveliştea impresionantă către oraşul din vale. Tot aici o mică clădire rotundă este destinată măsurătorilor astronomice, fiind construită special ca observator astronomic de către Johann Gottlieb Friedrich Bohnenberger (1765–1831) – inventatorul giroscopului.

Tübingen este frumos dezvoltat pe ambele maluri ale râurilor Neckar și Ammer. Pe Neckar circulă gondole (Stocherkahn), multe deținute de studenți, care pot fi admirate de pe podul cu flori, care uneşte cele două maluri – cel dinspre oraşul istoric şi cel dinspre zona nouă. Noi am avut parte de un episod de circ în timp ce admiram luntrile, pe una dintre ele fiind amplasat un grătar fumegând și răsunând niște acorduri total nepotrivite cu atmosfera, un moment” artistic” probabil exotic și izolat în istoria Tübingen-ului… Altfel, podul în sine este o poezie, decorat cu felinare, flori și plante agățătoare.

În centrul orașului, Neckar se împarte în două, formând Insula Neckar (Neckarinsel), străbătută de la un capăt la altul de aleea cu platani înalți (Platanenallee), care au aproximativ 200 de ani. În timpul verii, Neckarinsel este ocazional locul pentru concerte, piese de teatru și lecturi literare. Șirul de case istorice de pe o parte a Neckarinsel alungit se numește Neckarfront. Turnul lui Hölderlin (Hölderlinturm), care a servit drept reședință ultimii ani de viață poetului Friedrich Hölderlin, este situat pe malul râului Neckar și este unul dintre cele mai cunoscute situri din Tübingen.

Noi n-am luat luntrea, doar ne-am plimbat pe aleile pietruite, pe străzile mărginite de canale și am admirat casele tradiționale datând din sec. XV – XVI.

Vizita noastră s-a rezumat la câteva ore, pentru că am vrut să ajungem și în Calw, prin urmare sunt locuri pe care le-am mai fi putut vizita, dar și o zi de plimbare prin Tubingen îți lasă o puternică impresie de inedit, în orașul cu cea mai scăzută medie de vârstă din Germania, dar impregnat de istorie și tradiție culturală.

---

VIZUALIZĂRI: 142 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI