Un oraș balcanic atât de puțin cunoscut

TIPĂREȘTE

Totul a plecat de la o prinsoare făcută cu un prieten. Apropo ce-ar mai râde fii-mea de mine, dacă ar auzi că folosesc acest cuvânt: „prinsoare” ! Prietenul tocmai fusese într-o excursie de o zi la Sighișoara si se văita că a făcut șapte ore pe drum și a cheltuit 2000 lei. Ei bine i-am spus eu că pot sta într-o capitală europeană un număr dublu de nopți, la aceiași bani. Asta fără să am încă nimic în calcul.

Cum am început să caut cum mi-a sărit în ochi o super ofertă pentru Tirana, un oraș european atât de puțin cunoscut nouă românilor, cu toate că se află atât de aproape. Ei bine atât Wizz Air, cât și Ryan Air au introdus curse directe București-Tirana și acum se bat în oferte. Un bilet de avion era și 20 de euro doar că trebuia să stau trei nopți. Am ales un bilet la 30 de euro de persoană în care returul era peste două zile. Două bilete de avion la prețul de un plin de autoturism eu cred că este o afacere bună.

Orele de zbor au fost foarte convenabile, am plecat și ne-am întors în jurul prânzului, astfel am avut o zi plină și alte două jumătăți de zi de explorat capitala Albaniei. Arhisuficient, mai mult nici nu aveam ce face pe acolo, poate doar să explorăm restul țării.

Cum am precizat am fost pe buget redus. Am plecat cu metroul de acasă, se știe 3 lei de persoană până la Gara De Nord. Acolo am luat trenul spre aeroport cu alți 4 lei de persoană biletul. La gară ca la noi bulibășeală totală. În ultima clipă a fost anunțat trenul, la linia 5, ca el să sosească la linia 9. Dă-i și aleargă, abia l-am prins pe ultima sută de metri. Trenul ar fi trebuit să tragă la un peron supra- înălțat sau să ne pună scărițe, cum am văzut prin China. Nici pomeneală de așa ceva! Trebuia să faci un pas mare, să urci mai bine de jumate de metru. Nu știu cum s-ar descurca cei în vârstă. Drumul până la Otopeni a decurs ok fără incidente. La întoarcere am mai avut un mic stres. Eu cumpărasem biletele online și erau cu o anumită oră fixă, iar la retur greșisem ora, dar nașul a fost înțelegător.

Zborul până în Tirana a durat un pic peste o oră și a fost ok. Locurile le-am avut aleatoriu, dar aeronava era mai mult goală, doar vreo 7o de mușterii pe 180 locuri. Transferul de la aeroportul Nene Tereza (maica Tereza) până la autogara centrală l-am efectuat cu un bus local pentru care am luat bilete din țară online, la prețul de 8 euro de persoană dus întors. Aici nu aveai o oră fixă, ci doar o zi anume, mult mai omenesc. Bilete se puteau lua și direct din autobuz la 7 euro de persoană!!! Tare la această companie de autobuze Luna, era faptul că orarul de plecări atât de la aeroport, cât și de la autogara centrală era la ore fixe 1,2, 3,4...

Am făcut mai bine de patruzeci de minute până în centru. Erau doar vreo 15 kilometri, dar traficul era cam ca la noi. Prima impresie a fost de un oraș balcanic destul de asemănător cu orașele de pe la noi din provincie. Există urme ale blocurilor gri comuniste, micuțe cu doar 4 etaje, dar și clădiri moderne cu o arhitectură futuristă. Totul într-un amalgam balcanic.

Cazarea ne-am luat-o ultra central, la doar 600 de metri de piața centrală Skanderbeg. Am stat la un hotel de trei stele ultra modern, cu doar 430 de lei două nopți cu mic dejun, dar despre hotel o să vă povestesc ulterior.

Ce știam eu anterior despre Albania? Când eram copil râdeam de ea că este țara cea mai săracă din Europa. A fost o țară comunistă cu un regim despotic, o adevărată Coreea de Nord a Europei. Acum este o țară democratică, unde iese tare în evidență toleranța religioasă. Asta după ce pe perioada comunistă a fost interzisă religia și arestați fără milă toți oamenii ce se rugau. Pe lângă suprimarea dizidenților, Enver Hoxha, paranoicul lider albanez, a interzis aproape orice contact cu alte țări. Puțini străini ajungeau în Albania și mai puțini albanezi aveau voie în străinătate.

În marea închisoare care devenise Albania, Hoxha a creat închisori mai mici. Presupușii dușmani ai statului erau trimiși în lagăre de concentrare, construite după modelul gulagului lui Stalin. Cei încarcerați erau forțați să muncească în mină sau la marile proiecte de construcții. Mulți dintre ei au murit din cauza condițiilor îngrozitoare.

În total, peste 200 000 de oameni au trecut prin aceste lagăre. Într-o țară de 3 milioane de locuitori, o persoană din 15 are măcar un membru al familiei care a fost închis sau strămutat de comuniști.

Mai mult acest nebun a prins mare frică de un război nuclear și a trecut la construirea de buncăre anti atomice. În mania sa, dictatorul a construit atât de multe buncăre că nu li se știe mai știe numărul. Se estimează că sunt între 200.000 și 750.000 de buncăre de diferite mărimi, care acum, zac părăsite sau au ajuns să aibă roluri ciudate în viața de zi cu zi a albanezilor. Unele au devenit muzee, altele baruri, altele adăposturi pentru oameni ai străzii. Ce poate face paranoia unui om.

Cam asta se poate vizita în Tirana urmele trecutului comunist și lăcașuri religioase. Există atât o catedrală ortodoxă, cât și una catolică asta într-o țară preponderent musulmană unde predomină moscheele.

„Catedrala Învierea Domnului din Tirana a fost construită pe locul unei biserici vechi din anul 1865, închisă în perioada regimului comunist, în 1967. Noua Catedrală ortodoxă națională din Tirana este simbolul renașterii Bisericii Albaniei, care a suferit timp de 23 ani, perioadă în care Albania a fost declarată oficial stat ateist.

Construcția ansamblului eclesiastic ce cuprinde catedrala, un paraclis, clopotnița, sediul Sfântului Sinod și un centru cultural, a durat opt ani, din 2004 până în 2012.

Catedrala a fost sfințită în data de 1 iunie 2014 de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, împreună cu un sobor de ierarhi. La eveniment a participat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La sfințirea catedralei naționale, PF Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al întregii Albanii, a subliniat contribuția majoră pe care a avut-o poporul albanez în realizarea proiectului.

„Construcția acestei catedrale reprezintă rodul și osteneala poporului albanez atât din țară cât și din străinătate în slujirea credinței celei drepte. Este o recunoștință arătată înaintașilor precum și o satisfacție a noastră. Ea unește de azi înainte cerul si pământul și realizează o legătura a omului cu Dumnezeu, un efort mare, dar și o mulțumire care a fost încununată în această zi prin prezența soborului de întâistătători ai Bisericii Ortodoxe din întreaga lume” .

Patriarhul Ecumenic a adresat un îndemn de a păstra unitatea de neam și de credință:

„Petrecem momente de înaltă trăire spirituala aici în Tirana, prin sfințirea acestei catedrale, dar trebuie să rămânem uniți în dragoste față de credința pe care am primit-o. Să fim mărturisitori ai credinței precum Sfinții Apostoli pentru a arăta lumii frumusețea spirituală. Să rămânem aproape de Biserică chiar daca plecăm departe de casă și așa vom fi spiritual aproape de Hristos. Această catedrală este o bijuterie la care trebuie să venim pentru a-i mulțumii lui Hristos și pentru a ne împărtăși cu Hristos Domnul.”

Catedrala Ortodoxă din Tirana este a treia ca mărime din Europa. Conceptul arhitectural al locașului de cult se bazează pe rotondă, care simbolizează ideea timpului fără sfârșit.

De-a lungul perimetrului cupolei, în zonele dintre ferestre, se află 52 elemente decorative în relief, cele patru contraforturi fiind decorate în basorelief cu simbolul Sfintei Cruci și cu tulpini de grâu, care simbolizează sacrificiul și rodnicia.

Latura vestică a fațadei bisericii este constituită de o arcadă gigantică în care se află o serie de ferestre așezate în arc de cerc.

Axa principală reprezintă centrul unei cruci cu înălțimea și lățimea de 49 de metri, ale cărei brațe constituie principala structură de sprijin a bisericii. Cupola bisericii are diametrul interior de 26 m și înălțimea de 23 m, în timp ce structurile de sprijin se susțin pe contraforturi cu stâlpi plasați în semicerc.

Crucea cupolei, contraforturile aranjate semicircular care sprijină structura acoperișului și acoperișurile celor trei abside ale Sfântului Altar sunt acoperite cu foi din cupru suflate cu aur.

Interiorul este spectaculos. Balconul care se află deasupra pronaosului și cele două galerii laterale sunt construite în trepte pentru ca toți credincioșii să aibă contact vizual cu naosul central, cu amvonul și catapeteasma. Interiorul cupolei este decorat cu mozaic în relief, centrul acesteia fiind dominat de imaginea Pantocratorului, iar cele 12 secțiuni din jurul cupolei sunt o reprezentare decorativă a Raiului. Mozaicul din jurul Pantocratorului este încadrat de 12 raze ce sugerează ideea razelor Luminii Divine.

În partea nord-vestică a Catedralei se află un paraclis construit în formă de cruce. Clopotnița are înălțimea de 46 de metri. Este alcătuită din patru lumânări pascale, care îi simbolizează pe cei patru Sfinți Evangheliști, vestind Învierea Domnului.

Pe latura estică a ansamblului Catedralei se află Sediul Sfântului Sinod, care găzduiește birourile arhiepiscopale, biblioteca și alte două paraclise. Acestea se întind pe patru etaje deasupra solului și pe alte două la subsol.

La subsolul catedralei se află centrul cultural care cuprinde un amfiteatru ce poate găzdui peste opt sute de persoane. Spre nord, în fața Centrului cultural și de conferințe, se află un amfiteatru în aer liber pentru activitățile din timpul verii.” – conform unei surse bisericești. Am vizitat-o prima si ne-am bucurat de ea. Se spune că in ziua de azi cam 7-8 la sută din populația țării se declară de religie ortodoxă.

Centrul Tiranei este într-un areal de doar un kilometru pătrat. Nu ai nevoie de mașină sau autobuz pentru a vedea cele mai importante obiective turistice. Toate se află în piața Skanderbeg denumită după conducătorul albanez ce a eliberat țara de sub jugul otoman. Cea mai mare piață din centrul Tiranei a fost numită după Georg Kastriot Skanderbeg, un simbol al Albaniei. El a fost un nobil și comandant militar din secolul al XVI-lea care a oprit înaintarea Imperiului Otoman de la castelul său din Krujë. Astfel, Skanderbeg este considerat părintele fondator al Albaniei. El este reprezentat pe un cal, iar monumentul său domină practic piața. În mod ironic, se află chiar în locul în care a stat cândva o statuie a lui Iosif Stalin, dar de câte ori nu am văzut asta de-a lungul timpului? Întotdeauna istoria este scrisă de învingători! .

Cum spuneam am stat trei zile în Tirana. În prima zi a fost soare și frumos așa că am vizitat catedrala ortodoxă și ne-am învârtit prin piața Skanderbeg. Ne-am minunat de numărul imens de terase, baruri și restaurante deschise în oraș semn că oameni sunt dornici de socializare. Chiar dacă este o țară preponderent musulmană foarte putine femei poartă văl și deasemenea băutură se găsește la liber peste tot. Prețurile sunt mai mici ca la noi în țară și se mănâncă foarte bine. 1 euro= 104 lek albanez.

A doua zi nu am mai fost așa de norocoși. A plouat cu găleata toată ziua. Oricum nu aveam de gând să stăm în camera de hotel, așa că ne-am achiziționat umbrele și am purces la drum și am sărit din muzeu în muzeu.

Am început cu așa numită Casă a Frunzelor, în fapt un fost sediu al securității, transformat într-un muzeu. În anul 2020, Muzeul Supravegherii Secrete, așa se numește de fapt, a câștigat Premiul European pentru Muzeul Anului, un premiu bine meritat, deoarece muzeul abordează subiectul cu multă decență. fără nicio exagerare, fără a încerca să-l transforme într-un spectacol kitchos. Doar prezintă faptele abominale, exact așa cum s-au petrecut. Este un muzeu de vizitat în special cu copiii noștri care nu au trăit acele vremuri, pentru a fi informați cât de cruzi pot fi oamenii și deasemenea să se bucure de libertate și democrație zi de zi și să o apere, deoarece istoria atr obiceiul pervers de a se repeta.

Se poate observa că a fost o clădire frumoasă la vremea ei, dar ororile ce s-au petrecut între acele ziduri te înfioară pur și simplu. Parcă auzi țipetele sfâșâietoare ale miilor de oameni nevinovați ce au fost torturați cu mare cruzime acolo. Casa Frunzelor din Tirana este dedicată numeroșilor oameni nevinovați care au fost supravegheați și apoi arestați și executați de regimul comunist din Albania. Clădirea a fost sediul poliției secrete albaneze, Sigurimi. La început, clădirea a fost folosită ca clinică medicală. Ulterior în timpul ocupației Albaniei de către Germania nazistă, a fost folosită de Gestapo. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Sigurimi l-au transformat în sediul lor odios. Ascuns în spatele multor copaci și frunze, nimeni nu trebuia să știe ce se întâmplă în interiorul clădirii.

Cele 31 de camere ale muzeului prezintă fără echivoc perioada de tristă amintire. Avem camere în care ni se prezină structura aparatului represiv, camere cu numele și chipurile deținuților politici, diverse aparate de interceptare, diverse aparate de tortură. Sunt prezentate în imagini foarte grăitoare până și metode de tortură. Deasemenea sunt prezentate atât o cameră mobilată în stilul anilor 70 unde stătea șeful securității, dar și haine din acea epocă. Nu trebuie uitate nici instrumentele de tortură.

O vizită la acest muzeu costă 700 de leka aproximativ 7 euro de persoană și acolo poti petrece între juma de oră și o oră. Este o adevărata lecție de istorie, un loc ce nu trebuie ratat.

Într-o țară a buncărelor anti atomice evident că există și muzee cu această temă. Bunk’ art 2 se afla ultra central în Piața Sknderberg și a fost al doilea obiectiv al zilei vizitat de noi. Acesta a fost un bunkăr guvernamental. Aici este prezentată cu imagini foarte găitoare o parte din istoria comunistă a țării cu persecuțiile de rigoare. O intrare la acest muzeu costă tot 700 leka de persoană. Aici vei vedea viața de zi cu zi a albanezilor din perioada comunistă, dar și ororile la care au fost supuși. Există și o cameră de decontaminare, dar și un apartament mai luxos destinat ministrului de interne din acele vremuri tulburi.

Enver Hoxha versus Nene Tereza, cam despre asta este vorba în Tirana, bine-rău, de fapt invers, dar înțelegeți voi. Diavol versus sfânt, lupta dintre aceștia a creat Albania din ziua de azi. Maica Tereza era de etnie albaneză, chiar dacă s-a născut la Skopje. Ea este singura albaneză care a câștigat vreodată un premiu Nobel. Papa a canonizat-o pe Maica Tereza, iar evenimentul este sărbătorit anual pe 5 septembrie. Albanezii sunt foarte mândri că au același sânge cu ea. Ei au numit a doua piață ca mărime din Tirana și aeroportul după ea. Următoarea noastră vizită a fost la catedrala catolică din oraș. Catedrala Sf. Paul este o catedrală situată în inima orașului Tirana, pe bulevardul Jeanne d'Arc. Catedrala este considerată a fi cea mai mare biserică catolică din țară, care atrage atenția turiștilor și este, de asemenea, una dintre principalele atracții ale orașului. Catedrala Sf. Paul din Tirana a fost construită în 2001, conform proiectului în stilul postmodernist. Ceremonia de consacrare catolică a fost efectuată un an mai târziu. În prezent, catedrala este reședința Arhiepiscopului Anastasia din Albania. Aspectul catedralei nu are nimic de-a face cu o biserică clasică tradițională. Această clădire modernă luminoasă, situată pe malul râului, arată ca o casă mare. Despre spiritualitatea structurii de pe stradă indică statuia Sf. Paul, care este instalată pe acoperiș deasupra intrării principale, precum și un turn înalt cu o cruce catolică. În partea de sus a turnului este un clopot. Interiorul catedralei indică stilul postmodern. Principala sa caracteristică sunt ferestrele vitrate reprezentând atât pe Papa Ioan Paul al II-lea și cât si pe Sfânta Maică Tereza. Vitraliile din sticlă colorată se află în partea stângă a ușii principale de intrare a catedralei. Chiar în fața clădirii se află o statuie ce o înfățișează pe Maica Tereza.

După ce am vizitat si ne-am recules un pic și la această catedrală, am luat iar în piept ploaia rece. Am găsit un restaurant tradițional albanez, unde ne-am adăpostit de ploaie și ne-am delectat cu produse tradiționale, dar și cu câte un rachiu.

Seara am petrecut-o la modernul Bazar din localitate, unde am degustat produse specifice albaneze, dar de unde am și achiziționat mici suveniruri pentru acasă. O să vedeți în poze cât de bine arată.

După o zi ploioasă unde ne-am murat până la piele a ieșit soarele și pe strada noastră. La ora 13 aveam autobuzul spre aeroport si deja ne gândeam cu ce să ne umplem ziua. A mea soție a venit cu ideea și eu am fost imediat de acord. Hai să ne dăm și cu telefericul. Uitai să vă povestesc, dar Tirana este situată într-o vale și este înconjurată de munți. Cadrul natural este foarte frumos. Ei bine pe un asemenea munte s-a construit un teleferic. Se spune că este unul din cele mai lungi trasee de acest gen din balcani cu o diferență destul de mare de nivel aproximativ 800 de metri, destul de abrupt... Problema era alta, că era situat la exact 5,4 kilometri de hotelul nostru. Cum eram puși pe înghițit kilometri, ne-am propus să-l facem rapid per pedes. Am plecat după micul dejun de la hotel la ora 7,45 și am ajuns la teleferic exact când se deschidea la ora nouă.

Telefericul este unul silențios și modern construit de o companie austriacă. Tur retur ne-a costat pe amândoi 2800 leka, adică 28 de euro. Am urcat în cabină cu doi pensionari albanezi. Unul dintre ei avea un baiat căsătorit cu o româncă și locuiau în Italia. Apropo ca o paranteză majoritatea turiștilor întâlniți acolo erau italienii, pe locul doi fiind neașteptat românii. Cam 15 minute a durat urcarea cu telefericul pe muntele Dajti.

Ajunsi sus am dat de o clădire modernă utilizată ca hotel cu o belvedere superbă. Tot acolo este amenajat un parc de aventuri, un teren de mini golf, dar si mai multe baruri și restaurante. Când mă gândesc la cabana Babele deja mă ia capul. Am băut o bere locală și apoi am luat-o repejor înapoi. Timpul era destul de limitat.

Am petrecut trei zile si două nopți în această atât de puțin cunoscută capitală balcanică. Mai mult chiar nu aveam ce face, doar să ieșim din oraș să vizităm restul țarii. Mai erau de vizitat muzeul de istorie ori piramida din Tirana. Am trecut pe lânga cele două moschei din centru, una dintre cele mai mari si moscheea Moscheea Et’hem Bay, dar programul de vizitare era limitat așa că le-am sărit de data asta. Una peste alta ne-a plăcut această scurtă vizita în capitala Albaniei. La final am calculat și toată distracția ne-a costat doar 1700 lei două persoane. Avion plus cazare plus transferuri plus muzee plus cheltuieli personale plus cadouri...

P. S. Aveam ceva idei preconcepute despre albanezi, date mai mult despre mafia albaneză din Europa. Oamenii de rând sunt oameni normali, simpli, fără fițe și destul de primitori. Și la final două picanterii: la ei datul din cap e invers ca la noi, da e nu si nu e da. Și a doua Albania e plină de mașini Mercedes asta în ciuda dictatorului, ce le interzisese și el mergea cu una de lux. ; -)

---

VIZUALIZĂRI: 7081 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI